Elena Cara
Elena Cara

Author Archives: Elena Cara

Vacanța cu copil. Pro sau contra?

Dacă cineva mă intreabă de pasiunile mele, fără să stau pe gânduri răspund – călătoresc

Când am terminat liceul în Republica Moldova, am plecat la facultate în Oradea – la capătul lumii cum zice fratele meu.  Nuștiu cum am reușit ca pe timpul studenției din banii de bursă plus un mic ajutor din partea parinților să reușesc să călătoresc singură în cateva țări din Europa.

Am o hartă a lumii în care lipesc stickere și tai țările în care am fost, însă Facebook le ordonează mai frumos – vă rog frumos să-mi iertați lauda. :)

Vacanța cu copilul

Îmi aduc și acum aminte cum eram într-o zi la lucru în Oradea (am lucrat în anul întâi de master) și m-a bătut gândul să merg la o prietenă din Moscova și hop în 5 minute mi-am luat bilet de la Budapesta pentru saptămâna viitoare.

‘A fost totul spontan” – așa i-am explicat superioarei mele, vă rog să mă credeți că erau atât de ieftine biletele încât nu am rezistat. :)

La fel de spontan a fost și plecarea în State cu programul Work and Travel, am pațit ca și în vorba ceea – văzut, plăcut, ce rămâne de facut?

Doar că mai puțin spontan a fost aplicarea la bursa Erasmus. A fost vorba de studii de un an și erau mai multe ”riscuri” financiare, dar totuși când vine vorba de călătorii – nimic nu o oprește pe Elena. :)

In Verona cu și fără bebe :) da, da, special m-am îmbracat așa :)

Anii de studenție au trecut cu câteva calatorii:

  • care planificate,
  • care așa de pe o săptămâna pe alta,
  • care atât de spontane, încât și acum mă gândesc ce nebună am fost și am plecat de capul meu singură…

Viață frumosă de calator am avut.

Acum fiind mamică și având o fetiță de 1 an și câteva luni, probabil vă gândiți că nu poți pleca așa ”spontan”, măi Elena păi trebuie și aia și aia, și cealaltă și cealaltă…

Vreau să vă arăt că dacă își dorești ceva… se și întamplă.

  • Financiar, într-adevar este mai provocator pentru că un bilet de bebeluș costă câteodată mai mult decât cele de adult (vezi companiile low cost).
  • Cu bagajul – oh da! Ar fi necesar să mai scoți din hainele și lucrurile tale pentru a lua ceea ce este necesar copilului tău.
  • Răbdare – pentru a găsi explicațiile adecvate în caz că copilul vrea să se dea jos din avion :) și altele…

În luna iulie, Paul (soțul meu) a avut un drum la notar și s-a întors cu o declarație precum că pot pleca cu Carina din țară. Îmi zice: ”Păi știu că într-o dimineață te vei trezi și-mi vei spune: – Paul, hai până la Moldova, așa pe weekend.” Așa că-ți fac acest ”cadou’. :)

În câteva zile mă și vezi într-o masina de pe site-ul blablacar ajungând la Leova – deci se poate pleca spontan cu un bebeluș. Parintii cand m-au văzut… nu vă zic ce reacție au avut. M-au certat că am plecat ca nebuna, în loc să se bucure că le-am facut surpriza… (glumesc, după 5 minute s-au bucurat). :)

Recent m-am întors dintr-o mini vacanță de o săptămână de la prietena mea din studenție Irina din Verona (pentru a 4-a oara am pus mana pe sânul Julietei :)).

Am primit cadou de la cumnatul meu bilete cu compania Lufthansa. (Mulțumesc cu această ocazie și lui George pentru bilete și Irinei pentru primirea calduroasă).

Dacă până acum am tot zburat cu companii low cost (excepție zborul în America), acum m-am simțit la business class pe locul 23 din avion. :D

Dacă sunteți curioși, revin cu un articol cu peripețiile mele din aeroportul din Frankfurt, cum am rămas fară bagaj și a venit cu curierul a doua zi și despre cum m-am descurcat singură având o escala de doar 30 de minute la dus. 

Da, asta doream sa va transmit:

  • dacă ai o pasiune pentru ceva,
  • dacă îți doresti un lucru,
  • dacă vrei să faci într-adevar ceva,

–   nu te ”încurca” un copil.

Desigur, sunt constientă că un copil îți cam taie din ”libertate”, însa ce vreau să vă transmit – este ca se poate!

De multe ori găsesc scuze că nu pot face un lucru pentru că, Carina are nevoie de mine, sau că-mi ocup mai toată ziua facând anumite lucruri prin casa, însă cum spun și mămicile de pe Facebook – prefer să las casa să cadă, dar eu să citesc sau să fac ceea ce-mi place cât timp doarme ea. Acestea sunt valorile mele…

Revenind la călătorii, am reușit să plecăm cu fetița noastră mai peste tot unde s-a ivit ocazia:

  1. la 2 luni în Spania,
  2. la 3 luni în RM,
  3. la 7 luni în Verona,
  4. iarași in RM,
  5. la munte, la mare pe unde a avut Paul traininguri,
  6. iarași in RM la un an,
  7. în Grecia în această vară,
  8. în Italia – recent.
  9. prin țara la Sibiu, Brasov și alte orase…

Oho… acum că le-am scris aici am realizat cât a călătorit micuța noastra fetiță.

Sper ca, cu cât va crește, să fie la fel de curioasă și de cooperantă pe durata călătoriilor cum este acum.

1

Diferențele între generații

Zilele trecute am văzut în parc un baiețel cu o mașinuța (mare pentru vârsta lui). Mașinuța din aia care are telecomanda sau se poate urca în ea și conduce. Și am început să dezbatem cu Paul subiectul legat de jucăriile copiilor.

