Chiar aşa, ce pot învăţa adulţii de la copii? Păi o groază de chestii.
Copiii ştiu totul despre limite, totul despre chef şi absolut totul espre eşec (mai ales când învaţă să meargă pe bicicletă). De la ei inveţi
Am găsit acest mic video în care o fetiţă de 12 anişori vorbeşte exact pe tema asta. Puteţi pune subtitrari în română apăsând butonul de lângă “Play”. :)
De câteva zile am şi eu acest ceva ce se numeşte “birou”. Acest ceva are foarte multe roluri în viaţa unui om care trăieşte în secolul 21. În primul rând am impresia că a lucra la un “birou” îţi dă un anume statut social. Eu fac o diferenţă foarte-foarte mare şi clară între oamenii care lucrează de acasă şi oamenii care stau pe puţin 8 ore pe zi la birou.
Eu mereu mi-am dorit să am un loc în care să lucrez, diferit de locul în care dorm, mănânc, fac dragoste etc. pentru că aveam impresia că lucrând de acasă nu-s organizat, pierd multă vreme şi nu sunt 100% motivat să lucrez (am în jurul meu o groază de lucruri ce-mi pot distrage atenţia).
În fiecare luni vom publica o poveste, un video sau o imagine ce are ca scop motivarea ta în prima zi din săptămână. Pe această cale îţi urăm o săptămână cât mai bună!
Puteţi să ne trimiteţi chiar şi voi material motivaţional pentru luni dimineaţă prin formularul de aici.
Nu-i de ajuns să ai un vis… Trebui să faci ceva cu el! Martin Luther King a făcut ceva cu visul lui:
ȘEF, – Ă, șefi, -e, s.m. și f. 1. Persoană care conduce o organizație, o instituție etc.; conducător. ♦ Persoană superioară în grad sau în funcție altei persoane, considerată în raport cu aceasta; superior. ♢ Șef de orchestră = dirijor. ♦ (Fam.; la vocativ) Termen cu care cineva se adresează unei persoane (socotită egală sau inferioară). 2. (În sintagma) Șef de lucrări = grad didactic în învățământul superior științific și tehnic, intermediar între cel de asistent și cel de conferențiar; lector; persoană care are acest grad. – Din fr. chef.
LÍDER, lideri, s.m. 1. Conducător al unui partid, al unei organizații sindicale etc. 2. Sportiv sau echipă sportivă care se găsește în fruntea unei competiții. – Din engl., fr. leader.
Ne-am adunat la Verde Café şi am lansat o discuţie foarte captivantă despre frică şi cum s-o înfruntăm. Am ajuns împreună la nişte idei foarte interesante şi am aflat o grămadă de poveşti dintre care cele mai discutate au fost cele cu atacatori pe stradă.
Am aflat împreună că frica nu este ceva cu care ne naştem. Frica este ceva ce se învaţa în 2 moduri:
Ce faci când prietenii te ţin pe loc? Nu e o întrebare retorică. E foarte greu să faci ceva şi uneori nici nu avem curajul să cerem sfaturi în legătură cu o asemenea problemă.
Se pare că prietenii vechi au o influenţă foarte mare asupra noastră. Relaţia cu ei presupune amintiri cu întâmplări ce ne fac nostalgici, avem impresia că a renunţa la ei înseamnă să renunţăm la o parte importantă din noi şi e dureros.
În momentul în care o luăm pe un alt drum decât ei, simţim nevoia să-i cărăm şi să-i acomodăm cu noua noastră viaţă, cu descoperirile noastre şi cu noii noştri prieteni. Ei nu se lasă duşi, drumul lor nu se mai intersectează cu al nostru. Unii au rămas undeva în trecut şi se simt confortabil acolo, alţii se îndreaptă spre alte ţinte, şi-au descoperit alte interese.
Sâmbata aceasta mi-a adus o mulțime de bucurii: pe lângă faptul că am putut savura din plin succesul zilei de vineri (când am câștigat premiul 1 în cadrul unui concurs de informatică aplicată), am aflat că „trebuie” să mă prezint la workshop-ul despre limbajul trupului organizat de Adrian Soare la București… duminică.
Așa că m-am folosit de internet ca să descopăr toate detaliile despre transport, iar duminică dimineața la ora 5 încercam să adorm în autocarul Sibiu-București. La 10 eram deja ajunsă în autogară… iar drumul până la destinația finală s-a dovedit a fi mai ușor decât îl crezusem.
În fiecare luni vom publica o poveste, un video sau o imagine ce are ca scop motivarea ta în prima zi din săptămână. Pe această cale îţi urăm o săptămână cât mai bună!
Puteţi să ne trimiteţi chiar şi voi material motivaţional pentru luni dimineaţă prin formularul de aici.
Omul ăsta mă face să nu mai zic “Nu reuşesc!” atunci când exersez la chitară… Dacă el poate, pot şi eu. Nu am (alte) cuvinte.
Se spune că “Ce-i prea mult strică.” şi eu unul nu contest acest lucru: a bea prea mult alcool nu e bine, a te suprasolicita fizic nu e bine… şi aş mai putea continua cu exemple din viaţa mea.
Întrebarea mea este: Oare chiar TOT CE E PREA MULT STRICĂ? Răspunsul meu ar fi: “Nu”… Dar tind să cred că raspunsul cel mai corect este: “Da, tot ce e prea mult strică dacă noi gândim asta.”.
Am observat că anumiţi oameni din jurul meu trăiesc după principiul “Ce-i prea mult strică.”, iar asta n-ar fi un lucru rău dacă l-ar aplica într-un mod corect în viaţa lor.
De foarte multe ori oamenii nu acţionează de teama eşecului. Eşecul în capul nostru este “nu”-ul suprem, pe care NU AVEM VOIE SĂ-L ATINGEM. … dar acest concept este cu totul greşit.
Pe bune acuma, ce este “eşecul”? Ne temem atâta de el fără să ştim măcar ce reprezintă. Am ajuns să considerăm drept eşec orice mişcare oricât de mică.
Sistemul nostru de valori actual consideră “eşecul” drept ceva rău… dar hai să facem un joc. Hai să încercăm să atingem într-o zi un număr cât mai mare de eşecuri! Nu, nu vreau să vă aruncaţi de pe un pod şi să vă spargeţi capul – ăsta nu-i un eşec, e o crimă… Ideea e să faceţi într-o zi lucruri noi, lucruri care credeţi de obicei că ar conduce la eşecuri.