Cu toţii avem zile “uşoare” şi zile “grele”. Spre exemplu, ca elev, zilele mele uşoare sunt cele ce conţin mult “sport” şi “desen”, iar cele grele sunt cele ce conţin multă “filosofie” şi “istorie” în orar. Sunt sigur că e la fel şi pentru angajaţi. Zilele uşoare sunt cele în care mergi fără stres spre serviciu pentru că nu ai niciun deadline şi nicio întâlnire importantă în acea zi, iar cele grele sunt cele cu prezentări de facut, şedinţe etc.

O zi “grea” de obicei o ştii din timp. Luni spre exemplu este o zi grea mai tot timpul. Ea însăşi n-are nicio vina, dar noi venind după două zile libere, ea devine automat “grea” în viziunea noastră. Ca să trec peste aceste zile “grele” eu încerc să mă automotivez, şi culmea este că adesea-mi iese.

Toată ziua auzim pe la colţ de stradă că-i bine să faci “mişcare” de parcă am sta cu toţii nemişcaţi!

Ei bine, uite că nu stăm nemişcaţi. Motivonti se apucă de abdomene (precum vedeţi, e puţin cam grăsuţ – dar nu de aceea se apucă de abdomene) în ideea de a te ambiţiona şi pe tine să faci mişcare alături de el.

Nu, nu suntem siguri că vei da burta jos, dar cu siguranţă te vei simţi bine după primele zile de făcut abdomene (mai ales după ce-ţi trece febra musculară, muhaha!).

Tocmai posibilitatea de a-ţi împlini un vis face viaţa interesantă.
- Paulo Coelho

Acţionează ca şi cum ţi-ar fi imposibil să dai greş.
- Dorothea Brande

Obţin ceea ce-şi doresc nu aceia care iau, ci aceia care dau.
- Eugene Benge

Despre timpul pe care ne plângem că nu-l avem am vorbit deja. Acum, dacă tot ne-am “regăsit” timpul pierdut, cum putem să ne organizăm?

Întrebarea asta mi-am pus-o şi eu. Am atât de multe lucruri de făcut într-o zi încât am ajuns să uit în cursul zilei foarte multe din ele. În plus am şi foarte multe “idei” spontane pe care dacă nu mi le notez rapid undeva la uit.

Aşa am ajuns să-mi cumpăr o tăbliţă. O tăbliţă din aceea pe care poţi scrie cu markere, şterge cu buretele, printe foi cu magnetul etc. Tăbliţa aceasta este task board-ul meu.

Oare oamenii pot fi ajutaţi dacă nu vor să fie ajutaţi? Sau să spunem ca unii oameni nu-şi dau seama că au nevoie de o schimbare? E o situaţie atât de întâlnită! Cred că o mare parte din populaţia urbană a globului trăieşte în rutină… fapt ce duce la un comportament ciudat, indiferenţă şi lipsă de motivaţie. Li se pare mult prea greu să schimbe ceva, orice.

E greu să-ţi vezi prietenii cum trăiesc ca şi cum ar fi nişte roboţi. Cred că dacă ai nişte sentimente pentru ei merită să încerci să-i dezmorţeşti.

Există un proverb românesc îndemn biblic ce spune: “Bate şi ţi se va deschide, cere şi ţi se va da, caută şi vei afla.“. Superb proverb, păcat că e atât de simplu încât mulţi refuză să-l înţeleagă şi caută subînţelesurile din el.

De multe ori nu facem anumite lucruri din cauza temerilor. De exemplu unora dintre noi ne e frică să nu fim refuzaţi atunci când cerem un ajutor celor mai “avansaţi”, mai “buni”. Chit că-i vorba de şcoală, serviciu, donaţie sau orice altceva. Avem o frică incredibilă faţă de refuzuri.

În fiecare luni vom publica o poveste, un video sau o imagine ce are ca scop motivarea ta în prima zi din săptămână. Pe această cale îţi urăm o săptămână cât mai bună!

Puştiul ăsta are 4 anişori. :)

E‰xperienţa este mama învăţării. Vorbim din cărţi, vorbim din auzite, dar nimic nu este mai elocvent decât experienţa. Probabil că toţi trebuie să trăim nişte experienţe mai deosebite ca să tragem nişte învăţăminte. Mie aşa mi s-a întâmplat şi am înţeles, pe drumul cel greu, că sunt aici unde sunt acum din cauza a ceea ce am gândit în trecut. Sunt absolut sigură de acest lucru.

Albert Einstein spune că: “Nu mă gândesc la viitor, va veni el oricum.“. Are dreptate, de venit va veni, dar depinde cum! Dacă vrei să nu participi cu nimic îţi vor face alţii viitorul cum vor crede ei de cuviinţă. Dacă vrei să ai un cuvânt de spus trebuie să încerci din răsputeri să-ţi controlezi gândurile.

V-aţi gândit vreodată că noi doar ne complicăm viaţa aici, în oraş? De cât timp n-aţi mai fost la ţară? Noi, cei de la oraş nu avem timp. Cică! Bunică şi bunicul de la ţară de ce au mereu timp? De ce noi, cei de la oraş, suntem “stresaţi” în timp ce ei nu sunt. “Ţară” şi “oraş”, mediul rural şi mediul urban… oricum ar fi, aţi înţeles ideea.

Am găsit o poveste foarte drăguţă pe care o împart şi cu voi. Aştept păreri în josul paginii.

“Cum să-mi înfrunt temerile?” este o întrebare pe care ar trebui să şi-o pună orice om. În primul rând pentru că toţi avem temeri, iar în al doilea rând pentru că cu toţii ar trebui să vrem să scăpăm de ele. Eu personal am mai multe temeri – de unele probabil încă nici n-am aflat… în timp ce pe altele le-am trecut în lista celor înfruntate.

O să încep cu două temeri pe care le aveam eu şi voi continua cu temerile pe care probabil le ai tu. La finalul articolului este un sondaj. Hai să vedem de ce ne este cel mai frică.