Sâmbata aceasta mi-a adus o mulțime de bucurii: pe lângă faptul că am putut savura din plin succesul zilei de vineri (când am câștigat premiul 1 în cadrul unui concurs de informatică aplicată), am aflat că „trebuie” să mă prezint la workshop-ul despre limbajul trupului organizat de Adrian Soare la București… duminică.

Așa că m-am folosit de internet ca să descopăr toate detaliile despre transport, iar duminică dimineața la ora 5 încercam să adorm în autocarul Sibiu-București. La 10 eram deja ajunsă în autogară… iar drumul până la destinația finală s-a dovedit a fi mai ușor decât îl crezusem.

Câteodată simți că pur și simplu n-ai ce să mai faci. Ai dat-o în bară, și ai dat-o în bară rău de tot. Fie că e vorba de o relație cu un prieten pe care nu o mai poți aduce la normal, fie că ne referim la certurile cu părinții care se sfârșesc foarte dezavantajos pentru noi, fie că am reușit să picăm un examen important pentru viață: de ce există eșecuri și cum putem scăpa de ele?

Pentru început, voi încerca să-ți povestesc felul în care am ajuns să percep eșecurile după căzăturile repetate pe care le-am avut în ultimii 19 ani de viață. Situația fiecăruia dintre noi este unică, așa că nu încerca să faci vreodata comparații între viața ta și viața altora. Vei sfârși prin a deveni mai trist și mai dezamăgit decât ar fi cazul.

Atunci când Ariel mi-a propus să scriu săptamâna aceasta un articol despre o temă la alegere, primul lucru pe care l-am făcut a fost să scot din cutia așezată strategic la distanță de o mână de laptop un teanc de hârtii albe, pătrate, pe care îmi notez de obicei sarcinile pentru viitorul foarte apropiat. În mod straniu, de câte ori notez pe aceste foi, reușesc să-mi duc la capăt misiunea (poate pentru că albul simbolizează puritatea, poate pentru că pe ACESTE hârtiuțe notez numai ce-mi place să fac), pe când toate notițele referitoare la teme la mate (scrise pe niște sticky notes gălbioare) ajung la gunoi fără să fi fost bifate înainte.

Mi-am dezvoltat în ultimii 2 ani un sistem ce garantează că-mi voi aminti tot ceea ce-mi doresc să fac, deși sunt o persoană foarte uitucă de fel (poate și din cauză că am atâtea dorințe și atâtea direcții înspre care vreau să mă îndrept mai departe în viață). Ideea de la baza acestuia e simplă și voi avea grijă să ți-o expun în următoarele paragrafe.

Prietenii… ce ne facem fără ei, ce ne facem cu ei? :)

Mai mereu ne alegem prietenii dintre persoanele cu care avem cele mai multe lucruri în comun, astfel încât subiectele de conversație pe care le deschidem în grup sunt legate de activitățile noastre zilnice. Altfel spus, ar trebui să ne fie ușor să-i consolăm atunci când dau peste o problemă, să găsim o soluție potrivită pentru ei din cele trăite de noi.

Însă de multe ori acest lucru nu se întâmplă. Cum putem să fim prieteni buni și să îi motivăm pe cei din jur atunci când aceștia au un obstacol de înfruntat?