5 moduri în care scrisul mi-a schimbat viața

25
326

În septembrie 2006 am început să scriu aproape zilnic pe un blog. Pe vremea aceea aveam vârsta de 15 ani. Ce putea să scrie un copil de 15 ani zi de zi?

Păi scriam despre ce făceam la liceu, despre transportul în comun (care mă enerva), despre problemele adolescenților și tot felul de alte lucruri care acum mi se par incredibil de neinteresante, dar atunci mă preocupau 100%.

În fine, în acest 6 ani de scris aproape zilnic am învățat o groază de lucruri. Viața mea s-a schimbat radical. Și se schimbă, într-un sens pozitiv, în fiecare zi în care mă așez la birou și scriu – indiferent de ce scriu.

Mai jos sunt 5 moduri în care scrisul mi-a schimbat viața. Și, sincer, îți recomand să te apuci de scris. Chiar dacă nu pe un blog public. Și un jurnal pesonal e bun. Dar scrie. Scrie cât de mult poți. Orice poți. Te va ajuta în viață în moduri neașteptate.

Iată, deci, cele 5 moduri în care scrisul mi-a schimbat viață:


1. Nu mai am blocaje în gândire.

Pur și simplu nu mă blochez. Sau o pățesc foarte rar. Fiind nevoit să scriu mereu ceva nou pentru blogul meu, am învățat într-un mod pe care nu știu să-l explic să vin mereu cu subiecte noi de texte.

Cumva m-am “antrenat” să nu mai am blocaje în gândire. Să nu mai am blocaje, de fapt, în general. Scriind ani la rând am devenit un om mult mai creativ. Am o stare mentală creativă și orientată către găsirea de solutii noi.

Și n-am observat această abilitate dobândită până acum 2-3 ani, când am realizat cât de mult mi s-a schimbat modul de gândire.

2. Știu să-mi argumentez punctele de vedere.

Pe internet e foarte ușor să-ți scrii părerea. Și pe internet, adesea, comentariile nu sunt argumentate. Chiar și în viața de zi cu zi observ că oamenii, în majoritatea lor, indiferent de vârsta lor, nu știu să-și susțină un punct de vedere.

Nu au fost “antrenați” să facă asta.

Ei bine, scriind 6 ani la rând am dobândit abilitatea de a găsi cu ușurință metode de a-mi susține punctele de vedere. Și asta nu mă ajută doar în scris, ci în viață de zi cu zi. În certurile de zi cu zi. La piață chiar. Sunt un om mult mai rațional, aș zice.

3. Mă pot exprima cu ușurință.

Atât în scris, cât și-n vorbire. Einstein avea o vorbă: zicea că pentru a verifica dacă ai înțeles ceva, încearcă să explici altui om acel ceva.

Cu alte cuvinte: ca să poți să explici cuiva, trebuie să știi foarte bine despre ce vorbești.

Scriind vreme de 6 ani se pare că am dobândit abilitatea de a mă exprima cu ușurință maximă mai ales când vorbesc despre subiecte care mă pasionează sau interesează într-un mod special. Dar, da, pot să mă exprim cu ușurință chiar și în situații spontane. Lucru neașteptat, pentru că acum ceva ani eram un timid incurabil.

4. Nu-mi mai caut cuvintele.

Pentru că ele vin. Tind să cred că în această perioadă în care am scris destul de mult am dobândit un vocabular mai vast. Nu prea am momente în care, mai ales în vorbire, să nu-mi găsesc cuvintele. Și totodată ideile “aleargă” de la creier la gură sau la degetele cu care tastez pe tastatură cu o viteză și o ușurință neașteptată.

Îmi amintesc vremurile in care, în față calculatorului, stăteam uneori și 30 de minute, blocat, neștiind cum să-mi termin o frază.

5. M-am transformat într-un scriitor și vorbitor (mai) bun.

Desigur, pot fi mult mai bun. Dar crede-mă, nu m-ai văzut când avea 15 ani. Cel mai timid om din univers! Cel mai tăntălău. Cel mai încet în gândire. Cel mai lipsit de vocabular! Eu eram.

Exercițiul m-a făcut mai bun. Am scris cât de mult am putut, cu pasiune și cu plăcere. Și acum pot să scriu cu ușurință. Și de la an la an devin tot mai bun.


A scrie e un exercițiu excelent pentru orice om. Te face, per total, un om mai bun în foarte multe domenii.

