De foarte multe ori oamenii nu acţionează de teama eşecului. Eşecul în capul nostru este “nu”-ul suprem, pe care NU AVEM VOIE SĂ-L ATINGEM. … dar acest concept este cu totul greşit.

Pe bune acuma, ce este “eşecul”? Ne temem atâta de el fără să ştim măcar ce reprezintă. Am ajuns să considerăm drept eşec orice mişcare oricât de mică.

Sistemul nostru de valori actual consideră “eşecul” drept ceva rău… dar hai să facem un joc. Hai să încercăm să atingem într-o zi un număr cât mai mare de eşecuri! Nu, nu vreau să vă aruncaţi de pe un pod şi să vă spargeţi capul – ăsta nu-i un eşec, e o crimă… Ideea e să faceţi într-o zi lucruri noi, lucruri care credeţi de obicei că ar conduce la eşecuri.

Pe Adrian îl ştiu de foarte multă vreme (de câţiva ani buni) şi tot de pe atunci îi citesc şi blogul. Acum el ţine un workshop despre limbajul trupului în Bucureşti.

Pentru această ediţie de Bucureşti avem un “cadou”. Omul care ne va trimite o poză cu el în cea mai “ciudată” postură pe stradă va câştiga un loc la workshopul din data de 25 aprilie 2010.

De ce o postură ciudată pe stradă? Tocmai ca să încercăm apoi să decodificăm “limbajul trupului”. :)

Pozele sunt aşteptate la ariel @ motivonti . ro (fără spaţii) sau pe Facebook direct.

Aştept poze până joi seară – 22 aprilie 2010. Vineri toată ziua (23 aprilie 2010) se va vota câştigătorul. :) Sâmbătă:

Daţi click pe poze şi se fac mari. :)

Acum votaţi:

Şi rezultatele:

Pe Andra – 60.71%
Pe Andrei – 25%
Pe Andreea – 14.29%

Andra, ne vedem la workshop. :)

În fiecare luni vom publica o poveste, un video sau o imagine ce are ca scop motivarea ta în prima zi din săptămână. Pe această cale îţi urăm o săptămână cât mai bună!

Puteţi să ne trimiteţi chiar şi voi material motivaţional pentru luni dimineaţă prin formularul de aici.

Astăzi avem un scurt-metraj numai bun pentru un început de săptămână. :) Chiar dacă-l ştiţi vă sugerez să-l revedeţi acum, luni dimineaţă.

A fi voluntar este sănătos din toate punctele de vedere – atât psihic cât şi fizic – dar cum ajung voluntar, unde şi cât timp din viaţa personală îmi va mânca şi de ce este sănătos?

Eu am ajuns voluntar undeva prin clasa a 9-a. Mergeam săptămânal la un orfelinat de copii cu handicapuri şi aveam pentru câteva ore grijă de ei, mă jucam cu ei… etc. Deşi la început a fost puţin ciudat – copiii aceia aveau handicapuri foarte grave şi se comportau foarte ciudat – cu timpul mi-am dat seama că acei oameni chiar aveau nevoie de oameni ca mine care să-i viziteze şi să le arate afecţiune. După câteva săptămâni bune de voluntariat şi vizitat acest orfelinat programul s-a terminat şi pot să spun că am rămas cu o primă experienţă interesantă şi pozitivă. Energia şi dragostea pe care o dădeau acei copii nu se poate descrie în cuvinte.

Vineri, pe 9 aprilie, am fost la Optimism 2010 – un eveniment ce are ca scop transformarea oamenilor din public în optimişti şi prezentarea unor proiecte optimiste. Am avut parte de mai multe prezentări – unele mai personale, altele mai puţin, unele mai optimiste, altele mai puţin… dar prezentarea lui Cristian Lupşa mi-a rămas prinsă în cap.

El a venit şi ne-a prezentat 25 de lucruri care-l motivează, sau altfel spus: “25 de surse de optimism“. Imaginaţi-vă că unul dintre aceste lucruri era chiar Batman. După ce a prezentat fiecare din cele 25 de surse ne-a rugat să scriem pe o foicică măcar 3 surse de optimism pe care le avem noi – un exerciţiu foarte simplu şi totodată foarte bun.

