Archive

Category Archives for "Optimism"

Sunt EU…

Sunt EU…..

Cunoaşterea de sine reprezintă o datorie a omului…. el este dator înainte de toate, să se cunoască pe sine….. Cunoaşterea celorlalţi şi a lumii începe doar cu…. această cunoaşterea de sine….

A fost odată o fată pentru care fericirea era jumătate din sufletul ei. În fiecare zi era bucuroasă şi nu rată nici o clipă din viaţă ei. Până când…. într-o zi, a fost invitată să ţină un discurs în faţă unui public numeros şi şi-a dat seama că nu are inspiraţie pentru a crea prezentări. Era din ce în ce mai supărată, vroia să treacă timpul mai repede, plângea…

În primul rând, a te cunoaşte pe ţine însuţi înseamnă a capătă încredere în forţele proprii…., acceptarea defectelor, nu doar a calităţilor şi a fi conştient că perechea bine-rău existenta în fiecare. Astfel, dacă te cunoşti pe tine, îţi cunoşti limitele, eşti capabil să interacţionezi armonios cu cei din jurul tău, şi îţi poţi învinge temerile.

Dacă ţi-e teamă să vorbeşti în public… ţine discursuri!

Prin cunoaşterea propriei persoane vei găsi cumva forţa de a trece peste asta şi vei reuşi…..

Aşa s-a întâmplat şi cu fata din povestea noastră… Trebuia să facă prezentarea într-o săptămâna şi nu ştia cum să o construiască mai bine. A început să o creeze, dar a lăsat-o baltă. Nu i-a plăcut. În ultima zi, mama ei a vrut să o ajute şi i-a făcut prezentarea în timp ce fata dormea. Când s-a trezit, fetei nu i-a plăcut, a zis că nu putea să o înveţe, nu era genul ei.

Cunoaşterea de sine merge mâna în mâna cu încrederea în forţele proprii. Nu poţi avea încredere în tine dacă nu te cunoşti. Dar, că să ajungi să te cunoşti, trebuie să fii sincer cu tine….

Noi, oamenii, avem plăcerea de a minţi şi de a fi minţiţi. De fiecare dată când ieşim din casă, ne punem o mască….

De multe ori m-am întrebat oare cum ar fi lumea, dacă fiecare şi-ar arata adevărata faţă? Şi aşa sunt puţini cei care îţi aruncă un zâmbet, fie el sincer sau fals…..

Că să ajungi să te cunoşti, trebuie să ajungi să-ţi vezi şi să-ţi accepţi şi defectele, nu doar calităţile. Fiecare dintre noi avem părţi bune şi rele. Trăim cu ele, fie că vrem, fie că nu. Iar părţile rele nu le putem ascunde sau masca la nesfârşit, pentru că dacă încercăm să facem asta, la un moment dat, vor… exploda….

După aceea seară, a vorbit cu mama ei despre toate frustrările şi s-a liniştit. Dintr-o dată, inspiraţia i-a revenit, a construit o altă prezentare şi bucuria s-a întors pe chipul ei..

Numai după ce ajungem să ne cunoaştem vom putea reuşi să credem în noi. Să credem că vom reuşi orice ne propunem şi că orice se poate realiza. Iar asta se va întâmplă numai după ce ne alungăm gândurile negative. Pentru că dacă mereu ne gândim că “nu se poate” sau “e prea târziu să…”, cu siguranţă că aşa va fi.

Întotdeauna când îţi stabileşti o ţintă, priveşte deja dincolo de ea, că şi cum ai fi depăşit-o!

Apoi, cu încredere în tine, ştiind cât de puternic eşti, vei reuşi să o atingi.

Sunt Daria Zamfir (si am 9 ani), iar personajul din poveste sunt eu unică şi plină de încredere că voi reuşi, pentru că acum mă cunosc cu adevărat şi ştiu că cea mai mare super putere este aceea de a FII TU! 

E ciudat cât de rară a devenit liniștea

Tăcerea este un cuvânt încărcat cu multiple semnificații: pentru mulți e o amenințare, pentru alții e o evocare nostalgică a unui timp apus din cauza tehnologiei. Pentru unii e o plictiseală și pentru alții, adepți ai artelor antice ale contemplației, e un cuvânt de profundă importanță, chiar sacru.

Dar tăcerea, la fel ca multe alte lucruri din lumea prezentă, este pe lista speciilor pe cale de dispariție. Prezența zgomotului și a stresului poluează mai mult decât credem noi capacitatea noastră de a gândi.

E ciudat cât de rară a devenit liniștea. Zgomotul și treburile au devenit elementele primordiale ale vieții noastre. Anxietatea domină pretutindeni. Fie că întrebăm tineri, oameni de vârstă mijlocie sau pensionari, toți acuză stresul și lipsa de timp.

E clar că există forțe puternice care profită de pe urma stresului și a agitației, însă puțini dintre noi ne dăm seama de toată această regizare a modului de viață consumerist. Pentru că nu mai avem timp. Timp ca să gândim și timp ca să nu gândim. Nu mai vrem să avem timp, deoarece alergăm tot timpul după ceva (bani, satisfacții materiale, plăceri de moment etc.). Acel ceva e atât de alunecos însă, încât atunci când credem că l-am prins, ne scapă printre degete și o luăm din nou la goană.

tacere

Există două tipuri de zgomot:

unul obiectiv să spunem, de care nu putem scăpa și care e creat, după cum spuneam, de tipul de civilizație consumerist pe care îl trăim cu toții. E clar că nu putem evita zgomotul mașinilor, al traficului, al sirenelor ambulanței, al camioanelor care compun viața citadină, doar dacă alegem sau avem posibilitatea să trăim la țară.

altul subiectiv, pe care îl alegem mai mult sau mai puțin conștient. Ne petrecem majoritatea timpului la televizor,  pe telefon, computer sau tabletă. Avalanșa de informații vine și trece pe lângă noi cu viteza fulgerului, fără să fi reținut mare lucru din ceea ce am recepționat. Mintea noastră se împrăștie în mii de direcții, ajungând la un moment dat să își piardă capacitatea de concentrare. Cu toții am auzit de sindromul deficitului de atenție. Trăim din ce în ce mai mult într-un ambient pe care unii l-au numit zgomotul tehnologiei. Suntem informați, cunoaștem totul, mai puțin sufletele noastre. Planificăm, organizăm tot felul de activități. Sau vorbim despre vreme, cumpărături sau ultimele bârfe din show-biz.

