Mini-Motivonti

Author Archives: Mini-Motivonti

Pareri de la angajati – Povestea Andreei – Consilier Foto – PhotoHotel –

In trecut v-am mai vorbit despre prietenii de la PhotoHotel si oportunitatile de angajare pe care le ofera. Ne place tare mult business-ul lor cat si job-urile in sine. Asa ca am decis ca in continuare sa revenim cu pareri de la angajatii PhotoHotel pentru a crea o imagine cat mai completa despre ei.

In continuare, va lasam alaturi de Andreea Ciumacenco, consilier foto la PhotoHotel.

Andreea Ciumacenco - Pareri PhotoHotel

Salut,

Numele meu este Andreea, am 25 de ani si sunt din Constanta.

In urmatoarele minute voi impartasi cu voi cum decurge o zi din viata mea de consilier fotograf.

Postul de consilier fotograf in PhotoHotel este sa pui pasiune in tot ceea ce realizezi. Daca iti gasesti pasiunea si o urmezi, realizezi lucruri cu adevarat marete.

PhotoHotel m-a ajutat sa-mi gasesc pasiunea si sa devin un consilier foto profesionist. Faptul ca sunt o persoana organizata, determinata, deschisa si joviala m-a ajutat foarte mult pentru a face intodeauna o impresie placuta turistilor.

Jobul de consilier fotograf este exact asa cum a fost descris in stagiu. Programul de lucru si regulile sunt foarte clare. Astfel, lucrez 9 ore pe zi, incepand de la 10 dimineata, prin intampinarea turistilor cu zambetul pe buze, socializez cu acestia, vorbim, glumim si desigur le vand fotografiile.

Pentru a avea rezultate foarte bune urmaresc sa fiu intodeauna orgnaizata si atenta in pregatirea fotografiilor pentru print, printarea acestora, aranjarea lor in albume cat si alte activitati.

Programul este structurat in doua parti: dimineata si seara. E ideal pentru ca imi permite sa am dupa-amiza libera pentru alte activitati.

Printre alte beneficii se numara faptul ca masa si cazarea sunt asigurate, ceea ce reprezinta un punct forte deoarece nu am timp intodeauna sa gatesc. Acest aspect ma ajuta sa pot face economii pentru diverse calatorii si vacante.

Uneori, activitatea unui consilier foto reprezinta si munca de teren in cazul in care colegii au nevoie de ajutor. Asta imi pune intodeauna creativitatea la incercare. Energia si profesionalismul reprezinta un punct forte de care am dat dovada in special in procesul de vanzare al fotografiilor.

Cel mai mare avantaj al acestui job este ca in ziua mea libera ma pot distra cu adevarat, profitand de activitatile pe care mi le ofera aceasta destinatie.

Jobul de consilier fotograf este o experienta cu adevarat inedita, insa in acelasi timp presupune un grad ridicat de implicare, dinamism si vointa.

Sfatul meu: aplicati pentru acest job si veti avea cu adevarat o experienta frumoasa si o poveste de impartasit cu cei dragi, deoarece la PhotoHotel te vei inconjura de oameni care iti sprijina visurile si te inteleg, ei reprezentand o adevarata sursa de inspiratie.

Pe curand, success :D

Andreea

Momentele dificile unesc oamenii

Aseara am ajuns acasa foarte tarziu, iar cand am ajuns am vrut sa mai trimit un mesaj pe Facebook.

Cum am intrat am vazut „marea veste”.

Nu am mai reusit sa dorm de la momentul respectiv …

Toata ziua de astazi imi rulau doar imagine negative despre lumea politica, despre ce „lucruri frumoase” le-as face eu, despre modul in care au reusit sa faca lucrurile …

Totusi, pe masura ce mi-am adunat gandurile am realizat de fapt ca ceea ce se intampla este un lucru bun.

De ce-ti spun asta?

Pentru ca o criza majora uneste oamenii.

In momentele in care lucrurile devin problematice, oamenii se unesc, devin mai apropiati unii de altii.

Atunci cand ai o cauza pentru care sa lupti, puterea si taria cu care mergem inainte este de neoprit.

Poate ca asta aveam nevoie pentru ca noi ca romani sa fim mai uniti ca niciodata.

Este momentul in care noi ca romani sa ne spunem parerea, sa luam atitudine si sa aratam ca suntem uniti.

Nimeni nu a reusit invinga vocea poporului, daca aceasta este suficient de puternica.

Eu cred ca zilele acestea, ieri, astazi si maine aratam cat de puternica este vocea poporului.

De noi depinde daca suntem un popor slab sau unul puternic.

Noi ne scriem soarta chiar zilele acestea.

Intotdeauna le spun participantilor mei ca pentru a progresa si a te dezvolta este nevoie sa iesi din zona de confort.

Este nevoie sa parasesti acel loc caldut si sa iti asumi riscuri pentru a progresa.

Acum este momentul sa iesim din zona noastra de confort si evoluam ca popor.

Spune-ti parerea!

Nu lasa acest moment sa treaca!

Nu fi un cetatean pasiv ci fii unul dintre cei care scriu soarta acestei tari… pentru ca in realitate, depinde doar de tine si de mine soarta pe care o vom avea.

Ia atitudine!

P.S.: Da… nu ma ocup cu politica, dar mai presus de trainer sau antreprenor sunt om, sunt tata si sunt Roman!

Interviu Alexandra Baltag (Photohotel) – Pareri si Experienta

Ți-ai dorit vreodată să călătorești în țări străine, să te distrezi și să câștigi bani făcând asta.

Ei bine, majoritatea oamenilor ar spune că acest lucru nu este posibil.

Așa credea și Alexandra și chiar a fost sceptică la început… până când a dat o șansă acestei ocazii.

Am invitat-o pe Alexandra să ne spună ce a însemnat experiența ei de consilier foto în cadrul PhotoHotel si sa ne lase cateca pareri despre aceasta experienta.

