Ce repede trece timpul… Au trecut trei săptămâni de când Motivonti a început să ofere cele mai inspirate cadouri! După cum bine v-am obişnuit, iată că şi duminica aceasta primiţi un wallpaper motivaţional.

“Tocmai posibilitatea de a-ţi împlini un vis face viaţa interesantă” – Paulo Coelho. Descoperiţi singuri restul surprizei descărcând pachetul cu wallpapere dând un click pe butonul “Descarcă“.

Vă plac cadourile lui Motivonti? Ce altceva aţi dori să mai primiţi? Puteţi să ne comunicaţi ideile voastre lăsând comentarii la acest post.

Această săptămână pentru mine a însemnat să îmi rafinez unul din exerciţiile pe care eu personal le folosesc de mai bine de un an. Am reuşit împărtăşindu-mi experienţele să descopăr ce greşeli au şi unde să le îmbunătăţesc. Desigur, acest lucru a fost posibil şi datorită unor feedbackuri ce m-au facut să văd dintr-o altă perspectivă.

Am sa trec cât pot de scurt toate micile discipline pe care le-am prezentat anterior precum şi procesul de plănuire:

Ieri am reuşit să îmi respect propriile sfaturi foarte bine. Să ştiţi că sfaturile pe care eu vi le ofer în aceste clipe sunt trăite pe pielea mea, parcă atunci când îmi pun ideile pe foaie încep să se rafineze şi învăţ şi eu din ceea ce scriu, nu numai voi. Deci ieri mi-am făcut o listă de 10 taskuri din care 6 dintre ele le-am ales ca nivelul optim de rezultate. Am reuşit sa îndeplinesc aceste 6 taskuri fără să fac nimic in plus. Ajuns la sfârşitul acestei zile şi uitându-mă retrospectiv sunt destul de mândru de mine.

Yay, gata, tocmai s-a terminat primul concurs din istoria lui Motivonti. Am avut două cărţi de dezvoltare personală de dat (mulţumim Libris.ro pentru susţinere) şi acuma ştim cui să le dăm!

După ce am citit cele 27 de comentarii am exclamat: “De ce nu avem mai multe cărţi de dat?” – pentru că, serios, oamenii aceştia merită aceste cărţi. Din păcate am avut doar două cărţi de data asta, dar promitem solemn că mai urmează concursuri, premii, cadouri şi alte chestii motivaţionale. :)

Sunt uimit de faptul că foarte mulţi oameni gândesc fix invers: “Dacă eu nu sunt ajutat, de ce să ajut?”. Poftim?! Cum să priveşti problema dintr-o perspectivă atât de tristă?

Pentru mine lucrurile stau fix invers: eu ajut pentru că mă face să mă simt bine. Bine, bine, nu vorbim acuma despre faptul ca ofer câte un leu fiecărui cerşetor din fiecare transport în comun – nu fac asta, dar când cineva îmi cere un sfat, un ajutor material, un feedback, chiar dacă îmi ia timp, îmi place să ofer ce mi s-a cerut.

Ce înţeleg eu prin nivel optim de rezultate? Prin nivel optim de rezultate înţeleg un anumit numar de taskuri care dacă sunt îndeplinite poţi considera că acea zi a fost una foarte productivă.

După cum am spus într-un articol anterior eu folosesc principiul 6-1 şi anume 6 zile rezultate, 1 de odihnă. Însă este o mică problemă în acest principiu. În acele zile dacă doar muncesc o să devin dependent de muncă. Din acest motiv acest principiu are nevoie să fie însoţit de o simplă observaţie şi anume că este necesar ca în fiecare zi să fie atins un nivel optim, nu mai mult, nu mai puţin.

Este vorba de o problemă pe care nu o avem cu toţii dar eu o am: iau totul prea în serios, mă enervez când am aşteptări mari “neîmplinite”, îmi stric o zi întreagă din viaţă pentru un eşec cât de mic etc. Trebuie să învăţ să trec peste micile eşecuri şi să ignor micile răutăţi ale celor din jurul meu – ambele mă afectează mai mult decât ar trebui în momentul de faţă.

Până acum ceva timp eram un om al aşteptărilor şi al pronosticurilor. Aveam aşteptări şi pronosticuri pentru fiecare evenimenţel din viitorul meu apropiat. Un exemplu concret: urmează un party iar eu mă aştept să revăd acolo foarte mulţi prieteni. Întâmplarea face că ajung acolo şi sunt total dezamăgit – prietenii mei se comportă urât, party-ul nu e de mine etc. Unde am ajuns? Într-o mică depresie. De ce? Pentru că îmi pasă de aşteptările mele.

Această zi, cel puţin pe foaie, a fost mai productivă deoarece am reuşit sa îmi îndeplinesc mai toate taskurile. Însă şi azi am întâmpinat o mică problemă. Deşi am reuşit să lucrez pentru toate taskurile nu pot sa spun ca am reuşit să le fac în întregime. De ce? Deoarece sunt în cea mai mare parte activităţi.

Adică acuma când ma uit pe foaie văd: “Învăţ Legile Mendeliene”. Când am să ştiu când am reuşit să îndeplinesc acest task? Este foarte subiectivă formularea şi pur şi simplu îmi permite să mă sabotez singur şi să citesc o dată în mare grabă tot ce era de citit şi apoi să zic că am reuşit să învăţ. Din acest motiv lecţia pe care eu personal am învăţat-o azi este să îmi scriu taskurile ca rezultate şi nu ca activităţi. Atunci când acestea indică foarte exact rezultatul dorit nu încape nicio urmă de subiectivism. Nu te poţi sabota. Ori l-ai îndeplinit în întregime ori nu.