De ce facem toate astea, de ce ne înconjurăm de toate aceste lucruri mai mult sau mai puțin necesare?

Pentru că ne e frică să ne cunoaștem sufletele. Alegem să ne umplem viețile goale cu zgomotul care ne distrage, ca să  evităm liniștea ce ne poate forța să ne confruntăm cu diverse aspecte ale cunoașterii de sine cum ar fi, cărțile bune, arta adevărată, muzica, adică o viață umană reală. Evităm autocunoașterea care ne-ar ajuta să captăm sursele anxietății și ale disperării care se manifestă din ce în ce mai frecvent în viețile noastre. Civilizația modernă e una a fricii. Ne învață să ne fie frică de ziua de mâine, de pierderea confortului pe care ni-l dă pentru ca apoi să muncim stresați ca să ni-l păstrăm. Am putea oare să ne luăm o pauză din toată nebunia asta, 5 minute, 10 poate pe zi, ca să purtem asculta liniștea și ceea ce ne revelează ea?

O societate care suferă de tulburarea deficitului de atenție indus social este o societate într-o stare de dezintegrare. Axați pe prim-planul zgomotos al gândirii convenționale alimentată de mass-media, care împrăștie mijloace de distragere nesfârșite și pseudo-evenimente, cei mai mulți oameni se pierd într-un haos mental bulversant.

Cineva a spus odată că vom plăti și picăturile de ploaie care cad din cer, asta însemnând că orice aspect frumos și esențial al vieții noastre va fi distrus de o societate axată pe distrugere prin intermediul consumerismului și al conflictelor. Acum că ni s-a vândut zgomotul și viteza ca să fie eliminată treptat liniștea, avem probleme mari. Dacă nu avem liniște, nu putem gândi clar. Și claritatea mentală nu a fost nicicând mai importantă ca acum.

Spunea Gandhi în mod inspirat:

„În atitudinea tăcerii sufletul găsește calea către lumină și ceea ce este evaziv și înșelător se rezolvă cu claritate. Viața noastră este o căutare lungă și dificilă după adevăr. ”

Valentin Dumitru

5 comportamente toxice care alungă oamenii de lângă tine

Comportamente toxice.

Să fim sinceri!

La un moment dat, toți ne-am comportat într-un mod dăunător.

Unii mai puțin ca alții ce-i drept, însă nici unul dintre noi nu este imun la modificările ocazionale ale comportamentului, bazate pe stări de spirit toxice sau diverși „triggeri” situaționali.

Fie că vorbim de comportamente toxice, frecvente sau doar ocazionale, pentru a fi fericit pe termen lung este esențial să conștientizezi când ți se întâmplă și să …te oprești.

Nimic bun nu o să iasă dintr-un comportament toxic!

Evident, știu! :))

Iată 5 cele mai întâlnite comportamente toxice!

1. Nevoia constantă de validare externă

Oamenii care se străduiesc să fie recunoscuți pentru meritele lor, de către ceilalți oameni, sunt obositori!

Acele persoane care sunt prinse în necesitatea de a-și demonstra valoarea, iar și iar și iar, și care doresc să-și arate valoarea peste ceilalți, sunt neintenționat, toxici!

Ia aminte!

Nu este vorba despre validarea celorlalți, cât despre ceea ce tu înveți și ajuți pe alții să învețe!

2. „Agățarea” de dureri sau pierderi

Una din cele mai grele lecții de viață este să înveți să „lași să treacă”, fie că este vorba despre durere, iubire, vină sau pierderi.

Este absolut necesar să te eliberezi emoțional de lucrurile care o dată au însemnat enorm pentru tine, astfel vei lasă trecutul în urmă și poți avea un viitor relaxat și armonios.

3. Lipsa de auto-control emoțional 

Incapacitatea de a-ți gestiona emoțiile te poate face toxic pentru toată lumea din jurul tău.

Poate ai întâlnit oameni care izbucnesc  în nervi sau lacrimi la cea mai mică problemă.

Dacă ți s-a întâmplat să te regăsești țipând la un angajat pentru o mică eroare pe care a făcut-o, sau la copii tăi pentru că au vărsat suc pe podea, și tot așa, atunci citește până la capăt, o să găsești soluția în acest articol.

4. Emiterea unor judecăți superficiale despre alte persoane 

Nu judeca niciodată o persoană în funcție de ceea ce îți arată.

Amintește-ți că ceea ce vezi este de cele mai multe ori ceea ce persoana respectivă a ales să-ți arate, sau ceea ce a fost determinată să afișeze mânată de vreo stare de spirit temporară.

Durează poate ani de zile să cunoști pe cineva cu adevărat, nu pretinde superficial că știi ceva doar după câteva situații, pentru că te minți singur/ă.

5. Ascunderea adevăratului TU 

Oamenii nu se pot conecta la tine dacă tu încerci constant să te ascunzi de tine.

Iar această situație devine cu adevărat toxică în momentul în care cineva se atașează de falsul TU.

Deci amintește-ți, indiferent de rasă, culoare, vârstă, credințe sau decorațiuni exterioare, ești o ființă extraordinară fix așa cum ești tu.

Dacă în cercurile în care îți petreci timpul te simți că un pește fără apa, și tocmai din acest motiv îți ascunzi adevărată personalitate,

GĂSEȘTE ALTĂ APĂ SĂ ÎNOȚI, decât să te prefaci!