Este o poveste care te poate inspira și pe tine!

  1. În ce circumstanțe ți-ai început călătoria alături de PhotoHotel?

S-a întâmplat în urmă cu 6 ani, în 2011, iar o prietenă de-a mea și colegă de facultate mi-a spus despre PhotoHotel, deoarece sora ei lucrase de 4 ani cu această companie, fiind foarte încântată și vizita foarte multe locuri minunate, câștiga foarte bine. Iar toate acestea m-au determinat să îmi doresc să plec și eu cu PhotoHotel.

  1. Înainte de PhotoHotel lucrai undeva?

Tocmai terminsem facultatea și lucram, mă ocupam de promoții și eram supervisor pe Brașov, un fel de șef de echipă.

  1. Ce element te-a atras în a-ți dori să pornești la drum cu PhotoHotel?

În primul rând, posibilitatea de a călători, de a vedea locuri noi, de a cunoaște oameni noi. Alt element care m-a atras sunt oamenii și echipa cu care acum lucrez, fiind oameni foarte faini, tineri, deschiși și cate te ajută să te dezvolți.

Alt aspect care m-a atras a fost cel legat de experiență, aceasta nefiind necesară și bineînțeles, posibilitatea de a învăța o limbă străină și de a schimba ceva în viața mea.

  1. Aveai experiență în domeniu în momentul în care ai pornit la drum cu PhotoHotel?

Nu aveam experiență în domeniul fotografiei.

Priveam acest domeniu mai mult ca pe o pasiune, iar în vânzări lucrasem, aveam cam jumătate de an de lucru în vânzări.

Însă mi-am dorit această experiență și am urmat cursurile Școlii PhotoHotel din care am plecat foarte pregătită.

Sincer la început mi-a fost puțin teamă, deoarece nu cunoșteam atât de bine fotografia, însă stagiul este atât de bine pus la punct și oamenii sunt atât de implicați, încât asta m-a ajutat foarte mult și am reușit să mă dezvolt cu adevărat.

  1. De ce tocmai domeniul de fotografie hotelieră?

Întotdeauna o shimbare este bine-venită, iar schimbarea din punctul meu de vedere înseamă evoluție.

Așa că am vrut să schimb ceva în viața mea și să nu mai fac ceea ce știam, să fac ceva nou.

Iar acesta a fost motivul pentru care am zis “da” acestei provocări.

  1. Ți s-a părut greu să pleci din țară și să optezi pentru o carieră în străinătate?

A fost dificil, dar este normal să fie dificil, deoarece orice schimbare este grea la început.

A fost greu la început deoarece sunt și mezina familiei și terminasem și facultatea și legasem multe prietenii frumoase, dar știam că voi pleca într-o călătorie la fel cu oameni tineri, cu oameni deschiși și chiar dacă am crezut că o să îmi fie foarte greu, m-am acomodat fără probleme cu ajutorul noilor prieteni pe care mi i-am făcut și a oamenilor care m-au susținut.

  1. Ce păreri au avut părinții tăi despre această decizie? Te-au susținut?

Ca fiecare părinte au avut temerile de rigoare, dar m-au susținut, deoarece ceea ce le-a oferit siguranță părinților mei a fost faptul că prietena mea făcuse același lucru.

E normal ca la început să fii sceptic, însă dacă ai curaj să faci pasul cel mare îți dai seama, cum și eu mi-am dat seama că am fost în deplină siguranță din momentul plecării în București și până la aterizarea în Creta, căci acolo a fost destinația în care am plecat.

A fost o siguranță și o susținere din partea companiei, pe care nu credeam că o voi avea, iar PhotoHotel mi-a oferit încredere încă de la bun început.

  1. Care este poziția ta actuală în PhotoHotel și ce implică aceasta?

Sunt șef de echipă în insula Creta, Grecia alături de colegii mei Ștefan și Alex.

Eu asist echipele pe tot parcursul sezonului, suntem practic oamenii din spatele celor care încep ca fotograf hotelier și consilier foto, îi ajutăm pe aceștia să se adapteze, îi ajutăm să treacă peste momentele dificile, pentru că vor fi la început, îi învățăm cum să lucreze în echipă.

Noi îi susținem pe fotografii hotelieri și consilierii foto pe tot parcursul sezonului, împărtășindu-le, totodată, și din experiențele noastre și cum pot reuși în anumite situații, pentru că și noi, la rândul nostru am fost în situațiile respective.

  1. De ce anume crezi că a fost nevoie pentru a ajunge unde ești astăzi?

Cred că am avut o atitudine foarte bună, pozitivă, implicată.

Și cred că întotdeauna se găsește o soluție, mai ales pentru a depăși momentele dificile.

Și am fost omul care nu a renunțat foarte ușor, așa că m-am ambiționat și am mers mai departe, iar de fiecare dată când mi-a fost greu, m-am gândit că dacă mă întorc acasă nu am ce face, pentru că am lucrat în țară și nu mi-a plăcut, foarte mult stres, ore suplimentare, salarii mici și companii care nu investesc în tine la fel cum fac cei de la PhotoHotel.

  1. De ce anume crezi că este nevoie pentru a reuși în străinătate?

Cred că pentru a reuși trebuie să știi ce îți dorești cu adevărat.

Și dacă ai un obiectiv clar, consider că poți reuși oriunde.

Tu ești singura persoană responsabilă de propriul tău viitor.

Din experiența mea, lucrul în străinătate, și cu turiștii străini a fost foarte plăcut, oamenii sunt foarte deschiși, întâlnești oameni de culturi diferite și înveți multe lucruri.

  1. De ce ar veni un tânăr la PhotoHotel? Ce anume ar avea de câștigat?

Primul ar fi beneficiul financiar, se câștigă foarte bine la PhotoHotel.

