Motivaţie – totalitatea motivelor sau mobilurilor (conştiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acţiune sau să tindă spre anumite scopuri.
Bun. Am lămurit cum stau lucrurile cu motivaţia şi ştim cu toţii că acesta ar cam fi principalul motiv pentru care ne aflăm aici: să îi motivăm pe cei din jur şi nu numai şi chiar să ne automotivăm. Dar te-ai gândit vreodată ce anume „îţi taie craca de sub picioare”, care ar fi lucrurile care îţi ucid motivaţia încă din faşă, când nici măcar nu ţi s-a impregnat bine în minte?
Ei bine, părerea mea e că există 5 lucruri, pe cât de banale aparent, pe atât de importante, care îţi dărâmă orice start, orice început.
1. Încetează să te mai compari cu cei din jur.
Ai cunoscut o persoană de succes. Bun. Încearcă sa înveţi, să „furi” de la ea tehnici, idei, practici, dar nu încerca să te compari obsesiv cu acea persoană, să îţi raportezi acţiunile şi activităţile în funcţie de ea. De ce? Pentru că, în primul rând, cu toţii suntem diferiţi, acţionăm şi reacţionăm diferit chiar şi în aceleaşi momente şi ipostaze, ne confruntăm cu situaţii şi oameni diferiţi…pe scurt, avem vieţi diferite! Gândeşte-te, aşadar, cine eşti acum şi la ce nivel te afli, poziţionează-te mai sus şi spre acea persoană trebuie să tinzi!
2. Perfecţionismul absolut.
Perfecţionismul nu este un factor în totalitate negativ dacă ştim să îi luăm în considerare părţile bune care, în mod normal, ar trebui să ne ambiţioneze să devenim ceea ce vrem, să ajungem acolo unde vrem. Greşeala pe care o fac foarte mulţi oameni este aceea că lasă ca tendinţa asta maladivă către perfecţiune să le distrugă satisfacţia succeselor mici, a realizărilor parţiale, a paşilor mărunţi care, în final, duc la succesul grandios pe care ni-l dorim.
3. Lipsa organizării.
Da, simpla lipsă de organizare a paşilor pe care trebuie să îi urmezi treptat poate duce la insucces. Din dorinţa de a realiza mult prea multe lucruri într-un timp foarte scurt, oamenii pierd din vedere importanţa structurării planurilor lor pentru atingerea succesului, se împotmolesc, le dispare entuziasmul şi renunţă considerând că nu aveau un plan îndeajuns de bun. Total greşit. Procedând aşa nu faci nimic altceva decât să te afunzi singur, să pierzi timpul încercând, în zadar, să rezolvi totul rapid si de cele mai multe ori te opreşti din ceea ce faci deoarece dispare motivaţia.
4. Neîncrederea în sine.
Poate că cea mai mare problemă cu care ne confruntăm mulţi dintre noi este dată de lipsa încrederii în sine. Există posibilitatea ca în trecut să fi existat o persoană îndeajuns de neinspirată încât să îţi adreseze nişte cuvinte mai mult sau mai puţin jignitoare, cuvinte care te-au determinat să crezi că nu eşti îndeajuns de bun pentru ceva, lucru care te-a făcut să renunţi la visele tale, la ideile tale, la principiile tale. Dar din orice lucru rău putem scoate ceva bun. Deşi toată treaba asta ar putea să ne motiveze, să ne dea impulsul de care avem nevoie să facem ceea ce ne-am propus cu mai mult patos şi mai multă pasiune, majoritatea oamenilor se lasă conduşi, se lasă călcaţi în picioare, şi cel mai grav, consideră că într-adevăr cine i-a zis „Las-o baltă, eşti praf!” a avut dreptate! Iată o atitudine total greşită.
5. Scuze.
Dacă există vreun domeniu în care toţi oamenii excelează, acela nu poate fi altul decât căutarea scuzelor. Aşa cum am mai spus, de fiecare dată când avem ceva important de făcut, de fiecare dată când trebuie să luam o decizie, de absolut fiecare dată căutăm scuze! O parte din tine se simte ameninţată de insucces, teama de eşec se instalează şi apare momentul în care alegem să căutăm o scuză, mai mult sau mai puţin plauzibilă, decât să ne luăm inima în dinţi şi să ducem la bun sfârşit ceea ce ne-am propus. Din păcate devin prea dese situaţiile în care alegem „nu pot”, „mi-e frică” în loc de „vreau”, „voi reuşi”.