În cazul în care te regăsești în unul sau mai multe dintre aceste comportamente toxice, amintește-ți că nu ești singurul.

Cu toții avem personalități nesănătoase îngropate undeva adânc în noi ce tind să iasă la suprafața câteodată.

Conștientizarea este cheia.

Procesul de modelare, tehnică avansată de NLP este cea mai rapidă și sigură cale de a schimba un comportament toxic.

Schimbă ce e toxic!

Păstrează ce este frumos! :)

1

Cum obții ceea ce vrei în 2017? 5 sfaturi simple

2017… Un nou an se apropie cu pași repezi și nimic nu se compară cu senzația de a privi cu nostalgie spre anul ce urmează să se încheie și să analizezi tot ce ai realizat. Această perioadă este o foarte bună ocazie să vezi dacă ai reușit să-ți atingi obiectivele propuse și dacă le poți prelungi și pentru 2017.

Dacă vrei să obții mai multe succese în anul care vine sau să-ți duci până la capăt proiectele nefinisate, atunci încearcă să urmezi sfaturile de mai jos. Cu siguranță îți vor fi de folos!

  • Fă-ți un plan

Pare banal, dar o listă cu dorințele și scopurile tale pentru următoarele 365 de zile este o metodă foarte eficientă de a înțelege pe ce să pui accentul, ce îți dorești de fapt, cum să-ți organizezi corect timpul și resursele tale interioare. Când știi ce vrei e mult mai ușor să obții acest lucru. În plus – gândurile au tendința de a se materializa, iar când aceste gânduri sunt scrise foarte clar pe hârtie, puterea acestei legi crește considerabil. Fă-ți o astfel de listă chiar în seara de Anul Nou, citește fiecare punct cu atenție și apoi ascunde foaia. Peste un an – verifică lista. Vei vedea că funcționează și vei fi mândru de tine!

  • Fă o faptă bună

Cu toții știm proverbul “Bine faci, bine primești”, dar cât de des îl aplicăm în viața de zi cu zi? Orice faptă și acțiune are consecințe, deci ai grijă ce faci, cum îi tratezi pe alții și ce metode aplici în calea succesului. Implică-te în acțiuni de voluntariat, acte caritabile, cedează când este cazul și ajută-l pe acela care are nevoie de tine – mai devreme sau mai târziu vei fi răsplătit îndoit!

  • Descoperă cel puțin o țară străină

Dalai Lama spunea să alegi o nouă țară în fiecare an. Dar de ce? Ei bine, călătoritul se poate dovedi mult mai benefic decât o simplă escapadă. Interacțiunea cu noi culturi și oameni îți poate schimba foarte mult perspectiva despre lume și despre conexiunile care există de fapt între noi toți. Mai ales dacă ești încă student, profită de această perioadă, de timpul de care dispui și nu rata șansa de a descoperi ceea ce nu scrie în cărțile de curs. Totodată călătoritul îți va aduce noi provocări care te vor ajuta să te cunoști mai bine pe tine însuți.

Cum ar fi să accepți provocarea work and travel? Poți câștiga bani și călători în același timp, vizitând locuri pe care nu le-ai văzut niciodată și punându-ți deoparte bani pentru următorul an de studii. Posibilității sunt infinite – doar trebuie să le folosești!

  • Acceptă provocările

Niciodată să nu te oprești din studiu, indiferent de ce vârstă ai, cât de ocupat ești la serviciu și cât de deștept te consideri deja. O nouă limbă străină, un curs de croitorie sau de grădinărit, un curs de SEO daca esti din Republica Moldova (sau poti cauta si la tine in tara) sau lecții de tango – fiecare dintre aceste ocupații vor aduce în viața ta mai multă diversitate, noi prieteni, comunicare și mai multe cunoștințe.

  • Iartă

Sună mult mai simplu decât este cu adevărat, dar dacă vrei să pășești în anul care vine cu inima deschisă, trebuie să o faci. Indiferent de îți e prieten, rudă apropiată ori coleg de serviciu, încearcă să ierți și să te eliberezi de emoțiile negative care zac în interior și să-i mai dai o șansă. Toți greșesc! Supărările sunt asemenea unor bagaje enorme, umplute cu pietre. Cum poți pleca într-o călătorie cu ele? Sunt inutile, nu? Cel mai simplu e să le arunci!

Dorina Livițchi

Comunicare fara cuvinte

“- Mami, iubesc modul în care mă îmbrăţişezi!”, iar apoi îşi deschide braţele şi aşteaptă zâmbitor să îl mai îmbrăţişez odată.

David, are 4 ani şi deşi nu îşi poate explica „ştiinţific” ceea ce simte atunci când îl îmbrăţişezi, simte foarte bine transformarea sa personală şi reacţia la nivel emoţional atunci când este îmbrăţişat. Are şi o definiţie proprie: „Îmbrăţişarea este ca apa rece într-o zi fierbinte de vară. Mă răcoreşte ca să merg mai departe.” (… cu bicicletă, evident).

Îmbrăţişarea este modul care mă ajută să comunic foarte bine cu copilul meu. Este de fapt primul mod de comunicare nonverbală de care ne folosim pentru a comunica cu cei mici, din primul moment de viaţă al acestora.

Așa că plecând de la îmbrăţişare, abordez subiectul din perspectiva modului de comunicare nonverbală, care este foarte importantă şi care ne ajută mult în relaţia cu cei mici.

Ce este comunicarea nonverbală? Aş defini-o printr-o singură frază: Comunicarea fără Cuvinte, incluzând aici expresiile faciale, limbajul corpului, contactul vizual, contactul corporal şi spaţiul personal.

Cei mai mulţi copii adoră să fie îmbrăţişaţi sau pupaţi. Acest mod calm şi protector de contact corporal transmite mesaje nonverbale despre cât de mult îţi place să fi aproape de copilul tău şi cât demult îi place lui să te simtă aproape.