În al doilea rând, ai posibilitatea de a călători, de a avea parte de experiențe inedite, de a te descoperi ca persoană, de a evolua și de a face carieră.

Ulterior, îți vei da seama că este o experiență unică, fie că vrei să te distrezi sau vrei să faci carieră, PhotoHotel este mijlocul prin care poți face toate acestea.

Însă cred că cel mai important aspect este acela de a te descoperi pe tine însuți.

Eu asta am realizat și mi-am dat seama că pot face niște lucruri, pe care nu credeam că sunt capabilă să le fac.

Am reușit, astfel, să îmi depășesc unele bariere, temeri, am învățat să fiu mai organizată, să am răbdare, să lucrez în echipă, să socializez și să comunic mult mai bine.

Sunt multe beneficii, iar ce îi sfătuiesc eu pe cei care vor să vină la PhotoHotel este să nu ezite nicio clipă pentru că este o experiență, ce îi va transforma 100% în bine și pe lângă asta, vor câștiga bani, se vor și distra, își vor face noi prieteni vor călători și vor vedea locuri minunate.

  1. Care sunt beneficiile financiare?

Pentru mine de la an, la an a fost o evoluție financiară și în doar 5 ani de zile am văzut peste 10 țări, dacă până acum îmi permiteam o vacanță la doi ani de zile, acum vorbim de două, trei vacanțe pe an, am reușit să îmi cumpăr o mașină, un apartament, deci se poate.

  1. Uitându-te puțin în urmă ai schimba ceva?

Aș schimba un lucru: Eu am plecat la 22 de ani și îmi pare rău că nu am plecat mai devreme.

  1. Cum reușești să te destinzi și să te relaxezi și să te distrezi?

Este foarte important ca în momentele libere să faci lucruri pe care nu le-ai mai făcut, nu să stai în casă să dormi, deși uneori ești foarte obosit, să nu te duci la aceiași plajă, să călătorești.

Eu asta am făcut, am vizitat toate colțurile Cretei, am făcut activități pe care nu credeam că o să le fac, precum scuba-diving, jetsky, sărituri cu parașuta, activități care reușesc să te destreseze, să te rupă de cotidian și de rutina zilnică.

Locurile sunt atât de exotice, încât nu ai putea să te plictisești. Pentru mine Grecia este a doua casă.

  1. Poți să ne povești o întâmplare de-a ta care te-a binedispus sau care ți-a transmis o vibrație pozitivă?

Sunt foarte multe întâmplări și cu turiștii și cu colegii mei.

Un astfel de moment, pe care mi-l aduc aminte cu drag este că la sfărșitul sezonului eram foarte obosită, eram stresată.

În primul meu sezon îmi era foarte dor de familie și țin minte și acum că am avut o ședință foto cu o familie și plecasem la ședință cu o atitudine mai negativă, ușor pesimistă, deși eu de fel sunt o persoană foarte veselă, prietenoasă și zâmbesc tot timpul, însă atunci chiar aveam un moment dificil.

Începusem ședința foto, iar oamenii erau atât de faini și mi-au transmis atât de mult bucuria lor și energia lor, spunându-mi că este prima oară când ei fac o astfel de ședință foto și că eu am fost persoana care i-a făcut să se simtă bine, să se distreze, să zâmbească, iar până la finalul ședinței foto am fost atât de fericită că am reușit să fac parte din vacanța acelor turiști, încât starea mea negativă a dispărut total.

Atunci a fost momentul în care mi-am dat seama că tu ca om poți face foarte multe pentru o persoană numai printr-un zâmbet, printr-o vorbă bună, prin lucruri simple, de care inițail nu îți dai seama.

Așa am realizat că poți depăși momentele grele, în momentul când îți iei energia de la cei din jurul tău, de la cei cu care interacționezi.

  1. Ai un mesaj pentru tinerii care își doresc o carieră și care se află la început de drum?

Da, să facă cel puțin un sezon cu PhotoHotel și sunt sigură că își vor schimba cu totul modul de a vedea lucrurile.

Este o șansă pe care o recomand tuturor pentru că nu au nimic de pierdut.

Vor învăța să depășească niște limite, care inițial nu credeau că pot fi depășite, vor călători, vor avea parte de niște experiențe unice, iar cel mai frumos este că se pot auto-descoperi.

  1. Ce intenționezi să faci în viitor?

În următorii ani mă văd încă în cadrul companiei PhotoHotel, deoarece mai am încă foarte multe lucruri de învățat și îmi propun să călătoresc în continuare foarte mult, deoarece PhotoHotel a fost mijlocul prin care eu am reușit să realizez acest vis, de a vedea lumea.

Dacă îți dorești să ai un job la fel ca Alexandra înscrie-te și tu pentru a lucra în sezonul 2017 în cadrul PhotoHotel. 

Este posibil să fie cea mai bună experiență a vietii tale :)

P.S.: Dacă vrei să ai toate detaliile despre job, urmărește acest scurt video de 25 de minute în care Alex, colegul Alexandrei, îți povestește în detaliu despre această ocazie.

Interviu cu Alexandru Donici (Photohotel) – Pareri si Experienta

Viața unui tânăr de multe ori poate fi plină de aventuri. Așa este și viața lui Alex Donici.

Într-o vacantă în Grecia a descoperit meseria de fotograf hotelier pe care a îmbrațisat-o cu plăcere.

În doar 6 ani a reușit să ajungă manager partener în cadrul companiei PhotoHotel și să aibă o echipă de peste 60 de persoane.

Ne-am gândit să aduce în fața cititorilor noștri un tânăr de succes așa că i-am adresat lui Alex o serie de întrebări prin care să descoperim care a fost călătoria sa profesională și cum a reuști să ajungă în topul companiei în doar 5 ani. Am cautat sa aflam de la el cateva pareri cat si detalii din experientele sale.