Bine, sunt total de acord că acum, noi ca și parinți ne permitem să cumpărăm mult mai multe jucării decât puteau să ne cumpere parinții noștri.

Dar totuși, personal consider că, cât de cât, ar trebui să ținem cont de vârsta copilului și de capacitățile lui din prezent, (nu de ceea ce ne-am dorit noi când am fost mici și nu am avut). Credem că un copil are nevoie de atenția și grija părinților, în primul rând, și mai apoi să fie ”alintat” cu multe lucruri.

Nuștiu cum sunt alți copii, dar Carina (are 1 an acum) chiar dacă are multe jucării, nu se prea joaca cu ele. Probabil să fie perioada în care nu este atrasă de ele… (îmi spun asta de pe la 6 luni :) ). Se joacă cu ele la început când i le cumpărăm, dar și atunci maxim 10/15 min și apoi ”mama, mama”, și ca un ursulet panda se ține de mine toată ziua, se agață de picioare și nu mă lasă să plec de lângă ea.

Da, am tot auzit că fiind alăptată la sân este mai ”mămoasă”, mai dependentă de mine, mai iubibilă cu mine, mai atașată de mine. Nu are o problemă să stea și cu alte persoane, fie tata sau bunicii, însă când mă vede, se transformă într-un ursuleț panda. :)

Jucăria preferată – desigur că este mama. 

Sau să fie oare și că nu avem televizor? Că stau cu ea toată ziua, că nu a fost pusă în fața unui ecran și eu să fac treburile casei?! Că nu se uită la desene și nu stă statică în fața lui?!  Chiar și atunci când mergem la bunici, nu stă decât cateva minute și gata, iși pierde interesul fatâ de tv.

Este și bine, este și mai putin bine (pentru mine, că pentru ea sigur este doar bine). :)

Așadar, revenind la jucării, sunt de parerea că dacă totuși avem posibilități financiare, să le cumpărăm copiilor jucării care într-adevăr îi ajută și îi stimulează să se dezvolte, care îi țin ocupați și care le sporește creativitatea, mișcările și îi ajută la o buna creștere și dezvoltare.

De curând, am aflat de cărțile senzoriale de la Didi Craft. Li se mai spun și „Quiet Book” sau „Busy Book”. Traducând mai pe românește o carticică care este facută manual și perfect gândită pentru a ține copilașii ocupați minute bune. Sunt perfecte pentru copii cu vârste între 1,5 ani și până se plictisesc de ea.

Vă pot spune că fetița mea chiar dacă are un an este super încantată de ea. 

Persoana care are răbdarea și talentul de a le face atât de bine și frumos este Andra Tudor care ne spune despre carte că – ”este realizată manual, atent lucrată și că are diferite activități logice sau matematice, activități de exersare a mișcărilor fine, învățarea culorilor, fructelor, legarea șireturilor și multe altele. Asa fel încat copilașii vor invața pas cu pas, ținând cont și de vârstă, ceea ce este necesar”.

Părinții care sunt fascinați de metoda Mariei Montessori o vor adora.

Este o carte educativă pentru copii (preferata lui Paul, că de, are ce învața copilul din ea).

Conține diferite personaje, copăcei, animale sălbatice cât și domestice, floricele, pomi fructiferi și altele. Copiii mai pot învața cu ajutorul ei și cum să-si lege șireturile sau dacă aveți fetiță – cum să-și împletească parul. :)

Carinei îi place mult… O luăm peste tot cu noi, la plimbare, în parc și în mașina unde o ține ocupată minute bune.


Sunt sigură că, cartea îi va fi pe plac și când va mai crește, ținând cont că o va ajuta să învețe activitățile mai sus menționate.

Jucării din astea ne plac nouă ca și părinți.

Poate că suntem „old style” și vrem ca copilul nostru să se joace și să învețe cum am fost noi, copiii anilor 90…

Dar sunt sigură că mai bine acum este un mic ursuleț panda 100% dependent de mine, decât să stea în fața televizorului care are produse și desene animate pur comerciale.

O fi bine, o fi rău… vom vedea și ne vom adapta pe parcurs. :)

Totuși, cred că ar fi necesar să nu încercăm să ne ”luptăm” cu prezentul digital și cu avantajele lui, chiar dacă refuzăm să recunoastem că ”face viața mai ușoară mamicilor”.

Dar, noi personal, vom încerca să introducem cât mai multe jocuri educative pentru copiii noștri, cât de des vom reuși bucurându-ne, totodată și de posibilitățile prezentului.

Considerăm că ar fi bine să fie o combinație dintre aceste două. Cu masură și televizor și cărți/jucării… :)

Mi-ar fi de mare folos, dragi părinti, voi ce parere aveți?

5

Tu cum ai copiat la desen?

Tu cum ai copiat la desen?

Da, da la desen… :) Eu fiind o tocilară care nu copia la teste, nici prin cap nu mi-a trecut că se poate copia la desen. Nu am în vedere modul de copiere când fratele/sora/mama/tata/ sau alții desenează pentru tine. Mă refer la diferite modalități: fie cu sticla și lumânarea sau pui foaie albă deasupra unui desen din carte și tragi linii ușoare cu creionul peste desen… sau nu mai știu ce alte modalități… :)

Astea le-am aflat ”prea târziu”, prin clasa a 7-a, când era ultimul an de materie obligatorie în generală. Până atunci, primeam probabil din milă câte o notă. Sau poate erau cât de cât simpatice desenele mele. :) Și tareeeee mai invidiam (în tăcere) colegii care desenau ca adevărați viitori pictori.

