Sunt din ce în ce mai întalnite îndemnurile precum: trăieşte-ţi viaţa în prezent sau trăieşte clipa. Probabil mulţi le spun deja din obişnuinţă însă adevărul este ca e ideal ca un om să trăiască în prezent, nu să rămână ancorat în trecut sau să viseze la viitor.

Altfel zis: “The past is a ghost, the future a dream. All we ever have is now“. Să le luam însă pe rand şi să vedem de ce e bine să le evitam.

Este clar faptul că deşi fericirea e o noţiune abstractă şi înseamnă ceva diferit pentru fiecare persoană în parte, toţi încercăm s-o atingem. Dacă unii se consideră fericiţi prin faptul că au succes în viaţa profesională, ceilalţi cred că fericirea adevarată e cea care vine din împlini în cadrul vieţii personale. De multe ori însa, nici macar nu conştientizăm anumite lucruri aparent lipsite de importanţă care ne fac fericiţi. Ceea ce nu prea multa lume ştie este faptul că o persoană care se consideră fericită şi împlinită trăieşte cu până la 6 ani mai mult decât una nefericită.

Fericirea este sensul şi scopul vieţii. (Aristotel)

Impulsivitatea, adică tendinţa unei persone de a face ceva fară control, sub acţiunea primului impuls, este prezentă la oameni încă din copilărie.

Gândeşte-te la un copil care nu primeşte ceea ce vrea şi începe să îşi arunce toate jucăriile pe jos. A dat dovadă de impulsivitate, ceea ce e normal la o vârsta fragedă. El nu a putut să realizeze ca prin acţiunea sa nu a reuşit să îşi impresioneze părinţii, ba din contră, va trebui să adune singur acele jucării.

La adulţi însă, e cu totul altceva. Mie mi se intâmplă adesea să iau o decizie fară să mă gândesc la consecinţele care vin odată cu ea şi să o regret. Aceasta se întâmpla pentru că nu am ştiut să-mi controlez impulsurile.

Deşi tehnologia evoluează din ce în ce mai mult tocmai pentru a ne simplifica viaţa, a uşura comunicarea dintre noi şi a creşte performanţa, pe zi ce trece realizăm ca totuşi avem din ce în ce mai puţin timp pentru noi iar stresul atinge cote impresionante.

“Stresul face parte din portretul epocii noastre, ca aerul şi soarele.” (Vasile Ghica)

Fie că e vorba de elevi sau de angajaţi, nu există persoană care să poată zice că nu s-a confruntat cu această problemă, lucru pe care ar trebui să-l vedem ca pe un semnal de alarmă.

Ce înseamnă de fapt stresul?

Atunci când suntem mici, ne e mult mai uşor să legăm prietenii şi să avem încredere în ceilalţi. Odată cu înaintarea în varstă însă, devenim din ce în ce mai suspicioşi şi ajungem la un punct în care ne pierdem încrederea în ceilalţi.

Cunosc din ce în ce mai multe persone care nu se sfiesc să afirme că nu au încredere în nimeni. Au încredere doar în forţele proprii şi sunt convinse că vor avea parte de tot succesul din lume fară a recurge la ajutorul celorlalţi. Nu spune nimeni că trebuie să ai încredere oarbă în ceilalţi şi să te bazezi pe ei în tot ceea ce faci, însă vor exista şi momente în care vei avea nevoie cu siguranţă de cineva alături care să te ajute să treci peste un anumit obstacol sau pur şi simplu să iţi dea un sfat. Abia atunci vei realiza cât de greşită a fost atitudinea ta la început şi îţi va fi cât se poate de dificil să accepţi că ai nevoie de ajutor.

Se întamplă să cunoşti, sau poate ai auzit doar de la alţii despre persone cu note mari la şcoală, care păreau să aibe toate şansele de reuşită în viaţă şi totuşi ceva nu a funcţionat bine, întrucat ele s-au pierdut undeva pe parcurs şi nu au avut parte de succesul scontat. Ei bine, aşa încep Steven J. Stein şi Howard E. Book să explice importanţa inteligenţei emoţionale în cartea lor: Forţa inteligenţei emoţionale.

Am primit-o de la Motivonti zilele trecute şi imediat ce m-am pus să o citesc mi-a captat atenţia. Autorii preferă să folosească mai multe povestioare şi exemple concrete în loc să se piardă în prea multe explicaţii ştiinţifice, motiv pentru care această carte devine mult mai accesibilă decât altele din acelaşi domeniu. Are însă şi o parte în care sunt prezentate datele studiului pe baza căruia s-a ajuns la concluziile prezentate. De asemenea cuprinde diverse exerciţii şi teste de autoevaluare, toate având drept scop final creşterea EQ.