De când a apărut acest curent al handmade-ului, s-a extins în ultimii ani asupra a tot mai multe domenii.

Astăzi vorbim despre handmade în lumea mărțișorului.

Suntem la doar o zi distanță de 1 Martie, ziua în care celebrăm venirea primăverii oferind celor dragi un mărțișor.

Ca în fiecare an, în această zi străzile sunt pline cu standurile comercianților de mărtișoare. Găsești atâtea modele, care mai de care mai frumoase, la prețuri moderate dar și piperate. Pe alocuri, printre mărțișoarele made in China, mai găsești  și câte un comerciant de mărtișoare handmade. Adică făcute cu mânuțele lui, nu pe bandă rulantă de vreo mașinărie.

Sunt curioasă, tu ce alegi: mărțișoarele handmade sau cele chinezești? De ce?

Ce este DIY?

Un fenomen ce ia amploare pe fondul crizei financiare și al dorinței oamenilor de a-și afirma independența.

DIY este prescurtarea de la Do It Yourself și înseamnă “Fa-o singur”/ “Descurcă-te singur”.

DIY înseamnă pur și simplu a-ți face singur lucruri pentru care în mod normal ai apela la un specialist, sau lucruri pe care obișnuiai să le cumperi.

Sau cum spunea un filozof american în anul 1967: “Acest DIY reprezintă în primul rând capacitatea oamenilor de a recrea folosindu-se de idei existente deja pe care să le pună într-o anumită scenă.”

Ai crescut cu ideea că un învingător nu renunță niciodată. Opusul, cel care îndrăznește să renunțe e numit laș, incapabil, lipsit de ambiție, slab, fricos etc. Nimic mai greșit. Laș e cel care nu renunță pentru că nu e în stare să facă față unei noi provocări, slab e unul care nu găsește în el puterea să o ia de la capăt, incapabil e cel care nu știe să facă decât unul și același lucru toată viața și nu pentru că i-ar plăcea, cât mai degrabă pentru că nu a fost în stare să fie curajos atât cât să își urmeze visele.

Tu cum te trezești, singur, sau ai nevoie de un deșteptător?

Te trezești imediat ce sună alarma sau adormi la loc?

Te trezești cu zâmbetul pe buze că începe o nouă zi, te întinzi un pic și apoi te dai jos din pat, sau înjuri printre dinți ceva de genul “Ah, la naiba, e deja 6!”, îți pui perna în cap și îți spui că n-are nimic dacă mai dormi încă vreo 15 minute. Apoi te trezești disperat că în 10-20 de minute trebuie să fii gata. Ce ai timp să mai faci acum? Duș? Nici vorba. Mic-dejun? Trebuie și azi să sari peste apă? Cum să bei, că n-ai după ce, zici tu. Te îmbraci repede cu hainele de ieri (și alaltăieri) și ieși în fugă pe ușă. Dar probabil trebuie să te întorci că ți-ai uitat cheile sau mobilul. Și astfel pierzi autobuzul, dai o grămadă de bani pe taxi. Și uite așa începe o zi “grozavă”. Mai târziu te roade stomacul și dai fuga să cumperi o shaorma/plăcintă de la colț. Lichide bei? Cel mult jumătate de litru, nu? Și-apoi te miri de ce ai probleme cu rinichii, de ce te trezești cu o gastrită de toată frumusețea. Și migrenele, tu crezi că sunt ceva normal, poate de la atâta lucru te doare capul, nu realizezi că e de foame sau mai ales de sete.

Aud destul de des oameni în jurul meu plângându-se că n-au deloc noroc (în dragoste, la bani, afaceri, sănătate etc). Dar rareori îi văd luptând pentru mai mult. Adoptă rolul de victimă a destinului şi se complac în această situaţie. Se lasă controlaţi de circumstanţe.

Absolut toţi oamenii au fost creaţi pentru a fi fericiţi, înzestraţi cu toate cele necesare pentru a obţine această fericire. Şi totuşi, majoritatea nu sunt fericiţi. Vor fericire, dar ea le pare ceva atât de irealizabil. De multe ori uită că le e la îndemână, că ei hotărăsc dacă să fie sau nu fericiţi.

Eşti şi tu o astfel de persoană? Sau e cineva în familia ta, în cercul tău de prieteni care se plânge mereu? Cum reacţionează alţii când te plângi? Cum te plângi tu?

De ce unii se plâng mereu?

• E probabil o atitudine care începe din copilărie şi pe care o cărăm şi în viaţa de adult. E posibil ca din cauza lipsei de atenţie din partea celorlalţi, cei care se plâng nu au învăţat să se iubească, aşa că nu sunt capabili de nimic singuri, trebuie mereu să se plângă pentru a obţine de la alţii lucrurile care lor le lipsesc.

Nu te-ai gândit niciodată că eşti prea bun pentru propriul tău bine? N-au profitat de tine nicodată familia, colegii, prietenii, şeful? Când eşti prea nice, e ca şi cum ar scrie pe fruntea ta că eşti o ţintă uşoară. Aşa că să nu te miri dacă vei ajunge o victimă.

Am folosit cuvântul nice din engleză pentru că include o arie mai largă de sensuri: a fi drăguţ (ca şi comportament), a face pe plac altora, a fi un om bun (a ajuta). Dar şi pentru că ţin neapărat să vă spun ceva despre cuvântul acesta, nice.

Toţi avem aşteptări. Pentru muncă bine făcută aşteptăm ca şeful să ne promoveze sau să ne mărească salariul. Dacă ajutăm pe cineva avem pretenţia ca şi noi să fim ajutaţi când avem nevoie. Dacă îi facem pe plac iubitului mereu, ne aşteptăm ca acesta să ne răspundă în acelaşi fel. Dacă suntem buni şi generoşi aşteptăm ca Dumnezeu să ne bage norocul în traistă.