Mai târziu prin liceu, am început să ”invidiez” (la fel în tăcere) pe fetele care se îmbracau super misto și aveau idei super faine de a combina hainele. Aici intra și prietena mea cea mai bună din liceu Doina (șșșșș să nu mă audă). Tare frumos se mai îmbraca și mă gândeam: păi și eu am aproximativ așa haină, așa pantofi, așa geantă, eu de ce nu am ”darul” ăsta sau imaginația asta de a combina lucrurile?!

De fiecare dată se trezea în mine ”Elena cea rea” când vedeam pe cineva că are inclinație spre artă. Si ce făceam? Păi nimic. Oftam și gata îmi trecea, îmi căutam mai departe talentul și inclinațiile spre ceva care nici în ziua de azi nu le-am descoperit. :))

După liceu, am cunoscut-o pe Sabina, (o știam în trecere de la gimnaziu, era cu un an mai mică decât mine). Mai apoi, fiind la același liceu, o urmăream așa pe furiș, era genul de fată care dintr-un tricou și niște pantaloni făcea combinația perfectă și din depărtare se vedea că ”pe fata asta o bantuie talentul și arta”. :)

Când eram mai mică ma întrebam: oare cum unii oameni au diferite talente evidente, (Doina – se imbracă frumos, Sabina – desenează super tare și o chinuie talentul zi și noapte), dar eu, eu ce talent am oare? Acum la 26 de ani aceeași întrebare mi-o pun de fiecare data când mai postează Sabina câte un desen super-mega-extra-fain și drăgut. :)

Sabina a terminat mai apoi Facultatea de Design interior și a facut o mulțime de chestii super mișto pe parcursul facultății. Orice atingea devenea o idee de pus în practică, o combina cu alte lucrușoare și ieșea ceva original. A ajuns victimă și săracul câine – l-a îmbracat și pe el. :)) Asta da om chinuit de talent.

Photo credit by Sabina Braga

Photo credit by Sabina Braga

Photo credit by Sabina Braga

Câteva săptămâni în urmă Sabina a postat o fotografie cu un tablou proaspăt ieșit din cuptor. Am sărit imediat pe ea ca vreau să-l cumpăr. Saraca fată, a ramas impresionată de ”nebunia” care i-am cerut-o. Am stat pe capul ei până mi l-a pictat… și surpiză nu unul ci 2 tablouri. Vorba aia – suprinde-ți clienții! :)

Photo credit by Sabina Braga

În unul este Sirmione castle din Italia (am fost toamna trecută în vizită împreună cu Paul, bebe mic și familia prietenei mele Irina din Verona). Sabina s-a gândit, probabil, ca de fiecare dată când mă voi uita la tablou să-mi aduc aminte, nu numai de ea, ci si de frumoasa experiență. :) Mulțumesc frumos.

Al doilea tablou este, la sigur, locul ideal de relaxare pentru mine. Munți, mare, pădure și o  clădire mică. Superb!!! Locul unde aș trăi la batrânete. Mi-a ghicit dorința… :)

Spre final aș dori doar să va spun ca să nu pierdeți timpul (ca și mine) în căutarea talentului și sî nu vă comparați nici pe voi, nici pe copiii voștri, cu alte persoane. Fiecare om este unic în lume, fiecare are un anumit talent, fie el ascuns, fie el vizibil. Comparația duce la sentimente negative atât pe termen scurt cât și pe termen lung…

PS: Pe Sabina o puteți găsi pe Facebook sau pe Instagram și sper să vă placă micile ei nebunii.

Abia aștept să ne mutăm la casă nouă și să pun tablourile în ramă frumos acolo în living. Și, da, abia aștept ca Sabina să se facă un mic viitor Picasso și să mă mândresc că am în casa tablouri semnate de ea. :)

PSS: Acest articol este strict subiectiv. :)

——————————————————————————————————

Revenind la întrebarea de la început: tu cum ai copiat la desen? Sunt curioasă dacă te-a bântuit talentul la desenat sau talentul la copiat. :)

Cu drag,

Elena

Colierele care fac ecuatia: bebe fericit = mama fericita

Va povesteam aici si aici despre copilul nostru, o fetita cu ochi albastri si pana cand parul blond. :)

Peste cateva zile va implini 11 luni. Nici nu stiu cand a trecut timpul asta nemilos asupra noastra. Trec zilele si noptile destul de rapid din punctul meu de vedere. Atunci cand ai o rutina cu un bebelus, facand zilnic aproximativ aceleasi activitati, incepi sa stii maine la orice ora aproximativ vei face. Te gandesti cateodata ca ai dori sa fie si el un pic mai mare ca sa puteti sa incepeti sa va jucati/invatati/explorat lucruri noi. Dar, pana atunci, ma bucur de fiecare moment si etapa din viata ei.

Ma minunez de fiecare data cand descopera ca poate sa faca ceva nou, cand are noi abilitati, cand pune totul – absolut totul in gurita, cand ridica manutele sa o iau in brate si doar din priviri ii intelegi nevoia de alinare,  cand vrea sa manance laptic si sa-ti exploreze fata cu degetele ei. :)

In acest articol vreau sa explic un pic cum sta treaba cu alaptatul si cu explorarea capului meu. :)  Carina este alaptata la san si sunt foarte mandra de acest lucru – (nu voi intra in detalii depre beneficiile alaptarii la san, nu asta imi propun). Insa, vreau sa va impartasesc situatiile haioase cu mine in timpul alaptarii si ”durerile” care le suporta ochii mei sau nasul meu cat si alte parti ale capului… Acesti puisori de omuleti pot face multe lucruri odata si chiar daca te gandesti ca este doar un pui de om de cateva luni – te surpind de fiecare data cand nu te astepti.