Ai planuri pentru viitor? Ai planuri cu tine şi cei din jur? Caută şi ţine cont de lucrurile care te motivează cu adevărat şi nu mai lăsa factorii de mai sus să-ţi distrugă motivaţia!
Fii optimist, încrezător şi puternic! Fii tu cel mai bun!
18 răspunsuri
Buna.
Da… ai dreptate. Am trecut prin aceste etape, dar am invatat pe pielea mea ca fiecare e bun intr-un anumit domeniu si admir persoanele mai bune decat mine, dar vin si eu din urma.
Am inteles ca daca nu incerc, apar frustrarile. Ok, am incercat, au fost altii mai buni decat mine, am pierdut proiectul dar am crescut putin… am vazut cat pot, ce pot, mi-am atins macar visul de a face ceva in sensul in care imi doream.
Eu am probleme la organizare. ma risipesc in multe directii… si pierd energie pentru alte lucruri decat cele care r bucura sufletul meu si pe al celorlalti,
Weekend magic si vise implinite!
Claudia, ai încercat, ai pierdut mici lupte, dar uşor uşor vei câştiga războiul, mai ales acum când ştii care îţi e punctul slab şi unde trebuie să lucrezi ca să ajungi acolo unde vrei! La fel, mulţumesc!
Buna Bianca. Ai dreptate in ceea ce afirmi. Incerc sa completez cate ceva. De ce crezi ca numai anumiti oameni sunt de succes? Raspuns: pentru ca ei fac acele lucruri pe care cei fara succes omit ca sa le faca. Afla care sunt acele lucruri si vei fi si tu un om de succes. Oamnilor nu le place sa le vinzi ceva. Totusi ei fac cumparaturi. Daca vrei sa fi un vanzator bun trebuie sa afli cum le place sa faca acele cumparaturi. Ce zici? Despre organizare vorbim poate alta data.
Buna Eugen. De ce doar anumiţi oameni sunt de succes? Pentru că celorlalţi le este frică să iasă din zona de confort, le e frică să rişte şi aşa mai departe….
este corect
Asa e . Trebuie sa ma apuc de un discurs si tot gasesc scuze si alte lucruri , numai sa nu ma apuc.
Mersi
Numai bine
Concentrează-te puţin, ambiţionează-te şi termină discursul ăla 🙂
Buna, Bianca,
Cele cinci piedici sunt „autostrazile insuccesului”. Le-ai sintetizat foarte bine. De „ele” nuscapam daca chiar dorim sa avem „succes” (in subsidiar: bani, celebritate, satisfactie (se stie ca actorii premiati cu vreun Oscar traiesc, merci, mai bine, decat cei fara), invidie – a celorlalti -, un loc’sor asigurat in posteritatea imediata si intens mediatizata, un loc la un cimitir privat, unde accesul este interzis, cateva randuri sau pagini (?) in enciclopediile lumii anglo-saxone, dar si francofone, hispanice, germanice, italice, japoneze (c-au traditia ordinei dar si a memoriei scrise in sange)… Suficient, nu-i asa?
Ei bine, mereu exista cate o categorie mai ciudata, „de nisa”, minoritar-tacuta, care nu doreste sa mearga cu nici un mijloc de locomotie, nici macar cu un Bantley, sau macar pe jos, e aceste „autostrazi” ale insuccesului garantat. Dupa cum nici pe cele ale succesului. Pur si simplu se simt excelent in pielea lor, cu destinul lor, cu gandurile, sentimentele lor si ale celor cu care sunt in rezonanta empatiei. Se simt perfect si fericiti in singuratatea camerei, gradinii, naturii, cam ca un sfatul pascalian cu fericirea neparasirii propriei camere, gradini, ambele interioare.