Totodată, de când am blogul, din 2006, am cunoscut o groază de oameni frumoși, care m-au ajutat de nenumărate ori în viață. Am vizitat o groază de locuri datorită blogului meu. Am câștigat bani prin el. Mi-am cunoscut prima prietenă cu care am avut o primă relație serioasă.

Mie, scrisul, prin blog, mi-a schimbat viața într-un mod foarte neașteptat și incredibil de pozitiv.

Și singurul sfat pe care pot să-l dau oricui acum este să se apuce de scris. Repet: nu neapărat pe un blog. Oriunde. Pentru el. Să scrie. Să își pună ordine în gânduri și să scrie. Ca exercițiu. Cât de des poate. Preferabil chiar zilnic.

Deci, te apuci de scris? Sau scrii deja? Lasă-mi un comentariu mai jos.

Au mai scris despre cum le-a schimbat scrisul viața până acum: Mihaela

25 COMENTARII

  1. Scriu, de doi ani și ceva chiar, adică, de pe la vârsta la care ai început și tu, 15 ani. Pot spune cu mâna pe inimă, că tot ce-ai scris tu acolo e numai și numai purul adevăr, și mă bucur nespus de mult când văd că scrisul ajută atât de mult.
    Cu toate că încă mai am mici dificultăți în unele cazuri, și aici mă refer la faptul că încă nu sunt pe deplin sigură în comunicarea față în față, și mai am momente când nu mă pot exprima foarte ușor, cu toate acestea, în doi ani de zile am devenit un cu totul alt om, având un vocabular mult mai vast. Pot spune că am devenit mult mai matură. Scriu și pe blog, de curând m-am gândit să-mi fac și un jurnal, și mai scriu și povești pe un site dedicat scriitorilor amatori. Sincer, niciodată nu voi regreta faptul că, în loc să ies afară să mă plimb cu prietenii, să merg în cluburi sau mai știu eu în ce locuri, am stat în casă și am citit și scris, în locul acestor lucruri. Într-adevăr, acest fapt m-a cam îndepărtat oarecum de ei, dar știu că pierzând acești oameni, încerc să-mi formez viitorul, și să-mi alung timiditatea cu care încă mă confrunt atât de mult.
    Încerc să îndemn multe persoane să-mi urmeze exemplul, dar nu prea-mi iese, din păcate.

  2. Eu renunțasem să mai scriu, treceam printr-o perioadă mai lungă de focusat pe ascultat, citit și văzut. Acum mi-am propus să scriu mai mult pe blog și m-am apucat chiar și de o nuvelă care chiar dacă pare dubioasă, mie-mi place foarte mult :)

  3. Scriu si eu de un an. Pot spune ca m-am bucurat de aceste efecte ale scrisului. In plus am invatat sa fiu mai orientat spre rezultat in tot ceea ce fac si sa elimin mare parte din actiunile inutile, caci apropae intodeauna scriu cu un scop..

  4. Scrii poate la inceput pentru ca ti se pare intr-un fel iti place sa vezi ce iese din mintea ta,mai apoi scrii pentru ca ai prea multe in minte si vrei sa mai scapi de unele ganduri,indiferent cum ai scrie intotdeauna e un moment bun si intotdeauna e bine sa o faci….

  5. Mă regăsesc în cuvintele tale. Acum 2 luni am început blogul tocmai cu scopul de a nu lăsa idee să piară ci să (mă) inspire chiar și peste ani. Apreciez sinceritatea ta! Cred că e unul dintre punctele tale forte. Știi să te apropii de oameni!

  6. M-ai pus pe ganduri,imi place foarte mult postarea aceasta,as vrea sa stiu sa ma exprim mai bine,daca as reusi asta mi-as face un blog frumos,sa imi aminteasca anumitr stari si peste ani :-)!!!

  7. Am citit articolul tau si mi-a placut, am inceput sa scriu toate prostiile catre imi treceau prin cap , si este interesant cum te simiti cand faci acest lucru simti ca parca te descarci cuvmva simti ca vorbesti cuiva si te face sa te simti mai bine. In plus o sa imi salvez pe un cd doate gandurile care le pun acum in word si dupa vreo 10 15 ani o sa incep sa recitesc ccea ce scriu acum, o sa fie interesant momentul cand o sa incep sa recitesc tot ce imi trece prin cap acum , cu siguranta o sa ma amuz un pic de ,,mine”

  8. In primul rand, m-am bucurat sa vad ca scrisul chiar se invata(cel putin pana la un anumit punct cand talentul e indispensabil). In al doilea rand, e o ocupatie tare placuta. Scriu pe blog, scriu atunci cand am o zi proasta mie insami, scriu ca sa ma motivez:) Si am mari satisfactii.