eruptie dentara

In timpul mesei delicioase, Carina exploreaza fata mea cu degetele ei. Astfel ca: ochii devin tinta principala – daca sunt data cu rimel imi ia la pipat geana cu geana, gura o cerceteaza ca la stomatolog, dinte cu dinte si urechile – le verifica daca nu ai facut otita cumva. :) Cateodata stau cu capul aplecat pe spate ca sa nu ajunga la fata si astfel, isi face de lucru cu alte obiecte din vecinatate… :)  Daca as indrazni sa port vreun colier sau orice alt accesorit, ar zbura din secunda doi…

Deci, pana aici avem o problema ce necesita o solutie

O inteleg, sarmanul meu pui de om, ii ies dintii si are nevoie de alinare. Probabil este perioada mai grea decat cea a colicilor. Daca acolo am gasit o tehnica care o linistea, aici la dinti fiind si nervoasa si capricioasa si un pic alintata (de bunici :) ) nici nu stim cum sa o linistim atunci cand plange din senin. A avut si „norocul” sa-i iasa de la 4 luni primii dinti si acum la 11 luni detine frumoasa cifra de 6 dintisori. S-a impacat extrem de bine cu faimoasa girafa Sophie, dar s-a plictisit de ea. Si in plus noi parintii nu suntem de acord cu medicamentele sau diferite geluri.

Avem, deci, a doua problema…

Cum am facut sa impacam si capra si varza? Pai, noroc cu era internetului si am descoperit minunatiile de coliere de la Bebe Bijoux. Practic, aceste coliere rezolva cele doua provocari ale mele si prin urmare – bebe fericit = mama fericita.

eruptie dentara

Asa ca, atunci cand vine vremea de joaca – Carina roade, analizeaza fiecare margea in parte, descopera texturi noi si sunt foarte lejera sa le las la indemana ei pentru ca ele au toate aprobarile necesare si sunt fabricate dintr-un nou tip de silicon ”alimentar”, non-toxic, non alergic si nu contin metale grele sau alti crocobauri. :)

eruptie dentara

Si pentru ca noi mamicile (care alaptam) nu putem purta nici o urma de coliere sau orice alt accesoriu la gat, este o solutie ideala de a avea un pic de culoare in jurul zambetului care ne insoteste. :) Si daca cumva trage cu putere, stati fara grija nu se rup si nu iti lasa urme pe gat, deoarece sunt bine gandite.

Acest colier imi rezolva aceste doua mici provocari – Carina mananca si intre timp este ocupata cu mergelele; capul meu cu toate accesorile lui (ochi, nas, gura si altele) sunt in minim pericol, nu vor fi ciupite, zgaraiate sau ”gingas” explorate…

Asa ca, daca esti si tu o proaspata mamica cu un nazdravan de bebe, iti recomand cu drag colierele de la Bebe Bijoux si te invit cu mare drag sa ne impartasesti si tu ce iti face puiul tau de om sau ce alte obiceiuri mai are in timpul alaptatului.

eruptie dentara

1

Pareri despre Photohotel

Cine este Photohotel?

Am promis data trecuta aici ca revin cu un articol despre cum am fost in vizita la cea mai mare companie de fotografie hoteliera din Europa – Photohotel. Va las mai jos cateva dintre pareri.

In august, am fost in vizita in una dintre destinatiile lor din Spania, mai exact in Marbella.

Photohotel este cea mai mare companie europeana ce ofera un serviciu fotografic destinat turistilor din circuitul hotelier internațional. Ei sunt prezenti în Grecia, Spania si Romania, avand un simplu scop – cel de a imortaliza momentele din vacanta pentru turistii din destinatii (hoteluri, cluburi de vacanta, camping-uri, statiuni dedicate sporturilor de iarnă etc.).

Paul Ardeleanu, in alte cuvinte iubitul meu, a sustinut si va sustine in cadrul ”scolii Photohotel” cursurile pentru abilitati de prezentare si comunicare.

Pentru a face cat mai calitativ cursul, bazat pe realitate si pe provocarile pe care le intampina angajatii Photohotel, Paul a fost alaturi de ei timp de cateva zile si a vazut de pe teren, provocarile fotografilor si consilierilor foto.

Poate te gandesti: da da, Paul este trainer, dar tu ce cauti acolo… :)

Pai, se poate vacanta fara noi? :)

Nu, nu am stat numai la plaja, am observat ”din umbra” tehnicile de vanzare si negociere, unele provocari pe care le intampina fotograful, zambetul si voia buna a consilierului foto care sta la standul amenajat in interiorul hotelului.

La prima vedere imi parea ca este usor de a face cateva poze si apoi sa le vinzi. Insa, observand cateva zile la rand mai in detaliu procesul, am ajuns la concluzia ca da, este necesar, cat de cat sa fii pregatit cu lectiile de acasa privind tehnicile de vanzare, negociere, abordare clienti si neaparat zambet, mult zambet si carisma…

De aceea inainte de a pleca in destinatii, timp de o luna, angajatii participa la Scoala Photohotel si partea excelenta este ca – e Gratuit totul si cazarea la hotelul de pe langa Brasov si masa desigur. Excelent, nu? :)

Ah, am uitat sa va zic ca prietena mea cea mai buna din Bucuresti Oana, la recomandarea noastra, a fost plecata in Palma de Mallorca. Uh, ce o mai invidiam atunci, pentru ca Palma este orasul de pe wish list-ul meu. :)

La intoarcere, ne-a povestit ca singura provocare pentru ea a fost orarul de lucru, dar in rest, aproape totul a fost superb si abia asteapta sa plece din nou, pentru ca daca ar fi sa aleaga intre briza marii si mediul corporatist, va imaginati ce a ales. :)

Mi se pare extraordinat acest job. Si nu o zic in semn de reclama buna pentru ei, ci pentru ca am fost in State cu Work and Travel si pe langa faptul ca am imprumutat bani ca sa plec, am fost primele 2 luni intr-un continuu stres ca sa recuperez banii si mai apoi sa economisesc pentru distractii si unele obiecte pe care mi le doream si sa mai si vizitez cate ceva. Toate aceste viitoare cheltuileli plus chiria si mancarea care au fost semnificative.