Observ de multe ori distanţa pe care copiii o păstrează atunci când nu se simt confortabili în prezenţa altor persoane. Este modul lor de a îşi delimita spaţiul personal, acolo unde se simt în siguranţă.

Modul de comunicare nonverbală se dezvoltă continuu şi se manifestă diferit, în funcţie de vârsta celor mici:

  • Un nou-născut se ghemuieste la pieptul mamei sale. Mama spune: „Oh, trebuie să îţi fie foame. Uite aici.”

Acest copil învaţă că cei dragi vor răspunde semnalelor şi modului lui de comunicare, doar prin simplu fapt că arată ceea ce simte.

  • Un copil de 9 luni începe să se joace cu mâncarea pe masă, întinzând mâncarea cu mânuţa pe toată masa ca şi când ar vrea să şteargă masa. Tatăl înţelege “notificările” copilului şi îi spune: „Hei amice, se pare că-mi spui că ai terminat. Ce zici să te scot de acolo şi să plecăm în parc?
  • Un băieţel de 2 ani stă pe o bancă în parc, mâncând o banană. La un moment dat vede ceva într-un copac şi se întoarce către bunicul sau, arătând cu degetul în direcţia dorită, ţopăind agitat că a văzut ceva. Bunicul său îi spune:” Îmi pare rău, scumpule, eu nu înţeleg. Ai putea să îmi spui din nou?” Băieţelul continuă să arate agitat către copac, fără a spune niciun cuvânt pentru că tocmai ce muşcase din banană. În cele din urmă, bunicul îi spune: „Oh, o veveriţa. Da, am văzut acolo sus în copac!

Aceşti copii învaţă că o comunicare clară şi insistenţă va determina o reacţie corectă din partea apropriatilor, cei dragi vor face tot posibilul pentru a-i înţelege, iar ei sunt comunicatori eficienţi.

Sunt doar câteva exemple de comunicare nonverbală, pe care fiecare părinte le-a putut observa de-a lungul timpului la copilul său, iar ceea ce este mai important este modalitatea prin care noi, părinţii răspundem gesturilor copiilor, privirii acestora sau reacţiilor lor, pe care fiecare dintre ei şi le manifestă în modul lor personal, dar totuşi prin acelaşi sistem fără cuvinte.

Comunicarea nonverbală ne însoţeşte pe tot parcurul vieţii noastre, întărind sau uneori contrazicând mesajul verbal pe care îl transmitem. Comunicăm chiar şi atunci când nu facem nimic!

Îmi place foarte mult să lucrez împreună cu David la acest mod de comunicare, pentru că îi oferă o capacitate extraordinară de a se conecta la realitatea mesajului pe care persoanele din jurul sau vor să îl transmită.

Iată, câteva idei pentru a va ajută copilul să îşi dezvolte abilităţi de comunicare nonverbală:

Răspunde la gesturile copilului, privirea şi reacţiile acestuia.

Când ridică braţele la ţine, nu îl refuza indiferent de motivul pentru care face acest lucru, i-al sus şi adresează-i-te cu cuvinte simple. „Vrei în braţe.” Este locul unde se simte în siguranţă
Când se uită la ţine şi mai ales când îţi şi vorbeşte, păstrează contactul vizual cu el aflându-te la acelaşi nivel. Poziţionează-te la nivelul lui sau i-al în braţe, ascultă-l cu atenţie privindu-l în ochi. Această modalitate de comunicare îi oferă încrederea că este ascultat şi apreciat – „Eşti important pentru mine”, „Îţi acord toată atenţia mea”. Modul tău de comunicare îl va încuraja să continue să îşi dezvolte capacitatea de conectare la mesajul transmis şi de ascultare activă a persoanelor cu care discută.

Învaţă-l pe cel mic ce înseamnă comunicarea nonverbală

Învăţarea se poate face prin observarea directă a diverselor persoane cu care copilul intră în contact sau prin crerea unor jocuri în acest sens.

Eram în parc cu David şi ne jucăm cu mingea. La un moment dat unul dintre copiii din jur a intrat în jocul nostru, numai că lui David îi plăcea să arunce foarte tare mingea către băieţel. Când David arunca mingea, beiețelul îşi acoperea faţă cu mâinile.

M-am oprit din joc şi i-am spus lui David: „Ai obsevat că băieţelul îşi acoperă faţă cu mâna când arunci cu mingea? Ei bine, lui nu îi place că arunci atât de tare cu mingea către el, îi este teamă. Poţi să arunci mai încet?

Dar mami, am crezut că îi este ruşine să o prindă, pentru că aşa am făcut eu când mi-am cunoscut colegii de clasă, am vrut să mă ascund că să nu mă vadă. Acum înţeleg că poate însemna mai multe lucruri mâna la ochi”.

Oglindirea
„Oglindirea” copilului apare atunci când utilizezi aceleaşi expresii faciale ca şi copilul. Se poate opta pe o oglindire a reacţiilor copilul la nivel nonverbal când îţi place ceea ce spune şi face. Această reacţie a ta îi transmite, de asemenea, mesajul că îl înţelegi cum se simte. De exemplu, dacă copilul zâmbeşte la tine, zâmbeşte şi tu. Acest lucru construieşte în timp conexiunea voastră emoţională.

Fii un model pentru copilul tău!

Copii sunt foarte atenţi la noi. Fiind conştienţi de propriul nostru limbaj al corpului şi de tonul vocii în timp ce ne adresăm celor din jur, îi ajutăm, de asemenea, să îşi dezvolte abilităţile de comunicare non-verbală. De exemplu, dacă ai un ton plăcut al vocii, o postură a corpului şi o expresie facială relaxată, vei părea foarte deschis pentru copilul tău, iar acesta va adopta acest mod de comunicare, înţelegând la nivel emoţional ce rezultat are o astfel de postura.

