Ce este un psiholog?

psiholog - PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s.m. şi f. 1. Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza şi de a analiza viaţa sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc.

Psihologul este absolventul facultatii de psihologie. Deşi lumea înca mai face confuzii, psihologul nu este medic. Obiectul activităţii unui psiholog îl reprezintă studiul omului în toate ipostazele sale, atât cel sanătos cat şi cel bolnav sau aflat în dificultate.

Fiecare om are propria individualitate, suntem originali, însă dintr-un motiv sau altul preferăm să îi copiem pe ceilalţi, să nu arătăm exact ceea ce simţim sau gândim cu adevărat. Este vorba probabil de teama de a nu ieşi în evidenţă şi a fi “diferiţi”. În zilele noastre, a fi diferit capătă deseori o conotaţie negativă, în sensul că nu se referă la o persoană originală si deosebită, ci la una care este incapabilă să fie la fel cu ceilalţi, de a se integra, mentalitate care este de altfel una total greşită.

De ce e bine să fii diferit?

Originalitatea constă în a încerca să fii ca oricare altcineva şi să ratezi. (Raymond Radiguet)

Cât de des te gândeşti că ar trebui să faci un anumit lucru, iar apoi, din varii motive (întemeiate sau nu), îl tot amâni? Acest lucru se întamplă de cele mai multe ori pentru ca nu eşti suficient de motivat să faci un anumit lucru. Ideea e că nu este suficient să îţi doreşti ceva, trebuie să şi acţionezi în consecinţă. Degeaba spui că ai nevoie de o anumită carte dacă tot amâni să mergi la librărie pentru a o cumpăra. Degeaba vrei să ai camera ordonată daca mereu laşi pe mâine momentul în care vei face curăţenie.

Vreau sa propun azi un exerciţiu simplu, bazat pe vizualizare şi legea atracţiei, menit să te ajute să îţi indeplineşti mai uşor şi rapid obiectivele. Este vorba de “goal cards”, un joc motivaţional folosit de foarte mulţi experţi în dezvoltarea personală.

Sunt din ce în ce mai întalnite îndemnurile precum: trăieşte-ţi viaţa în prezent sau trăieşte clipa. Probabil mulţi le spun deja din obişnuinţă însă adevărul este ca e ideal ca un om să trăiască în prezent, nu să rămână ancorat în trecut sau să viseze la viitor.

Altfel zis: “The past is a ghost, the future a dream. All we ever have is now“. Să le luam însă pe rand şi să vedem de ce e bine să le evitam.

Este clar faptul că deşi fericirea e o noţiune abstractă şi înseamnă ceva diferit pentru fiecare persoană în parte, toţi încercăm s-o atingem. Dacă unii se consideră fericiţi prin faptul că au succes în viaţa profesională, ceilalţi cred că fericirea adevarată e cea care vine din împlini în cadrul vieţii personale. De multe ori însa, nici macar nu conştientizăm anumite lucruri aparent lipsite de importanţă care ne fac fericiţi. Ceea ce nu prea multa lume ştie este faptul că o persoană care se consideră fericită şi împlinită trăieşte cu până la 6 ani mai mult decât una nefericită.

Fericirea este sensul şi scopul vieţii. (Aristotel)

Impulsivitatea, adică tendinţa unei persone de a face ceva fară control, sub acţiunea primului impuls, este prezentă la oameni încă din copilărie.

Gândeşte-te la un copil care nu primeşte ceea ce vrea şi începe să îşi arunce toate jucăriile pe jos. A dat dovadă de impulsivitate, ceea ce e normal la o vârsta fragedă. El nu a putut să realizeze ca prin acţiunea sa nu a reuşit să îşi impresioneze părinţii, ba din contră, va trebui să adune singur acele jucării.

La adulţi însă, e cu totul altceva. Mie mi se intâmplă adesea să iau o decizie fară să mă gândesc la consecinţele care vin odată cu ea şi să o regret. Aceasta se întâmpla pentru că nu am ştiut să-mi controlez impulsurile.

Deşi tehnologia evoluează din ce în ce mai mult tocmai pentru a ne simplifica viaţa, a uşura comunicarea dintre noi şi a creşte performanţa, pe zi ce trece realizăm ca totuşi avem din ce în ce mai puţin timp pentru noi iar stresul atinge cote impresionante.

“Stresul face parte din portretul epocii noastre, ca aerul şi soarele.” (Vasile Ghica)

Fie că e vorba de elevi sau de angajaţi, nu există persoană care să poată zice că nu s-a confruntat cu această problemă, lucru pe care ar trebui să-l vedem ca pe un semnal de alarmă.

Ce înseamnă de fapt stresul?

Atunci când suntem mici, ne e mult mai uşor să legăm prietenii şi să avem încredere în ceilalţi. Odată cu înaintarea în varstă însă, devenim din ce în ce mai suspicioşi şi ajungem la un punct în care ne pierdem încrederea în ceilalţi.

Cunosc din ce în ce mai multe persone care nu se sfiesc să afirme că nu au încredere în nimeni. Au încredere doar în forţele proprii şi sunt convinse că vor avea parte de tot succesul din lume fară a recurge la ajutorul celorlalţi. Nu spune nimeni că trebuie să ai încredere oarbă în ceilalţi şi să te bazezi pe ei în tot ceea ce faci, însă vor exista şi momente în care vei avea nevoie cu siguranţă de cineva alături care să te ajute să treci peste un anumit obstacol sau pur şi simplu să iţi dea un sfat. Abia atunci vei realiza cât de greşită a fost atitudinea ta la început şi îţi va fi cât se poate de dificil să accepţi că ai nevoie de ajutor.