Photohotel iti plateste biletul de avion dus si intors (nu te lasa acolo :) ), cazarea si mancarea la hotelul unde vei lucra, pe langa cheltuielile ce tin de cursurile de dinaintea plecarii.

Daca te gandesti ca: ”suna prea bine ca sa fie adevarat” si esti sceptic, te invit la ei pe site sa citesti mai multe informatii despre ei si eventual sa-i contactezi pentru intrebari, sugestii si reclamatii. :)

1

Cauti un loc de munca in care sa ai un salariu atractiv si sa calatoresti?

Esti in cautarea unui loc de munca? 

Vreau sa te intreb: vrei un loc de munca bine platit, care sa-ti permita sa calatoresti si sa descoperi experiente noi? Probabil raspunsul tau este: Normal ca vreau asta :)

In 2015 am aflat de o companie ce activeaza in domeniul fotografiei hoteliere PhotoHotel se numeste. 

Aceasta companie a fost fondata de un roman din Brasov si in acest moment este cea mai mare companie de fotografie hoteliera din Europa… da cea mai mare companie de fotografie hoteliera din Europa a fost fondata de un Roman din Brasov . Si lucruri bune se intampla in Romania.

Anul trecut i-am recomandat compania celei mai bune prietene ale mele, Oana. Ea a ales sa dea curs invitatiei mele si a plecat cu ei in destinatie in Palma de Mallorca. (am fost putin invidioasa cand a mers in Palma, pentru ca este una dintre destinatiile pe wish list-ul meu :). De fiecare data cand ne intalnim imi multumeste si abia asteapta sa se intoarca in aprilie. 

Poate te intrebi de ce nu merg si eu daca chiar ii recomand, insa din pacate… sau din fericire, am un bebe mic de crescut si este prioritatea mea nr.1. 

Nu sunt platita pentru a-i promova dar fac o treaba atat de buna incat imi doresc sa atraga din ce in ce mai multi oameni buni.

De ce iti spun de ei?

Pentru ca urmeaza ca in viitorul apropiat sa plece intr-un nou turneu de conferinte, printre care si la Cluj, Iasi si Republica Moldova – Chisinau.

Scopul conferintelor este de a prezenta compania in fata unor potentiali angajati. In acest moment ei sunt 150 de persoane in companie si mai au nevoie de inca 100 de persoane pentru sezonul 2017. 

Daca am spune intr-o singura fraza ideea evenimentului aceasta ar fiCum sa calatoresti si sa castigi un salariu atractiv prin intermediul fotografiei Hoteliere.

Cand are loc conferinta? Pe 10 ianuarie (Iasi), 12 ianurarie (Cluj), 16 ianuarie (Chisinau)

La ce ora? De la ora 17:30 la 19:30.

Unde? Palas Mall (Iasi), Impact Hub (Cluj), Hotel Codru (Chisinau).

Cine va fi speaker? Va fi chiar Florin – co-fondator PhotoHotel si o parte din echipa PhotoHotel

Ce voi afla? Printre lucrurile cheie pe care le vei afla la Conferinta pot enumera:

  • Vei afla care sunt beneficiile unui angajat PhotoHotel
  • Vei afla cine suntem noi si ce inseamna PhotoHotel
  • Vei descoperi ca lipsa experientei nu este un impediment
  • Iti oferim un loc de munca legal, cu contract de munca
  • Pentru ca dorim sa ne cunoaștem personal, sa ne prezentam si sa-ti oferim informatii utile
  • Vei afla ce job-uri oferim precum si responsabilitatile fiecărui post

Care este investitia? Este Gratuita participarea :)

Cum ma inscriu? Intra aici si apasa pe butonul de inscriere

Daca iti suna interesant, stai cu ochii blog pentru ca va urma un super articol despre cum am fost in vizita (nu ca si angajat) intr-una dintre destinatiile lor si va voi spune parerea mea sincera despre cum sa fii angajat Photohotel.

Insa pana atunci: te invit cu mare drag sa participi la una dintre conferintele lor.

12

”Pusculita Noua” – chiar nu o deschizi asa usor

Pusculita si modul de a economisi…

Cu totii stim ca pentru multi dintre noi este chiar o mare provocare ca sa economisim bani, sa reusim sa punem un leut la ”salteluta” si ne ofticam tare cu cateva zile de dinaintea salariului cand abia asteptam sa vina, pentru ca nici in aceasta luna nu am reusit sa punem deoparte banutii pentru obiectul sau calatoria cea mult dorita.

Citim multe carti, ne informam, ne ambitionam dar nu stim cum facem si pe ce cheltuim banii ca iarasi nu reusim.

De cand m-am mutat la Bucuresti, am avut norocul (asa ii zic eu) sa ma inconjor de oameni minunati care mi-au recomandat diverse carti si evenimente de dezvoltare persoanala/financiara.

Asa ca, ”mi-a cazut in fata ochilor”, cu ceva timp in urma cartea lui T. Harv Eker – ”Secretele mintii de milionar” in care explica un procedeu de a economisi banii bazat pe 6 conturi: Libertate financiara, Cheltuieli pe termen mediu si lung, Cheltuieli curente, Donatii, Educatie, Distractii. Pe scurt este sa-ti imparti veniturile lunare in 6 conturi.