Te invit să descoperi direct de la Alex :)

M: Cum ți-ai început călătoria cu PhotoHotel?

A: Pentru mine a fost simplu, deoarece eu eram în vacanță în Grecia și mi-a plăcut foarte mult conceptul companiei PhotoHotel, acesta fiind inedit m-a atras și mi se părea la momentul respectiv foarte simplă activitatea unui fotograf hotelier.

Mi-am manifestat dorința de a colabora cu PhotoHotel, am susținut un interviu unde am avut și o perioadă de probă de câteva zile și pentru că am avut atitudinea potrivită am fost acceptat.

La început am tratat acest job ca pe o joacă, m-am distrat foarte mult iar ulterior mi-am dat seama că îmi doresc o carieră în acest domeniu și am început treptat să mă dezvolt profesional și personal odată cu compania PhotoHotel.

M: Ce făceai înainte de a colabora cu PhotoHotel?

A: Eram tânăr și voiam să mă distrez.

Am lucrat în vănzări apoximativ un an și jumătate, ceea ce a fost o experiență pentru mine, deoarece eu am absolvit cursurile facultății de informatică.

Am descoperit că îmi place acest domeniu, al vânzărilor, mă atragea partea de a fi în contact și interacțiune cu oamenii, asta fiind și unul dintre elementele care m-a atras la PhotoHotel.

M: Ce te-a atras cel mai mult la PhotoHotel? (Motivul pentru care ai vrut să lucrezi cu ei)

A: Momentul în care am început să lucrez în turism a fost o portiță de deschidere pentru mine, deoarece îmi plăcea să călătoresc, să descoper locuri noi, să vorbesc cu oameni de diverse culturi, să învăț multe lucruri, să învăț limbi străine iar aceste aspecte le-am regăsit la PhotoHotel și m-au determinat să îmi doresc să lucrez în cadrul acestei companii.

M: În afară de experiența pe care o aveai în vânzări, aveai și ceva cunoștințe din domeniul fotografiei sau erai pasionat de fotografie?

A: Nu aveam cunoștințe în domeniul fotografiei la nivel profesional, făceam fotografii ca toți ceilalți cu telefonul mobil. Dar da, pot spune că manifestam o oarecare pasiune, deoarece făceam multe fotografii cu aparatul foto, în special cu locurile pe care le vizitam și le postam atunci pe HI5.

M: La început ți s-a părut greu să optezi pentru un job în străinătate?

A: Nu, absolut deloc, deoarece dintotdeauna mi-am dorit să plec, m-a atras foarte mult ideea de a călători în sine și nu am avut greutăți că mi-am lăsat familia sau prietenii, pentru că știam că îmi pot face prieteni oriunde și pot oricând să mă întorc acasă la familie când mi se face dor.

M-am adaptat foarte repede, însă primul pas este cel mai dificil, dar după ce faci primul pas și intri în joc, totul devine mai simplu, mai ales că ești motivat de atătea locuri frumoase și inedite din jur.

M: Părinții te-au susținut când ai luat această decizie?

A: L-a început au fost reticenți puțin, însă s-au obișnuit repede cu ideea și a început să le placă foarte mult în momentul în care au venit și ei să mă viziteze.

Avantajul este că lucrând într-un astfel de mediu, prietenii și familia te pot vizita oricând și ai parte și de momentele tale de bună-dispoziție în care îi ai alături și pe cei apropiați.

M: Care este poziția ta actuală în cadrul companiei PhotoHotel?

A: Momentan sunt partener în această companie, într-una din destinațiile în care activăm în Grecia, în zona de Creta și Athena. La sfărșitul lui 2010 am plecat în Creta și m-am îndrăgostit iremedial de locul acesta.

M: Poți să ne împărtășești câteva din task-urile tale zilnice ?

A: Sincer să spun, este un job complex, momentul în care devii partener al unei companii practic ești implicat în toată partea de management și de decizii a acestei companii, ții legătura cu partenerii, negociezi contracte, te lovești de fel și fel de probleme, cam asta faci zi de zi, însă ce îmi place mie cel mai mult să fac este să fiu alături de colegii mei și de echipa din care fac parte și să ajungem împreună la rezultate frumoase.

M: De ce anume crezi că a fost nevoie să ajungi la nivelul la care ești în prezent?

A: În primul rând, trebuie să fii o persoană motivată și serioasă, după aceea restul cred că vine de la sine.

Dacă ești destul de motivat și știi drumul pe care vrei să îl parcurgi, atunci toate lucrurile se aranjează singure.

M: De ce anume crezi că are nevoie o persoană pentru a reuși în străinătate?

A: Cel mai important element este curajul.

Cred că au nevoie de curaj, de curajul de a depăși limite care ne sunt impuse de mediul în care trăim, și anume că în străinătate este greu.

Trebuie să rupem cumva lanțul acesta de idei preconcepute, pentru că sincer la noi în țară cred că este mai greu.

În momentul în care știi deja ce vrei, dincolo nu mai este străinătate, ci devine acasă.

Ideea în sine este să vrei să faci primul pas și să încerci ceva nou, pentru că până la urmă poate să fie o experiență superbă, în care să călătorești, în care îți faci prieteni noi, în care cunoști mulți oameni și în care vizitezi locuri noi.

M: Care sunt beneficiile pe care le oferă un job la PhotoHotel?

A: Cred că le-am enumerat mai sus.

Cum am mai zis, cel mai frumos lucru este să călătorești, iar asta îți deschide cu adevărat perspectiva.

Sunt foarte multe lucruri cool, care ți se pot întâmpla într-o viață, mai ales printr-o experiență careia prima oară nu-i dai nici-o importanță.

Un job la PhotoHotel poate fi o experiență, într-un domeniu cu totul și cu totul nou, în cadrul căruia ai parte de experiențe, la care mulți doar visează.

