Aşteptări. Tu vs. Ei.

1
964

AşteptariToţi avem aşteptări. Pentru muncă bine făcută aşteptăm ca şeful să ne promoveze sau să ne mărească salariul. Dacă ajutăm pe cineva avem pretenţia ca şi noi să fim ajutaţi când avem nevoie. Dacă îi facem pe plac iubitului mereu, ne aşteptăm ca acesta să ne răspundă în acelaşi fel. Dacă suntem buni şi generoşi aşteptăm ca Dumnezeu să ne bage norocul în traistă.

Ce sunt aşteptările?

Un fel de… mai mult decât speranţe, mai puţin decât cerinţe, aproape nişte certitudini că un anumit eveniment se va produce. Deşi eu mai degrabă le-aş numi nişte iluzii care ne dau viaţa peste cap şi ne strică relaţiile.

Bune sau rele?

Încep cu partea bună. Nu degeaba, ci pentru că aşteptările mai rar sunt ceva pozitiv.

Ai auzit de efectul Pygmalion sau efectul Rosenthal? Acesta se referă la faptul că oamenii îşi fac treaba cu atât mai bine cu cât aşteptările pe care le au ceilalţi de la ei sunt mai mari. Adică oamenii care au asteptări mai mici atrag exact genul acesta de lucruri. În timp ce aceia care au aşteptări mari, standarde ridicate vor obţine mai mult de la viaţă.

Când aşteptările altora sunt mai mari ca ale tale ar trebui să te pună pe gânduri. Poate fi şi altceva la mijloc, nu doar faptul că aceştia au pretenţii exagerate de la tine. Poate că tu nu stai bine la capitolul stimă de sine, încredere şi poate ai impresia greşită că nu poţi face, nu poţi fi altceva. Poate ei aşteaptă mai mult pentru că vor să te ajute, văd potenţialul din tine.

Pentru mine au fost de folos aşteptările altora, m-au făcut să am încredere în mine şi să lupt pentru mai mult. Dacă nu ar fi fost ei cu aşteptările lor, azi aş fi fost o altă persoană, una care se mulţumea cu orice şi care credea că nu e în stare de nimic.

Doar din acest punct de vedere sunt bune aşteptările. În rest, numai de rău despre ele.

Cum recunoşti aşteptările?

Destul de simplu. Acestea se ascund de obicei în spatele stresului şi al frazelor care încep cu “trebuie”, “ar trebui”. Acestea nu sunt necesităţi, nevoi absolut vitale aşa cum credem, ci aşteptări camuflate.

Ne împovărăm cu bagaje de aşteptări, ale noastre, ale altora, care ne îngreunează viaţa în fiecare zi şi ne fac să o vedem ca pe un chin, când de fapt nu e decât închisoarea pe care ne-am construit-o singuri, ne lăsăm limitaţi de aceste ziduri construite din aşteptări.

De ce produc stres?

Fiindcă sunt nerealiste, exagerate. Pentru că nu suntem conştienţi de ele. Aşteptările sunt o mare sursă de stres. Atunci când eşti stresat opreşte-te pentru o secundă şi întreabă-te de ce îţi faci atâtea griji. Poate că ai un examen important mâine, nu te-ai pregătit suficient şi te aştepţi să îl pici. Sau ai lipsit prea mult de la serviciu şi te aştepţi la mustrări din partea şefului sau chiar să îţi taie din salariu. Poate vrei să urmezi o facultate, să ai un serviu, un iubit, doar pentru a te conforma aşteptărilor familiei, iar faptul că nu reuşeşti să faci asta e o sursă zilnică de stres.

Nu ţi s-a întâmplat niciodată ca cineva să se supere pe tine pentru că nu ai spus un anume lucru, nu ai reacţionat într-un anumit fel, nu ai făcut ceea ce “trebuia”? Adică nu ai fost la nivelul aşteptărilor (pentru că nu erai conştient de ele). Dar tu de unde să fi ştiut ce a vrut acea persoană de la tine? Nu suntem maşini de citit gânduri, n-avem cum să ghicim ceea ce alţii îşi doresc de la noi.

Aşteptările pot fi grupate pe mai multe categorii: personale/ale altora, realiste/nerealiste, mari/mici/medii, conştiente/inconştiente, mărturisite/nemărturisite.

Ştii ce înseamnă să pui prea mult preţ pe aşteptările altora? Înseamnă că împlinirea ta depinde de ei. De ce? Pentru că dacă nu le satisfaci aşteptările, vei da naştre unor sentimente de dezamăgire, frustrare.

Ştii ce înseamnă să le îndeplineşti aşeptările? Să trăieşti viaţa pe care ei o vor pt tine, viaţă pe care de fapt o vroiau pentru ei dar nu au reuşit să o aibă. Cel mai enervant e când au de la tine aşteptări la nivelul cărora nu se pot nici ei ridica.