Asa am si facut timp de un an si ceva. Insa de aproape 8 luni, de cand s-a nascut fetita mea Carina, am impartit veniturile in 7. :)

Intre timp, am primit cadou si o super carte din domeniul dezvoltarii financiare pentru copii (daca esti parinte, o recomand cu cea mai mare placere si incredere ca o sa-ti placa), numita: ”Copii nascuti sub o stea norocoasa” de Eillen Gallo si John Gallo. Una dintre ideile principale din carte este ca, daca iti doresti ca copilul sa dobandeasca o educatie financiara cat mai timpurie este sa-l inveti cum sa-si managerieze banutii de buzunar.

pusculita

Pana va creste Carina, ne-am gandit ca sa-i oferim banutii din buzunarele noastre de la finalul zilei si ea personal sa-i puna in ”pusculita” care reprezinta un borcanas, desigur, cum suntem obisnuiti cu modul de a ”arunca” restul de la magazin.

Insa, recent, am fost placut surpinsa cand am primit un email de la Dani Ezer in care imi scria: ”Ma numesc Dani Ezer si detin un lucru facut in joaca, dar cel mai serios!”.

Curioasa din fire, am deschis rapid pagina sa de facebook si link-ul catre site-ul sau si am descoperit ca, cuvantul ”pusculita” chiar are si un alt inteles :). A doua zi am si primit-o de la Dani impreuna cu 2 portofele super dragute si foarte, foarte diferite, originale si nemaiîntâlnite.

Cand rostesti cuvantul ”pusculita” iti vine in minte imaginea unui porcusor din ceramica sau efectiv un borcan de sticla, nu? :)

La asta m-am gandit si eu, insa Pusculita Noua este practic o pusculita de unica folosinta confectionata din materiale reciclabile cu diferite teme pe ea ca si design si se bazeaza pe ideea ca nu o poti deschide decat la finalul ”scopului”. Adica, daca vrei sa pui bani deoparte pentru un scop anume, in loc sa-i pui la saltea/porcusor/borcan, ii pui direct in cutie. :)

pusculita

Carina a fost super incantata de pusculita, ca imediat a inceput sa o roada. :)

Am inceput deja sa punem in pusculita monede si leii cu speranta ca nu se vor certa, pentru ca Carina a primit bani si din Romania si din Republica Moldova de la bunici. :)

Pana la vara, cand o vom desface, Carina spera sa-si plateasca singura biletul de avion pentru vacanta din vara. :)

Daca v-au impresionat pozele si doriti si voi sa economisiti intr-un mod ingenios, va invit cu mare drag pe paginile de prezentare a pusculitelor lui Dani si sper ca leii vostri nu se vor certa cu euro si dolarii cat timp vor locui impreuna in pusculita. :)

Dani ofera un cadou pentru cititorii Motivonti, 3 pusculite pentru 3 norocosi.

Daca doresti, scrie-ne intr-un comentariu cum esti tu obisnuit sa economisesti si poti castiga chiar tu o pusculita.

Asteptam raspunsul tau si suntem nerabdatori sa-ti oferim Pusculita Noua! duminica viitoare pe 15 ianuarie!

Cu drag,

Elena

Cel mai simplu cadou

Cadou, Cadou, Cadou…

Ho-ho-ho, in luna decembrie doar asta ne suna in cap cadou, cadou, oare ce cadou sa cumpar?

Cu toate acestea, cred ca pentru majoritatea este luna preferata, cel putin a mea sigur este. Decembrie este luna in care fiecare familie (sau aproximativ) se reuneste in prag de sarbatori.

Craciunul sau seara de Ajun este un bun prilej ca sa fim aproape de cei dragi si sa stam la masa de sarbatoare pentru a povesti, a discuta, a dezbate, a analiza ce ne-a adus anul care in pasi grabiti fuge de langa noi si neaparat de a ne face planuri marete si liste mari cu obiective pentru anul ce urmeaza.

Insa, dupa cum stim, este si luna cadourilor. Intotdeauna, in prag de sarbatoare, ne batem capul cand vine vorba de: ce cadouri facem celor dragi. Incercam sa ne aducem aminte ce le-am daruit anul trecut ca nu cumva sa le luam acelasi cadou sau nu cumva sa le daruim inapoi cadoul pe care l-am primit si nu l-am folosit ca nu ne-a placut. :) Da, se intampla si asa.

Pentru a nu da gres, dupa parerea mea, o carte buna este intotdeauna binevenita… Atentie! A se comanda si cartile dorite, asa in caz ca destinatarului nu ii sunt pe plac, va alegeti voi cu un cadou in plus. Glumeeeesc, nu faceti asta. :)

Alegeti cu mare grija domeniul, hobby-urile, genurile, categoriile care-l pasioneaza. De aceea se numeste cadou – sa zambeasca si sa topaie sub bradut de bucurie pentru a-si aduce aminte de perioada copilariei cand gasea sub brad cadoul preferat de la Mos Craciun.

De aceea, am cautat special pentru tine, draga abonat Motivonti, cele mai bune oferte la carti si am gasit o super ”lichidare de stocuri” la Libris care poate fi si pana la 79% la o anumita editura.

Preturile incep cu 10 lei, ce sa mai, o super oferta. :)

Daca persoana careia doriti sa-i faceti o carte, 2, 3 sau mai multe cadou, este pasionata de dezvoltare persoanala, va recomand cu drag cartile de la categoria de dezvoltare persoanala ca poate fi in gasita in stanga paginii.

Am gasit carti care le avem noi in biblioteca la un pret muuult mai mic si mi-am propus ca sa-mi fac altadata un wishlist si sa le comand in ajun de sarbatori, nu de alta, dar avem o super promotie. (Vorbeste economista din mine care tine si numara orice leu :) ).