Și mai presus de orice te poți dezvolta și deveni o persoană mult mai organizată, în timp ce evoluezi vizibil în carieră.

Pot să mă iau chiar pe mine drept exemplu, deoarece am plecat într-o joacă, să călătoresc, să mă distrez iar ușor, ușor am început să învăț foarte multe lucruri, pe care nu știu dacă le-aș fi făcut în vreo școală.

Cu alte cuvinte, am reușit să mă dezvolt profesional, personal și financiar foarte mult.

M: Uitându-te puțin în urmă ai schimba ceva?

A: Cred că mi-aș fi dorit să fac acest lucru mult mai devreme și mi-aș fi dorit să descopăr compania PhotoHotel mult mai devreme.

M: Cum te relaxezi și distrezi în timpul liber, având în vedere că te afli într-o destinație exotică?

A: Având în vedre că suntem într-o locație de vis sunt foarte multe activități, pe care le poți face într-o destinație exotică.

Spre exemplu, te poți plimba cu cămila, te poți plimba pe skyjet, înoți cu delfinii, faci scuba diving, snorkeling.

La începutul experienței mele, frecventam multe petreceri, acum însă îmi place să mă relaxez la malul mării, în timp ce mă pierd într-un roman.

M: Poți să ne povești o întâmplare de-a ta care te-a binedispus sau care ți-a transmis o vibrație pozitivă?

A: Da, sunt foarte multe întâmplări care te marchează într-un sens pozitiv.

Îmi aduc aminte cu drag o ședință foto cu un cuplu în vârstă la vreo 60 și ceva de ani, care își celebrau nunta de aur iar momentele pe care am reușit să le creez au fost incredibile, mai ales când cei doi erau emoționați și și-au furat un mic sărut timid în fața aparatului.

Asta a fost cu adevărat emoționant și mă imaginam pe mine sau pe părinții mei într-o astfel de vacanță, într-un astfel de moment.

M: Cum este să lucrezi cu turiștii străini?

A: Este foarte cool pentru că înveți atât de multe lucruri noi pe care nu le-ai citit în nicio carte și pe care nu le-ai vedea până nu le experimentezi pe propria piele.

Dacă într-adevăr ești o persoană mai retrasă cu siguranță poate fi mai dificil, dar cu siguranță se poate.

Spre exemplu, eu obișnuiam să fiu o persoană timidă, însă cu ajutoul job-ului pe care l-am avut am reușit să trec această barieră în care îmi era rușine să merg către oameni să le propun anumite servicii sau pur și simplu să abordez un subiect de conversație.

Astfel, am reușit să îmi dau seama că sunt o persoană mult mai deschisă și mai sociabilă decât credeam că pot să fiu.

Pur și simplu trebuie să faci pasul, să te avânți.

M: Ce mesaj ai pentru tinerii care își doresc o carieră?

A: Mesajul ar suna cam așa: Oprește-te să îți dorești și începe să faci! Pentru că mulți ne dorim să facem anumite lucruri, însă rămân în stadiul de dorință.

M: Ce intenționezi să faci în viitor?

A: Din punct de vedere personal vreau să călătoresc mai mult, plănuiesc să îmi împart mai bine timpul între carieră și familie și să îmi gestionez timpul un pic diferit, iar din punct de vedere profesional simt că totul abia acum începe.

Dacă îți dorești să ai un job la fel ca Alex înscrie-te și tu pentru a lucra în sezonul 2017 în cadrul PhotoHotel. 

Este posibil să fie cea mai bună experiență a vietii tale :)

P.S.: Dacă vrei să ai toate detaliile despre job, urmărește acest scurt video de 25 de minute în care Alex îți povestește în detaliu despre această ocazie.

2

Iartă-i Doamne că nu știu ce fac!

Îmi pare rău, însă o să încep acest articol prin cuvintele spuse de Iisus Hristos ”Iartă-i Doamne că nu știu ce fac!”.

E greu să ierți într-o lume neiertătoare dar trebuie să faci asta pentru tine, pentru confortul tău psihic.
Neiertarea îți face rău în primul rând ție și de obicei merge mână în mână cu răzbunarea care știm cu toții că e arma celor proști.
Nu te liniștește decât pe moment.
Așa că dacă nu vrei să îți ruinezi sănătatea trebuie să ierți. Continue reading

Lucrurile simple…

Lucrurile simple… De multe ori uit că lucrurile sunt simple sau că lucrurile pot fi simple.

Uite, ieri…un domn în vârstă, foarte drăguţ, m-a rugat foarte politicos să îl ajut să plătească parcarea pentru că parcometrul era blocat.

L-am rugat să îmi dea telefonul să trimit un mesaj la 7401, dar, spre ruşinea mea, nu m-am descurcat. Era un telefon mic, mai vechi, iar eu, obişnuită să frec ecranul cu frenezie, nu m-am descurcat cu butoanele.

Imi plimbam degetul ca o apucată pe ecran şi nu reuşeam să trimit mesajul. L-am rugat pe domnul cel drăguţ să trimită dumnealui mesajul, dar mi-a spus candid că nu prea trimite mesaje. Si atunci am scos telefonul meu cu frecuş şi am trimis mesajul. Domnul în vârstă mi-a mulţumit atât de frumos, încât m-am simţit prost că eu…Domnul acela, atât de simplu, mi-a vorbit atât de frumos şi atât de simplu. Si uite-mă, super sofisticată şi pretenţioasă, în situaţia în care nu ştiu să folosesc un telefon mic.

Si nu pot să ajut pentru că eu trăiesc în lumea fabuloasă a tehnologiei şi a lucrurilor sofisticate care care fac treaba în locul meu, repede repede şi fără să necesite prea multă gândire sau efort din partea mea. Si de multe ori, o fac prost. Aş putea spune că acestea sunt lucrurile simple, dar m-aş înşela. Lucrurile simple nu ar trebui să lucreze în locul meu.