De ce ne încăpăţânam să ţinem cont de aşteptările altora?

Pentru că vrem să fim plăcuţi, acceptaţi, lăudaţi şi avem impresia că numai dacă vom fi aşa cum vor ei putem face asta. Şi greşim foarte mult. Să nu crezi că dacă te ridici la nivelul aşteptărilor lor va fi totul bine şi frumos. Ei vor ridica ştacheta, vor aştepta din ce în ce mai mult de la tine. Niciodată nu vor fi pe deplin satisfăcuţi, mereu se va găsi cineva să se plângă.

Nu ai nevoie ca ei să te placă. Aceşti oameni care îţi impun nişte aşteptări, te forţează să li te conformezi, nu sunt oameni de care să îţi pese aşa mult. Ei sunt cei care nu au timp să îşi trăiască propriile vieţi pentru că sunt prea ocupaţi să îi critice pe alţii. Nu ştiu cum vezi tu asta, dar pe mine mă face să îmi fie milă de ei, şi în nici un caz să simt nevoia ca aceşti oameni să mă placă.

Poţi să le schimbi aşteptările?

Nu poţi să schimbi aşteptările lor, dar poţi schimba felul în care reacţionezi, tu alegi dacă să ţi sau nu cont de ele, dacă le laşi să îţi controleze viaţa.

Ştii ce înseamnă dacă le permiţi să îţi impună aceste aşteptări? Înseamnă că tu permiţi să fi o marionetă în mâna altora. Pentru că, cine crezi că beneficiază de pe urma eforturilor tale? De cele mai multe ori, ei. Şi nu în vreun mod folositor, ci doar pentru a-şi satisface propriul orgoliu.

Şi ce să faci, să îi alungi din viaţa ta pe cei care au prea multe aşteptări? Nu, nu poţi face asta, aşteptări multe pot avea şi oamenii care contează pentru tine, familia. Nu trebuie să te separi de ei, ci doar să îi faci să înţeleagă că în viaţa ta e loc doar pentru ei, nu şi pentru aşteptările lor.

Aşteptări / Comportament

De multe ori nu realizăm asta, dar aşteptările pe care le avem de la alţii influenţează felul în care aceştia sunt. Schimbând aşteptările pe care le avem de la alţii, putem schimba în bine sau în rău comportamentul acestora.

Şi invers, noi suntem modelaţi de propriile aşteptări şi de ale celor din jur. Aceste aşteptări, aşa demne de ignorat cum par sunt cele care ne determină destinul.

Ţie nu ţi s-a întâmplat niciodată să eviţi compania oamenilor care au prea multe aşteptări de la tine spunându-ţi mereu ce trebuie sau ar trebui să faci, să fi? Eu da… îi simt ca fiind sufocanţi, aşa că vezi bine ce afect au aceste aşteptări.

Ce poţi tu să faci

  • Caută compania oamenilor care nu au aşteptări de la tine, care te plac şi te aprecieaza oricum ai fi şi orice ai face.
  • Exclude din vocabularul tău cuvintele de genul “trebuie”, “ ar trebui” sau frazele precum: ”dacă nu fac asta înseamnă că sunt un prost, că nu sunt bun de nimic, că sunt un ratat”. Mai degrabă formulează ceva care să sune cam aşa: “Vreau să fac asta, mi-ar plăcea să fie aşa, dar dacă lucrurile nu ies aşa cum aş vrea eu voi fi doar un pic supărat nicidecum nu mă voi lasă demoralizat. Nu reuşesc acum sau în privinţa asta, dar voi reuşi altădată. Suntem om ca toţi ceilalţi şi am dreptul să greşesc.”
  • De limbajul, de felul în care îţi formulezi aşteptările (tonul tău, cuvintele pe care le foloseşti) depinde efectul pe care îl produci. Dacă îi vei spune pe un ton de comandă: ”fă asta”, “vreau asta”, “fi asa”, nu numai că îl vei supăra, dar vei diminua considerabil şansele de a-ţi îndeplini aşteptările. Ideal ar fi să spui ceva asemănător cu: “mi-ar plăcea să faci asta, să fi aşa, să îmi dai asta, să spui asta… dar dacă nu vrei sau nu poţi e în regulă, nu mă supăr, te accept şi te plac aşa cum eşti şi fără să faci toate aceste lucruri”. E mult mai sigur că îţi va face pe plac în cazul în care îi vorbeşti aşa.
  • Renunţă la a avea aşteptări din partea altora. Cu cât mai puţine aşteptări ai, cu atât mai puţin vei fi dezamăgit.
  • Fă lucrurile pentru plăcerea de a le face, pentru că îţi pasă sau ţii la oamenii pentru care le faci, şi în nici un caz nu ceva la schimb. Acceptă oamenii şi lucrurile aşa cum sunt.
  • Ţine cont de aşteptările lor dar trăieşte în funcţie de ale tale, pentru că tu te cunoşti cel mai bine, ştii de ce eşti în stare şi ce anume îţi doreşti cu adevărat.
  • Setează-ţi proprile aşteptări şi proprile ţeluri.
  • Spune nu tăcerii. E bine să nu ai aşteptări, dar dacă nu poţi renunţa la ele nu înseamnă că trebuie să le ţii pentru tine. Când porţi aşteptări nerostite nu scapi de ele ci le reprimi, iar acestea vor duce la formarea resentimentelor, furiei sau dezamăgirii în momentul în care aseptarile nu îţi sunt confirmate.
  • Trebuie să te simţi bine în pielea ta, să fi tu mulţumit de ceea ce eşti, nu lăsa ca încrederea în tine, stima de sine să cadă pe mâna lor, să depinda de aşteptările lor.