Pe Liana m-am hotărât s-o iau la întrebări pentru că în ochii mei este o persoană foarte-foarte curajoasă. Este preşedintele unei asociaţii pentru protecţia mediului, se împlică şi organizează diverse evenimente “verzi”/”eco” şi cel mai nou “proiect” pe care l-a lansat este Let’s Do It Romania.

Deci astăzi vă prezint o nouă persoană pasionată de ceea ce face.

1. Pentru început zi-mi câteva lucruri despre tine…

Sunt Liana, am 27 de ani şi… sunt balanţă. Habar n-am cum să mă descriu. De vreo 7 ani, de când am început munca în folosul mediului / comunităţii nu prea mai ştiu ce-mi place. Îmi plăcea să fac jogging. Zilnic. Câte o oră. Până-mi consumam toţi nervii. Dar de mai bine de un an consum nervii direct în proiecte de mediu.

În fiecare luni vom publica o poveste, un video sau o imagine ce are ca scop motivarea ta în prima zi din săptămână. Pe această cale îţi urăm o săptămână cât mai bună!

Puteţi să ne trimiteţi chiar şi voi material motivaţional pentru luni dimineaţă prin formularul de aici.

Azi am pregătit un video scurt dar super-super-super motivaţional cu Les Brown. Eu l-am ascultat de 3 ori prima dată ca să înţeleg tot mesajul foarte clar (nu că ar fi greu de înţeles, dar voiam să aud iar şi iar acele cuvinte!). De atunci l-am tot ascultat. Atitudinea lui Les Brown mă motivează. Iar ce spune… şi anume că trebuie să rişti că să poţi “creşte” – astfel ajungând un om fericit … sună a un bun scop în viaţă. :)

E bine să fii un om insistent sau nu? Presupun că răspunsul este “Da şi nu deodată”.

Eu nu sunt de felul meu un om insistent dar astăzi pentru prima dată în viaţa mea am avut impresia că am enervat un om prin super-insistenţele mele – care de altfel nu erau de prost gust, dar deveniseră cu siguranţă destul de iritante.

Eu URĂSC oamenii insistenţi. Oamenii care nu înţeleg “NU”-ul meu din prima sunt oameni care nu vor mai avea niciodată o relaţie bună cu mine. Dar totodată urăsc oamenii uituci, care se prefac că-s atenţi la ce zici şi totuşi nu sunt. Acei oameni cu care vorbeşti ceva şi ei fac altceva – acei oameni cărora trebuie să le aminteşti mereu “planul”!

Fiind implicat în destul de multe proiecte am înţeles repede ce înseamnă “feedback”-ul, de ce e nevoie de el, cum se face un feedback constructiv, cui e bine şi cui nu-i bine să-l ceri şi de ce este neapărată nevoie să-l primeşti. Dar lăsând la o parte proiectele şi feedback-ul din punct de vedere profesional mi-am dat seama că există oameni ce pur şi simplu nu acceptă un feedback negativ (indiferent dacă-i vorba de un plan personal sau un plan profesional).

Mie mi-a intrat în reflex să ofer feedback la aproape orice pentru că mie-mi face o mare plăcere să-l primesc. Când nu primesc feedback pur şi simplu nu pot să-mi dau seama cum stau lucrurile – iar a judeca dintr-un punct de vedere subiectiv nu e mereu cea mai bună alegere.

De ceva timp mă tot gândeam la cum ar fi să vedem împreună nişte filme pe care apoi să le discutăm într-un loc călduros, cu un ceai şi nişte prăjiturele în faţă. Apoi m-am gândit că aproape fiecare om are un film favorit, un film care i-a schimbat viaţa.

Aşa că am onoarea să vă invit la prima seară de film. Vom viziona împreună unul din filmele preferate ale lui Alexandru Negrea. Apoi vom sta la un ceai cald şi ceva papa bun din partea casei pentru a “discuta” oleacă ce-am vizionat.