Dar mă bucur ca există încă oameni, aşa simpli şi normali, pentru care nu contează mărimea sau şmechereala telefonului, claxonul de la maşină sau ultimul trend la buze.

Aşa ca, nenea Munteanu, vecinul meu. Nenea Munteanu e un drăguţ, pe la 80 de ani, elegant şi politicos. E un gentleman care mă salută mereu cu “Sărut mâna, Mirabela!” şi îmi pupă mâna câteodată, deşi eu nu merit. Pentru că odată am izbucnit în râs când i s-a mişcat proteza dentară. Si dumnealui s-a simţit prost. Mda… Il vedeam cum îi aducea flori doamnei Munteanu, cum o ţinea de mână pentru că era bolnăvioară, cum avea grijă de dumneaei. Dovadă că dragostea stă în lucrurile simple.

Acum e singur, dar îl văd cum merge la piaţă, mereu îngrijit şi atent la detalii, cum îmi zâmbeşte de fiecare dată când mă vede şi mă întreabă ce mai fac sau dacă mă deranjează sunetul televizorului. Toate acestea sunt nişte gesturi atât de simple, dar atât de mari.

Pe când eu, nu mai ştiu să mă plimb, mă grăbesc mereu, uit lucruri cu adevărat importante pentru că, cică, sunt un om extrem de ocupat, prefer să vorbesc la nenorocitul de telefon decât să văd oamenii, trimit mesaje ca o hăbăucă, comand totul online şi, da, de multe ori îl salut pe nenea Munteanu în fugă şi nu îi zâmbesc întotdeauna. Pentru că eu sunt un om ocupat.

Ocupat să îşi complice viaţa aiurea cu lucruri care nu contează, în cele din urmă şi care refuză cu obstinaţie să accepte că “totul e simplu, atât de simplu, încât devine de neînţeles”. (Nichita Stănescu)

M. http://pierdutaprintrecuvinte.blogspot.ro/

Pledoarie pentru pictura

Oare pictura este raspusul?

Maria dorea sa umple golul ramas in urma mortii mamei ei…

Desi stia ca va veni si momentul asta, ea insasi fiind la varsta pensiei, nu se putea acomoda cu golul imens din jurul ei….

Mama ei nu mai era!

Avea nevoie sa-si mangaie sufletul cu ceva.

Copiii ei erau mari, fiecare la casa lui, nepoti inca nu avea, asa ca se simtea in deriva…

Intr-o zi vazu intamplator intr-o revista un anunt.

Nu statu mult pe ganduri si suna sa afle mai multe informatii.

Pe de alta parte, Irina este o tanara mama, avocata, pasionata de carti bune…

Simtea ca rutina de la locul de munca o incorseta si simtea un dor de a-si astampara setea de frumos…

pana cand zari pe internet un anunt care ii suscita interesul.

Desi Maria si Irina nu se cunosteau, traind in orase diferite, ele se intalnesc acum anual chiar si de 2 ori in Tabara de pictura Hobby Art

Tabara de pictura

cea care le captase interesul in urma cu 7 ani…

alaturi de alte persoane manate de aceeasi dorinta de a vedea viata in culoarea sufletului lor…

Maria si-a adus chiar si baietii in tabere, amandoi ingineri, preocupati an de an de a-si imbunatati tehnica de a picta…

iar Irina are ganduri sa se inscrie anul acesta la Facultatea de Arte…

Important este sa incepi ceva cu care rezonezi, apoi viata are grija sa te duca acolo unde meriti….

Doar asa functioneaza legea atractiei, nu?

La fel cum exista miscarea Sportul pentru toti de ce n-ar fi si miscarea Arta pentru toti..

daca ea ne bucura sufletele si ne infrumuseteaza viata?

Sa coboram pictura de pe piedestalul ei intangibil si de neinteles si o apropiem de cei dornici sa-I desluseasca misterul…

Si ca viaţa sa fie intr-adevar frumoasă, condimentata si cu savoarea spiritului boem al vietii de artist…

pentru cei care vor s-o adulmece, am creat si ocazii expozitionale unde avem placerea sa ne bucuram impreuna cu prietenii sau publicul larg de roadele creatiei noastre.

Indiferent ca e vorba de Maria sau Irina sau altcineva din comunitatea aceasta a pasionatilor de pictura care s-a creat in jurul Taberei,…

faptul ca avem ocazia sa traim expresiv de cate ori ne intalnim, ne face sa simtim ca traim un sentiment de plenitudine intr-un grup de prieteni, indiferent de varsta.

La un moment dat primisem in casuta postala improvizata din tabara un mesaj de multumire anonim de la cineva din grup care suna asa:

’’Multumesc ca mi-ai dat ocazia sa traiesc frumos!’’

Jean-Baptiste Camille Corot, considerat cel mai mare pictor peisagist francez al sec. XIX-lea, spunea:

Daca pictura este o nebunie, ea este o dulce nebunie, pe care oamenii ar trebui nu numai sa o ierte, dar chiar s-o caute. ..Ea procura acelora care vor sa-si echilibreze viata, calmul, implinirea morala si chiar sanatatea.”

Pictura, muzica sau dans, orice forma de arta e benefic s-o practicam pentru forma noastra fizica si emotionala.

Asa cum spune Juliette Binoche in filmul Words and Pictures in care interpreteaza rolul unei profesoare de pictura:

„Daca simturile si constienta noastra ar fi complet acordate la natura, daca am putea comunica si intelege unul cu celalalt, atunci nu ar mai fi nevoie de arta. De fapt cu totii am fi artisti pentru ca am fi cu totii una.”

Poate te intrebi:

Sunt destul de talentat(a) sa m-apuc de pictura?