Carti

Carti

Daca aveti copii mici in familie, neaparat ”aruncati un ochi” si la categoria de Jucarii. Deasemenea, putem gasi jocuri intelectuale, creative, educative pentru picii din familiile noastre.

Sper, ca acest articol va este de ajutor si ca v-am dat o super idee de cadou, sau cel putin am mai redus din grijile cautarii.

Asa ca, te invit cu mare drag, sa-mi lasi un comentariu din ce categorie ai cumparat cel putin o carte sau poate iti doresti chiar tu sa primesti de la Mos Craciun cel bun.

Ho-ho-ho, va salut,

Elena :)

 

5

Mama cu fata ei si inca o mama cu fata ei :)

Mama a fost weekendul trecut  in vizita.

 3 zile cat am fost impreuna, incet, incet mi-am amintit de copilaria mea. In timp ce statea si se juca cu fetita noastra Carina, o priveam cu mare dragoste peste geamul de la bucatarie si imi aduceam aminte de copilarie. Radeam singura de peripetiile mele. Radeam si de momentele in care am inceput sa ies pe la discoteca si mama era super protectiva. Stiti voi perioada aia de 16, 17 ani cand incepi sa ai ”libertatea”din partea parintilor de a iesi si tu in lume . :) Eram in perioada in care toata ziua de sambata era nevoie sa indeplinesc toate sarcinile si dorintele fratelui meu Viorel, pentru ca seara sa merg cu el la discoteca. (Probabil fetele care au frati mai mari stiu despre ce vorbesc.)

 Mama a fost cocosul casei, ca sa ma exprim mai in gluma, cand mergea vorba de iesit pe vremea cand aveam 16 ani. Tin minte, parca era mai ieri, cand mergeam la mama sa o intreb daca am voie sa ies, ea ma trimetea la tata, care el ma trimetea inapoi la mama si apoi in cele din urma ajungeam sa indeplinesc toate dorintele fratelui meu sa ma ia cu el. O perioada frumoasa si distractiva in care inveti sa vii inainte de 12 noaptea acasa, daca nu iti incuie poarta. (Pai, parca noi nu putem sari gardul.. :))

Mama:

  • niciodata nu mi-a interzis sa fac ceva;
  • niciodata nu m-a certat daca am gresit, (si am gresit destul de grav la 18 ani cand am avut un accident de masina);
  • niciodata nu m-a criticat, ci din contra m-a sustinut cand am vrut sa ma transfer in clasa a 8-a – cand am trecut de la liceul din sat la liceul din orasul apropiat;
  • nu mi-a interzis sa ma vad cu vreun baiat – chiar daca nu-i placea, intotdeauna imi dadea apropo-uri ca nu ”este bun’’ de mine, adica iesea in drum si ma chema acasa ca deh este frig si sa nu inghet; :)
  • m-a incurajat sa vin la studii in Romania si mai ales tocmai hat la Oradea ”la capatul pamantului” cum zic ei;
  • m-a ajutat financiar, asa cum au putut ei pe timpul studentiei, pentru ca din banii de bursa si micul lor ajutor, am reusit sa calatoresc in mai multe tari din Europa;
  • m-a sustinut moral cand eram cu bursa Erasmus in Franta si timp de un an am plans sau am ras impreuna pe umerii ”skype-ului”;
  • cand am luat viza pentru State, a ramas fara glas la telefon, pentru ca nu stia cand si cum am planificat aceasta ”nebunie” cum ii zicea; si cand stateam pe ganduri daca sa ma intorc sau sa raman in America illegal, mi-a dat cel mai bun sfat – ”vino draga mea acasa pentru ca banii nu aduc fericirea daca vei fi asa departe, banii nu o sa tina locul familiei si nu o sa fii fericita printre straini, chiar daca vei avea tot ce-ti doresti.” Maaare dreptate a avut;

Mama este persoana care s-a ocupat de recrutarea tinerilor care era nevoie sa plece in armata (la noi in R. Moldova este obligatoriu serviciul militar). Odata tin minte ca eram intr-un grup si la un moment dat un baiat povesteste: ”Sa vedeti ce mi s-a intamplat azi, lucram eu prin curte si la un moment dat o vad pe Țaț Lida la mine la poarta, venise cu bicicleta sa-mi aduca ”chemarea la armata”, cand o vad pe bicicleta, nu stiam sa rad de ea ca venise tocmai in capatul satului sa-mi aduca scrisoarea – cu bicicleta ca un postas sau sa rad de mine ca m-a prins acasa si va fi nevoi sa ma duc la armata.”

Mama fiind secretara la primarie, este persoana care inregistreaza casatoriile si este atat de fericita ca face acest lucru, incat zice ca s-ar marita si ea de fiecare data, doar ca tata nu o mai cere. :)

Am avut o copilarie frumoasa, imi aduc cu drag si dor aminte de ea. De multe ori cand faceam vreo nazbatie sau nu o ascultam si nu faceam ce era necesar imi spunea: ”o sa fii si tu mama si o sa vezi si simti cum ma simt eu acum”. Asa este, fiind si eu o tanara mamica, incet incet incep sa-mi dau seama cate griji isi face o mama in diferite situatii, cu toate ca sunt abia la inceput de drum.

Doar cand devii si tu mama, intelegi prin ce trece o mama, toate grijile si sperantele pentru copil, toate visele pe care le ai si dorintele pe care vrei sa i le indeplinesti pentru acest pui de om mic care a venit pe aceasta lume prin tine.

Si ca sa inchei intr-o nota pozitiva, in aceasta poza, fara dinti sunt eu, fratele meu si mama cu verisoarele noastre ”fashioniste”.