  9. Eu nu scriu de mult, ai perfecta dreptate prin ceea ce spui, deja observ rezultate bune in viata mea de zi cu zi.
    Totusi, am observat ceva, atunci cand scriu dimineata, pana in ora 12, 13, am inspiratie mult mai mare, cuvintele alearga prin minte. Si mi se pare ca scriu mai calitativ. Fata de dupa-amiaza, sau seara, nu prea mai am inspiratie, nu am multe cuvinte la mine, scriu mai prost calitativ.
    Stiu care sunt cauzele, dar ideea este ca, dimineata, cand sunt fresh, scriu mult mai bine.

    Numai bine!

  10. Frumos articol, interesant si 100% adevarat. Pe la 14 ani m-am apucat si eu de scris, insa dupa ce am recitit ce scrisesem, mi s-a parut banal totul si am renuntat, stergand tot. Apoi am reinceput pe la 16 ani, scriind povesti chiar reusite; idei creative si am terminat o carte. Insa am retras-o de pe blog, caci am avut un moment dezastruos si am vrut sa termin cu totul.Dar, acum doua luni, m-am reapucat iar, scriind mici articole, scene si intamplari. Si inca multe ale chestii pe care nu le pun pe blog mereu.
    Dar, daca arunc o privire in evouatia mea, cu toate c-am avut pauze, aceasta “pasiune” nu a disparut, iar daca n-a disparut pan’ acu’, nu va disparea nici in urmatorii ani. Si chiar daca voi mai avea pauze, nu voi mai renunta.
    Cat despre evoutia intelectuala… mintea mi s-a dezvoltat, am mai multe idei in anumite situatii, gandesc mai bine.

  11. Bună! Am citit articolul şi sunt indignată. Mi-a plăcut, dar sunt totuşi indignată. Paradox. Ştiu. Nu ai pomenit nimic de suflet…A scrie pentru suflet… Este un sens. (pentru un idealist, singurul sens.). Sigur, apreciez faptul că este experienţa ta şi nici o alta idee nu-i poate atribui conotaţii impersonale, dar…totuşi… Oricum ar fi, admir iniţiativa (cu o notă de dezamăgire) :-)

    • Lista nu-i completă, așa cum a zis și Mihaela (căci de aia a scris un articol ca să mă completeze).

      Ai mare dreptate, de multe ori scriu pentru suflet. Pentru a mă elibera. Pentru că simt. Și poate pe termen scurt nu îmi dau seama cum mă ajută, dar pe termen lung este precum o meditație.

      Rezonăm? :)

      Merci de comentariu! Apreciez. :)

  12. Apreciez acest articol şi de altfel pe toţi cei care încearcă să-şi exprime în scris trăirile sau impresiile asupra lumii înconjurătoare în toată complexitatea ei. Cred că mai e ceva totuşi – Schimbarea de atitudine – poate ar fi încadrată în unul din punctele menţionate sau pentru unii doar o noţiune generală, pentru mine a fost ceva vizibil în permanenţă începînd cu primele articole scrise pe blogul personal. Keep It Good!

  13. Scriu de mai mult de un an. Nu am blog desi ma tenteaza rau.
    Dar, da scrisul a fost pentru mine portita de evadare. Am inceput sa scriu din cauza stresului, poate si putina lipsa de ocupatie si din cauza imaginatiei stufoase. Acum… mi-ar fi rusine sa mai vada cineva ce-am scris prima data, dar stiu ca m-am schimbat mult de atunci.
    Scriu pentru a inca ma ajuta sa ma eliberez, scriu pentru ca in jurul meu sunt prea putini care sa fie de acord cu mine fara sa vrea sa schimbe ceva la mine, dar stiu ca personajele mele nu o sa ma contrazica.

    Perioada care a trecut de cand am inceput sa scriu- am incarcat sa ma las- a fost cea mai faina din viata mea.

  14. Articolul e foarte bun, dar ai putea sa recomanzi o lista de forumuri, unde am fi nu doar criticati pentru un limbaj mai prost dar si ajutati in perfectarea lui. Ms mult :P

LĂSAȚI UN MESAJ