Aceasta intrebare e destul de frecventa la persoanele care vin pentru prima data in tabara de pictura.

dscf5409

Iata ca raspunsul meu este foarte optimist intrucat in ultimii ani s-a descoperit ca talentul e supraevaluat.

Cu perseverenta, practica si insusirea tehnicii oricine poate sa picteze rezonabil de bine.

Prima tabara de pictura a avut loc in 2009 in Maramures iar de atunci…

in fiecare an am reusit sa desfasuram 2-4 editii in locatii pitoresti din tara: Voronet, Campeni, Moieciu, Predelut, Marginimea Sibiului, Sighisoara si chiar Balcic, un punct de atractie pentru nostalgicii perioadei romantice a picturii romanesti.

Reunind persoane cu varste si profesii diferite, Tabara de pictura Hobby Art ofera ocazia potrivita pentru cei care doresc sa deprinda tainele picturii alaturi de un profesionist intr-un modul concentrat de o saptamana,…

departe de agitatia fireasca a vietii moderne sau sa evolueze intr-un grup preocupat de aceeasi pasiune.

dscf0168

Activitatile in tabara sunt adaptate nevoilor participantilor, atat activitatile de timp liber care incep intotdeauna cu gimnastica de inviorare de dimineata…

si se termina cu activitati relaxante si distractive care ne amintesc ca de fapt nu am incetat niciodata sa fim copii cat si atelierele de specialitate…

fie ca e vorba de un atelier clasic de peisaj, natura statica sau portret cu teoretizarea si demonstrarea practica a conceptelor de compozitie, perspectiva, trucuri tehnice…

care trebuie sa fie la indemana celui sau celei care picteaza dar si ateliere de modernism care ne solicita capacitatea de interpretare si imaginatie.

Una peste alta, pe langa caracterul terapeutic pe care il confera pictura,…

o putem privi si ca pe o buna modalitate placuta de a ne exersa si spori creativitatea sau, asa cum spunea una dintre participante, ca pe o ocazie de dezvoltare personala.

Simona Polhac – www.tabarapictura.wordpress.com

Atitudinea este totul

Sau…, cu ce mă diferenţiez faţă de alţii?
V-aţi întrebat vreodată, cine sunteţi cu adevărat? … Poate dansatori, copii, artişti, părinţi sau de ce nu profesori.
Răspunsul este că sunteţi toate acestea la un loc, iar cel mai important lucru este că suntem unici.

„Sfinxul de Aur”, un concurs de canto pentru copii şi adolescenţi, foarte cunoscut şi important precum numele pe care îl poartă.
Singură, tremurând ascunsă după cortina, doar eu Alexia Drăgan.
Dincolo de larma din sala, vocea prezentatorului a întâmpinat cu căldură auditoriul. Cu fiecare secundă care trecea, simţeam că inima îmi bate tot mai tare.

Peste numai câteva minute urma să ies de după perdelele, în spatele cărora mă simţeam ferită de ochii publicului şi să mă deplasez spre centrul scenei ca să susţin un recital.
Am clătinat din cap întrebător:
– Cum de am ajuns în situaţia asta ?

– Ce am făcut ? De ce, dar, de ce mă aflu aici ?
Acesta a fost momentul în care mi-am dat seama că atitudinea reprezintă o putere secretă care funcţionează spre binele sau răul cuiva.Screen Shot 2016-08-23 at 23.08.59

Atitudinea este fereastra mea către lume. Sunt EU! Atitutinea mă diferenţiază de ceilalţi.

Nu întotdeauna poţi controla împrejurările. Dar îţi poţi controla propriile gânduri.
Ferestrele noastre se murdăresc din cauza criticilor pe care le primim, se pătează din cauza ridicularizarii şi ajung să devină negre ca urmare a neîncrederii.

Spală-ţi ferestrele! Este de datoria ta să îţi păstrezi fereastră curată!
Atitudinea în astfel de momente te ajută să faci diferenţa între a merge mai departe sau a rămâne îngropat în lava aprigă a răutăţii celor din jur.
– A urca pe scenă sau a rămâne în public? Această era întrebarea mea de după cortina. Transformă-ţi problemele în oportunităţi, scaunul din public în scenă.
Situaţiile nefavorabile sunt cele care:
-ne oferă o altă perspectiva
-ne învaţă să fim recunoscători
-ne deschid noi uşi.

Uite o nouă definiţie a cuvântului de „nefavorabil”, o perspectiva determinată de atitudinea corectă.

– Ce faceţi? …..
Răspunsul nostru la întrebarea ,, Ce mai faci ? ’’ pare un lucru lipsit de importanţă. Am observat că răspunsurile pot fi împărţite în 3 categorii :
• Răspunsuri negative, cum ar fi ,,groaznic ”
• Răspunsuri mediocre , de exemplu ,,nu prea rău ”
• Răspunsuri pozitive – ,, grozav ” , ,, fantastic ” sau ,, fabulos ”.
Cine sunt EU cu adevărat? Află răspunsul tău la întrebarea „Ce faci?”
Alătură-te grupului pozitiv!
Şi dacă mă simt groaznic, o să mă întrebaţi ?
Ei bine, felul în care ne simţim este de multe ori o chestiune de subiectivitate.

Aşa că răspunsul meu este: mai fericită că alţii.

Screen Shot 2016-08-23 at 23.09.15

Iar acum revin la povestea mea de început, vă mai amintiţi ? Eu, tremurând la Sfinxul de Aur.
Priviţi, rezultatul acelui recital premiat cu marele premiu.

Consideră-te imediat un învingător atunci când faci primul pas. Acţionează pur şi simplu. Eşti unic !

Sunt puţine persoane care caută razele soarelui în fiecare nor întunecat.
Te provoc să fii una dintre aceste persoane. Mergi înainte, crede în tine şi în unicitatea ta.

Screen Shot 2016-08-23 at 23.09.28

Şi, mai mult decât orice, să nu uiţi niciodată: ATITUDINEA ESTE TOTUL.