Comunicarea non-verbală sau limbajul trupului, variază, în general, de la o societate la altă şi de la o familie la alta. Ea se învaţă fie trăind în mediul respectiv, fie empatizand ca observator cu un anumit tip de mediu. Comunicarea non-verbală se dezvoltă de la o vârstă fragedă, fiind chiar o moştenire de familie transpusă prin tradiţie.

Mathe Mihaela

“Investiţia în comunicare generează cel mai mare profit” – Speakers Club Junior

 

Vreau să fiu ca el când voi fi mare!

Erou… „Vreau să fiu ca el când voi fi mare”.

 Sunt cuvinte rostite de fiecare dintre noi într-un anumit moment, mai mult sau mai puțin reprezentativ. De cele mai multe ori percepem ca fiind un erou persoana respectivă și astfel ne impunem în subconștient să ii urmăm exemplul, insă de prea puține ori se ajunge ca tu, eu, ea sau el să facem tot ce ne stă in cale încât să nu fim nevoiți să părăsim drumul acesta ce ne conduce spre apogeu.

 Acum vă întreb pe voi, ce s-a întâmplat cu acel puștan dornic să facă ceea ce ii place, prin intermediul căreia să rupă gura targului, reprezentând și el, la rândul său, un model pentru generația următoare?

Unde este acel tânăr care a abordat, cândva, o atitudine de erou pe care și-a propus să o „upgradeze” odată cu vârsta, dorind să ajungă la nivelul individului ce l-a motivat cândva si reprezenta pentru acesta întruchiparea absolutului în materie de eroi?

Ajung ,în cele din urmă, și la subiectul pe care aș dori să îl abordez pentru acest articol , și anume: regăsirea eroului ce zace in noi .

Conform „DEX-ului” eroul se definește ca fiind o persoană care se distinge prin vitejie și prin curaj excepțional in războaie sau in alte împrejurări. Pe când definirea eroului pentru mine constă în asumarea unui rol, propunerea unui obiectiv și împlinirea acestuia.

Exact, pentru mine, eroul este cel care ignoră durerea pe care o presupune procesul existent între propunerea obiectivului și satisfacerea acestuia, făcând tot ce îi stă în cale încât să rămână pe ruta sa.

Mulți dintre noi reprezentăm eroi pentru cineva, fie că e mama, fiica sau pisica, noi suntem acolo jucându-ne rolul, însă persoana a cărui erou trebuie, indiferent de situație, să fim suntem noi înșine.

Acum te întreb pe tine cititorule, când a fost ultima dată când te-ai privit în oglindă și ți-ai spus – „indiferent de ce se va întampla astăzi știu că va fi o zi extraordinară fiindcă eu sunt personajul principal al acestui film și totul e in mâinile mele”?… Așa mă gândeam și eu.

Particularizând puțin monologul acesta adresat, aș dori să vă vorbesc despre cum ați putea să îl readuceți la viață pe acel mic „Peter Parker” ce zace, undeva, în adâncul vostru.

Astfel, primul pas ar fi să credeți cu tărie în puterile voastre de a crea ceva nemaivazut, de a schimba ceva in lume, or de a susține ceea ce iubiți. Credința e cel mai important ingredient în omogenizarea oricărei reacții. Ați continua să mergeți la sală dacă nu ați crede că vă va ajuta în a da jos câteva kilograme? Ați mai pune sare în mâncare dacă nu ați crede că o va face mai gustoasă? V-ați face un tatuaj dacă nu ați crede că v-ar face fericit?

Nu ,totalmente Nu!

Desi nu stiți dacă e bine sau nu veți crede, fiindcă e ceea ce vă definește, e convingerea pe care o aveti că va fi bine la final, e vocea aceea din cap care vă va îndruma să urmați calea propusă și o veți asculta fiindcă nimic nu vă caracterizează mai bine decât acea voce interioară și e cel mai important să credeți în ceea ce vă spune, să credeți in ceea ce faceți, să credeți in ceea ce gândiți, să credeți in ceea ce ziceți, să credeți in faptele voastre,

Să credeți în voi!

Un al doilea pas (și cel mai important) e munca. Dacă vreți sa fiți un supererou trebuie sa lucrați la dezvoltarea superputerilor, nici batman, superman sau alții nu au fost capabili să se folosească de abilitațile lor până după lungi sesiuni de antrenament. Deși fiecare dintre noi urăște munca, deoarece aceasta vine „insoțită” de suferință, frământări și transpirație, ea e singura posibilitate de a ajunge pe o treaptă mai sus decât cea pe care eram așezați ieri.

Un erou este cel care reușeste să realizeze ca satisfacția presimțită la final merită tot efortul depus pe parcurs, și înțelege că suferința incetează a mai fi suferință când aceasta are un rost. Puteți să mă contraziceți dacă vreți, însă nu cred că în momentul victoriei veți mai simți vreo durere, deși corpul vă va fi plin de răni.

Al treilea pas: NU ascultați de acei oameni care încearcă să vă încetinească în propria evoluție, dar ascultați de cei care au parcurs deja drumul pe care vă aflați. Doar ei știu care e nivelul de suferință, dar mai ales, doar ei știu ce vă așteaptă la capătul tunelului.

Niciunul din cei care, doar, își dau cu părerea nu au vreun drept să vă pună la pământ cu simple cuvinte. Fiți voi inșivă!! O barcă nu se va scufunda doar daca va reuși apa să patrundă in aceasta, așa că nu lăsați negativitatea să vă afecteze. Când cineva vă va descuraja, spuneți-le doar atât: „E ok, o sa imi amintesc de tine când voi face angajări”.

Nimeni nu vă va dori să ajungeți pe o treaptă mai înaltă decât au fost ei vreodata.

Viața ne e dată să o trăim. Să plângem, să ne zdrobim, sa căutam acel erou ce ne definește o viață întreagă pentru ca la sfârșit, cu un zâmbet pe buze, să ne numărăm cicatricile și să realizăm că ele ne-au făcut ce suntem astăzi.