Buna-i zicerea dupa care „daca ma compar cu mine insumi, ma laud, iar daca ma compar cu altii, ma iau la palme”. Fiind unici, irepetabili, si doar aproximativ asemanatori cu parintii si bunicii nostri (de unde si nemultumirea lor ca nu semanam exact, dar exact cu ei si asteptarile lor in ceea ce ne priveste), este o „vanare de vant” sa iesi in fata, sa fii remarcat (de cine, de semenii tai, carora le induci pandemica gripa a invidiei?) cand, se stie, de catre cine trebuie si chiar doreste si cauta asta, ca, dupa exemplul divin al absentei, marii maestri, marii initiati (bine, categorii dezagreabilepentru sportul concurential „care pe care”), sunt si mari tacuti, si mari absenti, si mari anonimi, si mari cautati…
Toate marile culturi le-au simtit prezenta tacuta pe plajele cunoastetii umane. Civilizatiile, mai eficiente, mai imediate, mai galagioase si mai atractive, i-au ignorat cu obstinatie, transformandu-i in ciudatii nefrecventabili ai umanitatii, eventual persinaje de film-basm.
Bref, nici vorba sa fiu interesat de eficienta care ma va face vizibil vreunui „vanator de capete” din partea vreunei firme transnationale, viitoare entitati politico-economice ale moartelor state, devenite istorie.
„Traim in cea mai buna dintre lumile posibile”, de care incercam sa scapam prin solutii individuale, ca si nasterea, viata si moartea noastra. Nu vom intra in nici un Paradis la gramada, pe vreo schema de personal cocotati undeva sus, mai presus de vreun crah financiar.
Raman fidel cartilor si autorilor mei preferati, scrisului, muzicii de calitate, naturii si muncii fizice umile, care toate ma pun in mai directa legatura cu Sursa a tot si toate.
Gasesc normal sa existe oameni dornuci de afirmare, dar n-am nici o apetenta sau invidie pentru asa ceva. Motivatia este doar unul dintre „motoarele” care ne lasa iluzia miscarii. In propria scala de valori sau a altora, cu tot jocul fericirii ca rasplata pentru „efortul” depus pentru depasirea obstacolelor si cate si mai cate. Ma simt excelent pe cararea pe care merg.
Păi…eu mă gândesc aşa: cei care se simt foarte mulţumiţi de ei, se simt excelent în pielea lor, cu destinul lor, gândurile şi sentimentele….ei bine, oare nu aceştia sunt cei care au cunoscu succesul? 🙂
Teoria ca teoria, practica e cea care ne omoara.
Vezi? deja am inceput cu scuzele.
Cata dreptate ai!
Vezi? Ai conştientizat problema, ia atitudine 🙂
Bravo Bianca, ai punctat foarte bine. Multe adintre aspecte tin si de educatie, de traditie, de increderea in comunitate, de puterea de adaptare…
Mulţumesc. Într-adevăr, dar totul se rezumă la ambiţie, voinţă şi la cât de mult îţi doreşti acel lucru!
Excelent articol si excelenta imagine. Merita sa dezvolti fiecare punct in parte in articole separate.
Recunosc ca am dat de acest blog de putina vreme (rusine sa-mi fie :)), dar m-am abonat si astept mailurile voastre de doua ori pe saptamana 😉
Mă bucur să aud asta şi sunt sigură că o să îţi placă ceea ce vei citi pe aici:)
Cred ca lipsa organizarii este inamicul public nr. 1. Noi, oamenii, avem tendinta de a ne propune o multime de sarcini si incercam sa le facem pe toate dintr-odata,doar suntem experti la multitasking,nu? Doar ca multitaskingul ne scade eficienta, ne face mai dezorganizati si ne distruge energia inutil.
Pentru a fi cat mai organizati va propun sa incercati sa va concentrati asupra unei singure sarcini deodata si veti simti diferenta cu adevarat. De un an de zile am descoperit cat de mult rau imi facea faptul ca incercam sa-mi canalizez energia asupra mai multor lucruri deodata, iar acum va pot spune ca sunt nu doar mult mai organizata, dar si mai motivata sa fac ce-mi propun.
Bravo Claudia, mă bucur să aud că acum reuşeşti să duci la bun sfârşit tot ceea ce îţi propui. Şi da, ai mare dreptate în ceea ce zici.