 

Text de Alexia Drăgan, 10 ani, elevă şi mebră a comunităţii „Speakers Club Junior”

https://www.facebook.com/speakersclubjunior/

Ce facem cu lucrurile stricate?

Dacă este vorba de electronice sau oricare alte obiecte, încercăm să le reparăm. Dacă nu merg reparate, le aruncăm și le înlocuim. Cea mai corectă procedură, nu? Ce facem însă când vine vorba de oameni? Ce facem când vine vorba de sentimente? Aplicăm aceeași procedură?

Din toate cărțile pe care le-am citit până în prezent (despre afaceri, motivație, spiritualitate și dezvoltare personală), pot deprinde o singură idee majoră : poți avea o viață cu adevărat realizată abia atunci când te împlinești într-o iubire potrivită ție. Ce înseamnă acest concept, greu de înțeles în esență, în zilele noastre? Fiecare e responsabil să își creeze propria definiție pentru iubire. Mai ales noi, tinerii.

Etic, normal și corect este să facem o singură alegere pentru viețile noastre, din acest punct de vedere. De ce? Sufletul este cel mai mare dar lăsat de Dumnezeu, fiind capabil să mute munți din loc atunci când începe sa se aprindă și să bată la intensități maxime. Este totodată un tărâm plin de taine, momente și amintiri pe care cu siguranță nu îl deschidem atât de ușor în fața oricui.

Date-mi fiind pasiunile pentru scris, vorbit în public și afaceri, petrec destul de mult timp prin călătorii și în mediul online. Uneori mi-e dat să văd cupluri tinere desprinse parcă din basme, care știu să gestioneze rapid conflicte, să se susțină și să se orienteze spre ceea ce i-a unit: iubirea lor. Alteori, văd cupluri care-și trăiesc dragostea (dacă exista), mai mult pentru obținerea atenției celorlalți și care la prima provocare întâlnită aruncă săgeți cu otravă unul în celălalt.

De ce se ajunge la astfel de situații? Din iresponsabilitate. Observ cum alegerea unui suflet pereche se face, din păcate, din considerente foarte puerile și efemere : celălalt sa arate super bine, ca-n reviste, sa jongleze excelent cu vorbele și florile și dacă s-ar putea să fie și celebru. Toate bune și frumoase până se ajunge la certuri zilnice, frustrări și celebra “nepotrivire de caracter”.

Dragul meu tânăr, cu siguranță o decizie bună în acest sens se ia cu sufletul. Bunicii mei, a căror nunta de aur am sărbătorit-o anul trecut, mi-au vorbit așa :

” Nepoate, deschide ochii mari și cercetează. Nu lăsa un trup ispititor să îți fure ochii și mintea. Ești deștept și calculat. Caută și vezi în cea care vei dori să te însoțească în viata, întâi de toate, calitățile. Discutați mult. Planuri de viață. Idei. Vezi dacă e pregătită să te susțină și să te urmeze, iubindu-te necondiționat. Vezi dacă ești pregătit să o susții și să o urmezi, iubind-o necondiționat. Vezi dacă sunteți pe aceeași lungime de unda. Caută și vezi dacă are pe Dumnezeu în ea. Deschide bine ochii că după ce te legi la cap, greu de dezlegi. Apoi, lasă totul sa vina de la sine. Trăiți clipa! Iubiți-vă! Susțineți-vă! Și ceea ce e cel mai important: nu mergeți niciodată la culcare supărați unul pe altul. Crezi că am ajuns la 50 ani de căsnicie cu vreo formulă secreta? Nu. Doar ca ceea ce faceti voi în ziua de azi , ăștia tineri, este că nu aveți răbdare. Sunteți cuprinși de viteza nebună cu care se schimbă lucrurile și aplicați asta și în iubire. Vedeți voi? Nu funcționează așa. Tehnologia e tehnologie. Dacă nu se schimbă, nu evoluam ca specie. Dar dragostea e dragoste. Funcționează în baza unor legi și principii de sute de ani. Nu le schimba de vrei să îți fie bine! Voi tinerii schimbați totul rapid ; nu vă place ceva? Aruncați și luați altceva. Asta e treaba voastră dragule, însă atâta timp cât veți face așa și în iubire, nu veți cunoaște fericirea niciodată! Gândește-te. 50 ani. 5 decenii. Jumătate de veac. Am știut să ne bucurăm și să facem totul împreună! Și fii pregătit mereu pentru imprevizibil. “

Dragii mei prieteni, acum când mi-am adus aminte cele spuse de ei, mă străbat fiori în tot corpul. Sfaturi simple despre iubirea necondiționată și trainică din partea unor oameni simpli. Dar care dau atâta bătaie de cap unora dintre noi. Pentru voi care sunt cele mai importante lucruri de care țineţi cont sau ați ținut cont pentru aceste decizii?

Un text de Fabian Popovici

6

Valoarea ta se află dincolo de mască

Bună! Sunt Claudia, am 22 de ani, iubesc enorm oamenii -cred că orice om este bun în esență, doar că trebuie scoasă la suprafață aceea parte- și îmi place să ajut. Cam asta e tot ce știu despre mine. Poate veţi spune că e bizar și aşa și este. Vă voi spune dar, de ce am rămas doar la aceste două caracteristici. Pentru o perioadă bună de timp mă  pierdusem, nu mai știam cine sunt. Eram cuprinsă de o stare de angoasa și nelinişte continuă. Nu-mi mai știam valoarea, nimic nu-mi mai producea plăcere, eram lipsită de entuziasm sau vreun strop de optimism. Cred că fiecare dintre noi ne confruntăm cu acest lucru cel puţin o dată în viaţă. Dacă nu ați făcut-o încă, nu-i bai, nu-i timpul pierdut. Continue reading

1 2 3 4
CLOSE
CLOSE