Vlad Porime, 17 ani.

Lucrurile simple…

Lucrurile simple… De multe ori uit că lucrurile sunt simple sau că lucrurile pot fi simple.

Uite, ieri…un domn în vârstă, foarte drăguţ, m-a rugat foarte politicos să îl ajut să plătească parcarea pentru că parcometrul era blocat.

L-am rugat să îmi dea telefonul să trimit un mesaj la 7401, dar, spre ruşinea mea, nu m-am descurcat. Era un telefon mic, mai vechi, iar eu, obişnuită să frec ecranul cu frenezie, nu m-am descurcat cu butoanele.

Imi plimbam degetul ca o apucată pe ecran şi nu reuşeam să trimit mesajul. L-am rugat pe domnul cel drăguţ să trimită dumnealui mesajul, dar mi-a spus candid că nu prea trimite mesaje. Si atunci am scos telefonul meu cu frecuş şi am trimis mesajul. Domnul în vârstă mi-a mulţumit atât de frumos, încât m-am simţit prost că eu…Domnul acela, atât de simplu, mi-a vorbit atât de frumos şi atât de simplu. Si uite-mă, super sofisticată şi pretenţioasă, în situaţia în care nu ştiu să folosesc un telefon mic.

Si nu pot să ajut pentru că eu trăiesc în lumea fabuloasă a tehnologiei şi a lucrurilor sofisticate care care fac treaba în locul meu, repede repede şi fără să necesite prea multă gândire sau efort din partea mea. Si de multe ori, o fac prost. Aş putea spune că acestea sunt lucrurile simple, dar m-aş înşela. Lucrurile simple nu ar trebui să lucreze în locul meu.

Dar mă bucur ca există încă oameni, aşa simpli şi normali, pentru care nu contează mărimea sau şmechereala telefonului, claxonul de la maşină sau ultimul trend la buze.

Aşa ca, nenea Munteanu, vecinul meu. Nenea Munteanu e un drăguţ, pe la 80 de ani, elegant şi politicos. E un gentleman care mă salută mereu cu “Sărut mâna, Mirabela!” şi îmi pupă mâna câteodată, deşi eu nu merit. Pentru că odată am izbucnit în râs când i s-a mişcat proteza dentară. Si dumnealui s-a simţit prost. Mda… Il vedeam cum îi aducea flori doamnei Munteanu, cum o ţinea de mână pentru că era bolnăvioară, cum avea grijă de dumneaei. Dovadă că dragostea stă în lucrurile simple.

Acum e singur, dar îl văd cum merge la piaţă, mereu îngrijit şi atent la detalii, cum îmi zâmbeşte de fiecare dată când mă vede şi mă întreabă ce mai fac sau dacă mă deranjează sunetul televizorului. Toate acestea sunt nişte gesturi atât de simple, dar atât de mari.

Pe când eu, nu mai ştiu să mă plimb, mă grăbesc mereu, uit lucruri cu adevărat importante pentru că, cică, sunt un om extrem de ocupat, prefer să vorbesc la nenorocitul de telefon decât să văd oamenii, trimit mesaje ca o hăbăucă, comand totul online şi, da, de multe ori îl salut pe nenea Munteanu în fugă şi nu îi zâmbesc întotdeauna. Pentru că eu sunt un om ocupat.

Ocupat să îşi complice viaţa aiurea cu lucruri care nu contează, în cele din urmă şi care refuză cu obstinaţie să accepte că “totul e simplu, atât de simplu, încât devine de neînţeles”. (Nichita Stănescu)

M. http://pierdutaprintrecuvinte.blogspot.ro/

Cum îți menții productivitatea dacă lucrezi ca traducător freelancer?

Cum îți menții productivitatea dacă lucrezi ca traducător freelancer? 

Dacă ești un traducător liber profesionist, preocuparea permanentă cu privire la calitatea traducerilor efectuate, devotamentul față de clienți și promptitudinea în a răspunde solicitărilor acestora reprezintă cu siguranță unele din prioritățile tale. Ca pentru orice altă profesie, și în domeniul traducerilor productivitatea este un factor important ce influențează în mod decisiv satisfacțiile obținute atât la nivel personal, cât și pe plan profesional și material.

Într-o piață foarte competitivă, singura posibilitate de a te distinge de concuranță este furnizarea de servicii de calitate care să îți asigure un volum constant de muncă și un portofoliu de clienți fideli al căror număr să fie în permanență în creștere.

 Îți prezentăm în cele ce urmează 7 sfaturi ce pot fi de folos traducătorilor care doresc să fie mereu performanți oferind servicii calitative și totodată prompte:

1.Dormi suficient

 Ca orice om, traducătorii au nevoie de un somn suficient pentru a fi productivi. Adoptă așadar un stil de viață sănătos și ascultă-ți cu atenție nevoile corpului. Există o serie de exerciții fizice ce pot ajuta foarte mult organismul să doarmă mai bine.  De asemenea o alimentație sănătoasă te poate ajută să-ți menții corpul și sănătatea mintală în parametrii corecți.

2.Intocmește o listă cu activitățile zilnice

Profesia de traducător se poate dovedi a fi uneori extrem de stresantă din cauza dead-line-urilor presante și a volumului de lucru mare în anumite perioade ale anului. Este foarte important așadar să faci o listă cu lucrurile de făcut (așa-zisa do-do list) astfel încât să poți controla în orice moment ceea ce s-a făcut, ceea ce urmează a fi făcut și activitățile ce trebuie finalizate. Poți întocmi această listă dimineața pentru a avea o privire de ansamblu asupra zilei în curs.

3.Stabilește-ți prioritățile

Dead-line-urile reprezintă o normalitate in viața traducătorilor. În acest sens este important ca activitățile profesionale zilnice să țină cont de proiectele a căror scadență se apropie. Organizează-ți munca în funcție de obiectivele pe care dorești să le atingi și în funcție de termenele de livrare.