415478_294253847319634_1787953492_o

9

Cum este sa ai un bebe mic?

Cum este sa ai un bebe mic?

(Atentie, exces de :) in articol :))

Ieri, 25 octombrie fetita noastra Carina a facut 5 luni, da da 5 luni, nu stiu cand au zburat.

Am ales sa scriu acest prim post despre ea, pentru ca daca o sa ma prezint pe mine prima data, voi crea impresia ca ma laud la cate am facut pana acum – la ai mei aproape 26 de ani.:)

Dar sa nu credeti ca am re-inventat roata, nu am facut cine stie ce lucruri, doar asa mici sau mari experiente din viata de student cu care chiar iubesc sa ma laud pentru ca ma simt mandra de ele. :) Apropo de laudat, sa stiti ca este buna si lauda de sine, la mine, a mirosit a bine – pentru ca asa l-am cunoscut pe Paul – tatal fetitei, m-am laudat asa de mult ca i-a placut si asa l-am ”agatat’’. :)

Daca ne intrebati cum este sa ai un bebe mic, nu stiu sa va raspund, inca nu m-am gandit la un raspuns, dar cu siguranta este interesant.

  •  Lumea zice: iti da viata peste cap, nu o sa mai faci ce faceai inainte.

Eu zic: pasiunea mea este sa umblu ca nebuna singura prin lume/oras… – DONE, doar ca acum singura diferenta este ca nu umblu singura ci in 3 cu ea in carucior. Prima calatorie a fost la Barcelona cand eram insarcinata in 7 luni (se pune? eu zic ca da). Cand a avut 2 luni jumatate am zburat in Marbella – Spania. Pe la aproape 3 luni am mers in R.Moldova (un drum de vreo 7,8 ore). Apoi cateva mici drumuri si unul pana pe la Sibiu (drum de vreo 7 ore – este 7 ore pentru ca atunci cand ai bebe mic trebuie sa te opresti des… si mai ales cand se lucreaza la drumuri). Si… to be continued…

Deci, nu ne impiedica sa ne luam lumea in cap si sa plecam. Daca ar fi dupa mine, toate economiile pe care le avem ar pleca pe calatorii, bine ca Paul este mai rational.

  •  Lumea zice: o sa te plictisesti cu ea acasa, pentru ca erai activa ducandu-te la lucru si apoi faceai o groaza de chestii in timpul liber.

Eu zic: ce plictiseala?

– Stai sa vezi cate activitati ai cu un bebe mic, cand se trezeste pe la 6, 7 dimineata si vorbeste cu tine si tu deschizi un ochi mic – mic ca sa nu te vada si mai apoi te faci ca nu o vezi/auzi in speranta ca va adormi la loc. :)

– Sau cand o pui in leagan si ea vrea in pat, tu o pui in pat si ea vrea in leagan si tot asa. :)

– Sau cand vrei sa-i schimbi scutecul si ea se intoarce ca: ”vai uite girafa, nu m-am jucat cu ea, hai sa o apuc, dar vai in cealalata parte este perna, cum ar fi sa ma urc pe ea” si tot asa, exact in momentul sensibil.

– Sau cand o imbraci ca un ursulet de i se vede doar nasucul si te impiedici pe drum ca vrei sa-i faci poze, multe poze.

– Sau cand tipa la tine daca o lasi singura si cand te apropii – se joaca, parca nici nu te-a chemat la ea.

– Sau cand vrea sa doarma – i se coloreaza sprancenele intr-o culoare gen portocaliu, (da, da am scris corect, portocaliu) si mai apoi o vezi cu cele doua degete in gura pregatindu-se de nani si te ignora total. (a se vedea dovada mai jos) :)

img_8628

– Dar si cand se culca de la 6 sau 7 pm, vai ce draga imi este ca am si eu timp de… facebook, pai cum, trebuie sa fiu si eu la curent cu noutatile din lume, nu de alta dar urmeaza alegerile parlamentare in Republica Moldova si ma informez si eu cu cine sa votez. :)

Nu stiu cat o sa dureze dar pana cand ma bucur ca avem un copil ‘c u m i n t e’ cum zice lumea. :)

Oamenii de pe strada sau cunoscutii ne spun:

– ca avem un copil cuminte,

– ca sta cumintica in caruciorul ei,

– ca zambeste la toti,

– ca nu plange (de-ar fi vazut-o la colici cum facea, isi schimbau parerea :)),

– ca nu-si dau seama cu cine seamana, daca la unii copii iti dai seama din prima, la Carina, stai sa o analizezi si apoi ghicesti: ba cu mama, ba cu tata. Eu zic ca seamana cu mine atunci cand rade i se fac ochii mici ca la un chinezoi, exact ca ai mei. :)

bebe-mic– ca va fi desteapta ca tata si frumoasa ca si mama (nu am zis-o eu ci un muncitor de la blocul de vis-à-vis :)).

– ca va fi desteapta pentru ca i-au iesit primii 2 dinti de la 4 luni, (oamenii astia, dragut din partea lor ca ma incurajeaza. :))

– etc ca nu mai tin minte .

Lasand glumele la o parte, un copil iti schimba viata, in una mai buna, te face sa privesti diferit grijile si iti schimba prioritatile, te face mai bun si mai realist, mai zambaret si mai puternic, mai darnic si mai rezistent, mai curajos si mai nepasator la ”ce zice lumea”.

Etc etc ca – eu moldovean la mine si nu prea stiu cuvinte frumoase/deocheate. :)

In fine, ati inteles voi mesajul de incurajare, pentru ca este nevoie sa sporim natalitatea, nu de alta dar vorba aia: sa aiba cine sa ne plateasca pensiile. :)

CLOSE
CLOSE