Cum ştii dacă să ţii sau nu cont de aşteptările cuiva?

Când cineva are o anumită aşteptare de la tine pune-ţi următoarele întrebări:

Chiar e ceva ce vreau să fac? De multe ori credem că vrem să facem ceva, dar de fapt sunt nişte lucruri pe care mai degrabă le preluam de la alţii.

Vrei un lucru, dar oare chiar tu îl vrei? Nu e ceva ce aşteaptă ceilalţi de la tine? Ex: să intri la facultate (vor părinţii), să ai un loc de muncă (vrea iubită), să slăbeşti (vrea iubitul) etc.

E necesar să fac asta? Mulţi dintre noi facem comfuzie între obligaţii şi aşteptări. Sau între dorinţe şi necesităţi. Doar pentru că 99% dintre oameni fac un anumit lucru, nu înseamnă că e absolut vital să îl faci şi tu. E doar efectul de turmă.

Pot să fac asta? Uneori ne înhămam la mai mult decât putem duce. Când ne setăm aşteptări prea mari, ne îndreptăm automat spre eşec. Ceea ce duce la frustare, furie, dezamăgire, neîncredere, stimă de sine diminuată, moralul la pământ.

Am timp să fac asta? Ne pierdem timpul cu aşteptările altora şi uităm să mai ţinem cont de ale noastre sau nu mai avem timp pentru ele.

Ce obţin dacă mă ridic la aceste aşteptări? Nimic. Sau cel mult nişte laude (urmate evident de aşteptări şi mai mari). Ori că te ridici la nivelul aşteptărilor pe care le au alţii de la tine, ori că nu o faci, tot cam acelaşi lucru este. Omenii oricum vor uita repede în ambele cazuri.

Ce se întâmplă dacă le ignor? (cel mai rău caz posibil). Îi superi, dezamăgeşti, enervezi. Ei şi? Le trece. Nu îţi taie nimeni capul, nu vine nici sfârşitul lumii.

Până la urmă numai tu poţi ştii de care aşteptări merită să ţii cont. Dar indiferent că să sunt sau nu pozitive aşteptările, e preferabil să le impui o limită oamenilor, să le fie clar că e viaţa ta şi vei face ceea ce ţi se potriveşte, nu ce aşteaptă ei de la tine. Nu e greu, dar nici uşor să faci asta. Nu există o metodă general valabilă, deşi tind să cred că cea pe care am folosit-o eu este destul de eficientă. Ştii ce am făcut? Am greşit, i-am dezamăgit pe toţi în mod intenţionat fiindcă prea mă credeau un robot. Le-am dovedit că sunt om ca toţi ceilalţi, imperfectă, că am dreptul şi chiar greşesc. Astfel i-am făcut să îşi revizuiască atitudinea faţă de mine, să fie mai indulgenţi şi să mă scutească de aşteptările lor exagerate.

1 COMENTARIU

  1. Foarte bun articolul! Vara aceasta am trecut prin asa ceva, cand toata lumea incepuse sa aiba asteptari de la mine. Familie, prieteni, clienti, colegii de munca si chiar cunostintele. Doar o indiferenta totala a toate spusele lor, m-a ajutat sa merg inainte facand ceea ce EU vreau si nu ceea ce EI asteaptau de la mine. Azi este deja a 2 a zi in care ma simt extraordinar de bine, fara niciun stres, in ciuda tuturor criticilor si descurajarilor care mi se transmit. Sunt mai puternica si mai buna in ceea ce fac si asta fara STRES. Iar cel mai important lucru care mi s-a intamplat sunt prieteniile care s-au legat in aceasta perioada. Este minunat!

LĂSAȚI UN MESAJ