 4.Fă pauze scurte 

A sta pe scaunul din fața calculatorului timp îndelungat nu are numai un efect negativ asupra sănătății fizice ci și asupra sănătății mintale. Din când în când este important să faci pauze scurte pentru a-ți odihni mintea. Zece minute de pauză pentru a lua o gură de aer, pentru a bea ceva ori pentru o gustare, pot face minuni.

5.Organizează-ți spațiul de lucru

După zile întregi de muncă intensă, biroul poate deveni destul de haotic. Este adevărat că există studii care au demonstrat că un spațiu de lucru dezordonat poate stimula creativitatea însă ordinea și curățenia au efecte benefice de asemenea. Ordonează-ți așadar obiectele din birou și ai grijă ca fiecare lucru să fie la locul său.

6.Invață să spui ” NU”!

Capacitatea de a face distincția între un proiect avantajos și altul neavantajos vine odată cu experiența. Se poate întâmpla ca un proiect să nu fie potrivit, fie deoarece nu este plătit corespunzător, fie din cauza unui dead-line nerealist. Învață așadar să spui NU într-un mod amabil și cu argumente.

7.Oferă-ți mici recompense

Traducerile pot fi solicitante întrucât presupun o foarte mare concentrare și atenție. Este util așadar să te auto-recompensezi cu lucruri simple cum ar fi, de exemplu, să-ți verifici contul de Facebook sau să-ți citești e-mail-urile personale. De asemenea te poți „premia” jucându-te cu animalul de companie, în caz că există, sau făcând o plimbare în centrul orașului. Dupa ce ai terminat o traducere, poți merge la un film, la teatru sau la shopping.

Articol elaborat de: Laura-Gabriela Alexandru, traducător și interpret autorizat de Ministerul Justiției pentru limba italiana (www.traducator-italiana.ro) si limba franceza (www.traducatorfranceza.wordpress.com) .

 

5

Mama cu fata ei si inca o mama cu fata ei :)

Mama a fost weekendul trecut  in vizita.

 3 zile cat am fost impreuna, incet, incet mi-am amintit de copilaria mea. In timp ce statea si se juca cu fetita noastra Carina, o priveam cu mare dragoste peste geamul de la bucatarie si imi aduceam aminte de copilarie. Radeam singura de peripetiile mele. Radeam si de momentele in care am inceput sa ies pe la discoteca si mama era super protectiva. Stiti voi perioada aia de 16, 17 ani cand incepi sa ai ”libertatea”din partea parintilor de a iesi si tu in lume . :) Eram in perioada in care toata ziua de sambata era nevoie sa indeplinesc toate sarcinile si dorintele fratelui meu Viorel, pentru ca seara sa merg cu el la discoteca. (Probabil fetele care au frati mai mari stiu despre ce vorbesc.)

 Mama a fost cocosul casei, ca sa ma exprim mai in gluma, cand mergea vorba de iesit pe vremea cand aveam 16 ani. Tin minte, parca era mai ieri, cand mergeam la mama sa o intreb daca am voie sa ies, ea ma trimetea la tata, care el ma trimetea inapoi la mama si apoi in cele din urma ajungeam sa indeplinesc toate dorintele fratelui meu sa ma ia cu el. O perioada frumoasa si distractiva in care inveti sa vii inainte de 12 noaptea acasa, daca nu iti incuie poarta. (Pai, parca noi nu putem sari gardul.. :))

Mama:

  • niciodata nu mi-a interzis sa fac ceva;
  • niciodata nu m-a certat daca am gresit, (si am gresit destul de grav la 18 ani cand am avut un accident de masina);
  • niciodata nu m-a criticat, ci din contra m-a sustinut cand am vrut sa ma transfer in clasa a 8-a – cand am trecut de la liceul din sat la liceul din orasul apropiat;
  • nu mi-a interzis sa ma vad cu vreun baiat – chiar daca nu-i placea, intotdeauna imi dadea apropo-uri ca nu ”este bun’’ de mine, adica iesea in drum si ma chema acasa ca deh este frig si sa nu inghet; :)
  • m-a incurajat sa vin la studii in Romania si mai ales tocmai hat la Oradea ”la capatul pamantului” cum zic ei;
  • m-a ajutat financiar, asa cum au putut ei pe timpul studentiei, pentru ca din banii de bursa si micul lor ajutor, am reusit sa calatoresc in mai multe tari din Europa;
  • m-a sustinut moral cand eram cu bursa Erasmus in Franta si timp de un an am plans sau am ras impreuna pe umerii ”skype-ului”;
  • cand am luat viza pentru State, a ramas fara glas la telefon, pentru ca nu stia cand si cum am planificat aceasta ”nebunie” cum ii zicea; si cand stateam pe ganduri daca sa ma intorc sau sa raman in America illegal, mi-a dat cel mai bun sfat – ”vino draga mea acasa pentru ca banii nu aduc fericirea daca vei fi asa departe, banii nu o sa tina locul familiei si nu o sa fii fericita printre straini, chiar daca vei avea tot ce-ti doresti.” Maaare dreptate a avut;

Mama este persoana care s-a ocupat de recrutarea tinerilor care era nevoie sa plece in armata (la noi in R. Moldova este obligatoriu serviciul militar). Odata tin minte ca eram intr-un grup si la un moment dat un baiat povesteste: ”Sa vedeti ce mi s-a intamplat azi, lucram eu prin curte si la un moment dat o vad pe Țaț Lida la mine la poarta, venise cu bicicleta sa-mi aduca ”chemarea la armata”, cand o vad pe bicicleta, nu stiam sa rad de ea ca venise tocmai in capatul satului sa-mi aduca scrisoarea – cu bicicleta ca un postas sau sa rad de mine ca m-a prins acasa si va fi nevoi sa ma duc la armata.”

Mama fiind secretara la primarie, este persoana care inregistreaza casatoriile si este atat de fericita ca face acest lucru, incat zice ca s-ar marita si ea de fiecare data, doar ca tata nu o mai cere. :)

Am avut o copilarie frumoasa, imi aduc cu drag si dor aminte de ea. De multe ori cand faceam vreo nazbatie sau nu o ascultam si nu faceam ce era necesar imi spunea: ”o sa fii si tu mama si o sa vezi si simti cum ma simt eu acum”. Asa este, fiind si eu o tanara mamica, incet incet incep sa-mi dau seama cate griji isi face o mama in diferite situatii, cu toate ca sunt abia la inceput de drum.

Doar cand devii si tu mama, intelegi prin ce trece o mama, toate grijile si sperantele pentru copil, toate visele pe care le ai si dorintele pe care vrei sa i le indeplinesti pentru acest pui de om mic care a venit pe aceasta lume prin tine.

Si ca sa inchei intr-o nota pozitiva, in aceasta poza, fara dinti sunt eu, fratele meu si mama cu verisoarele noastre ”fashioniste”.

415478_294253847319634_1787953492_o

Ce poate face entuziasmul pentru tine?

Ce poate face entuziasmul pentru tine?

Entuziasmul îți poate schimba viața cu adevărat. Gândește-te la diferența imensă dintre următoarele două tipuri de oameni. Din prima categorie fac parte oamenii optimiști, veseli și plini de speranţă. Ei au un crez, sunt persoane dinamice, care pun lucrurile în mișcare, se străduiesc mereu ca societatea să devină mai bună și creează o lume nouă.

Compară-i pe acești optimiști, plini de energie, cu cei care-i sfidează nu numai pe părinți și profesori ci și pe cei mai neînsemnați.

Deci, trebuie să folosim entuziasmul pentru a face parte din acea categorie interesantă și creativă a rasei umane – oamenii constructivi. Vei descoperi că toți cei care fac parte din această clasă, consideră că entuziasmul este o trăsătură neprețuită a personalitatii, care îi ajută pe oameni să dobândească fericirea și împlinirea personală.

Entuziasmul este un foc ținut sub control – iar acesta este singurul foc ce contează. Focul trebuie îmblânzit pentru a genera putere, iar lumea aparține entuziastului care își poate păstra calmul.

Asadar, procesul poate fi descris în felul următor:entuziasmul manifestat pentru o idee sau pentru un proiect aprinde în noi un foc, pe care trebuie să îl ținem sub control și nu să fim controlați de el.

La fel că orice forță, entuziasmul necotrolat poate distruge, tot așa cum entuziasmul ținut sub control are puterea de a crea.

Deși entuziasmul excesiv este periculos, trebuie subliniat că la fel de important este să nu devenim prea calculați.

Într-adevăr nu trebuie să eziți nici o clipă să fii de partea entuziasmului. Chiar dacă angajamentul față de entuziasm implică și riscul de a greși, numai cel care își asumă acest risc își va putea manifesta pe deplin creativitatea. Mai mult, numai pentru aceştia, viața este cu adevărat interesantă.

Ce se află în spatele atitudinii de nepăsare?

În ziua de azi, mulți oameni se mândresc cu atitudinea lor indiferentă față de viată. Sunt surmenați, plictisiți și își ascund gândirea distructivă în spatele unei atitudini de tipul “Nu îmi păsa câtuși de puțin.” Poate că în acest fel se apără de viață, deoarece viața presupune implicare totală, iar implicarea poate crea suferințe și probleme.

Entuziasmul îți poate întări personalitatea.

Să presupunem că ești o persoană timidă care, din cauza complexului de inferioritate, și-a pierdut încrederea în sine. Ca să poți dobândi o personalitate deschisă, comunicativă, este necesar să vizualizezi nu așa cum ești, ci așa cum ți-ai dori să fii, o persoană încrezătoare și sigura pe sine, capabilă să vorbească cu oamenii și să se descurce în diverse situații. Odată ce ți-ai întipărit în minte gândul sau imaginea a ceea ce dorești să fii, poartă-te ca și cum ai fi în stare să te descurci în orice situație. Există o lege a firii omenești care spune că dacă ne imaginăm că suntem așa cum ne dorim și dacă ne comportăm ca atare, cu timpul, miracolul transformării se produce, cu condiția să fim perseverenți.

Purificarea mentală lasă cale liberă entuziasmului.

O practică importantă pentru dezvoltarea unei atitudini pozitive o reprezintă purificarea mentală. O minte plină de gânduri prevestitoare de rele ne împiedică să fim optimiști și ne lipsește de curaj. Același lucru se întâmplă și în cazul gândurilor sumbre, pline de ură, de prejudecăți și de resentimente față de lume. În aceste condiții, purificarea mentală reprezintă un pas extrem de important în revigorarea minții, pentru a acceptă un climat de gândire pozitivă în care se poate dezvolta entuziasmul, care va deveni, în cele din urmă, un factor dominant.

Comunică-ţi toate veştile bune!

Un element esenţial în dezvoltarea entuziasmului este felul în care îţi începi ziua. Cele cinci minute de după ce te-ai dat jos din pat sunt hotărâtoare pentru întreaga zi. Bineînţeles, unii oameni sunt mai „leneşi” şi le ia ceva timp pana să se trezească de-a binelea. Dar chiar și așa, atenția modului în care va decurge ziua, încă din primele ore ale dimineţii, va avea un rol hotărâtor.

Cum să fii tot timpul entuziast?

Să fii mereu vesel, cu zâmbetul pe buze nu este totuși chiar atât de uşor, mai ales pentru persoanele în varstă. Dezamăgirile, speranţele și iluziile pierdute, micșorează interesul şi manifestările entuziaste.

Poți opri declinul spiritual. Poți fi veșnic motivat de entuziasm – în ciuda vârstei, a suferinţei, a bolilor, a dezamăgirilor şi a frustrărilor.

 

1 2 3 4
CLOSE
CLOSE