Archive

Category Archives for "Schimbare"
2

Iluzia meritului și mitul gândirii pozitive

Gândirea pozitivă!

Odată, demult, niște călători au dat peste un copac nemaivăzut, imens, vechi de când lumea. S-au apropiat de el și plini de curiozitate s-au apucat să-l studieze. Rădăcinile erau groase și întortocheate. Trunchiul, plin de noduri și scorburi. Crengile, strâmbe. Frunzele, amare. Fructele, mici și fără nici un gust. Într-un cuvânt, copacul n-avea nici o calitate, nici un merit. Călătorii au notat totul și au plecat mai departe. Iar copacul a mai trăit încă o mie de ani netulburat, până când a murit nu tăiat de oameni, ci de bătrânețe.

Spre deosebire de acel copac, noi trăim marcați de merit, într-o meritocrație chiar. „Este meritul meu!” îți spui atunci când ai succes. „Nu meritam asta!” oftezi când o dai în bară. „O să reușesc, fiindcă merit!” spui privind cu speranță în viitor. E omenește să fii tentat să-ți asumi succesul și să dai vina pe alții pentru eșecurile tale, e sănătos să privești încrezător înainte.

Și totuși, ce e meritul? Și mai ales, cum îl măsurăm?

În mentalul colectiv, meritul e o cauză a succesului. Așa că să ne oprim o clipă asupra succesului, mai înainte de a investiga noțiunea de „merit”.

Cum măsurăm succesul cuiva?

De obicei prin averea, puterea, plăcerea și prestigiul de care se bucură la nivel social. Sau mai simplu, prin bani. Așadar, coordonatele succesului sunt tangibile, relativ măsurabile. Asta ne duce la gândul că și meritul ar trebui să fie ceva la fel de măsurabil.

gândirea pozitivă

Oare așa să fie?

Suntem educați să credem, încă din leagăn, că meritul e o combinație de muncă și talent. Ambele măsurabile: munca în ore de efort, talentul de experți. Așa s-a născut mantra cultului muncii: „Cultivă-ți talentul prin muncă și vei avea succes!”. Nu, zău! Dacă ar fi așa, geniile și sclavii ar fi printre milionari. Guvernele ar fi pline de savanți, artiști și filozofi. Or, e suficient să faci apel la cunoștințele tale generale și la bunul simț, nu ai nevoie de statistici, ca să realizezi că lucrurile stau chiar pe dos.

În realitate, succesul are la bază în cea mai mare parte șansa, și în rest furtul. Succesul îl obții într-o mare tombolă a vieții la care participăm toți, iar unii dintre noi, puțini e drept, mai și trișează. Să nu uităm avertismentul al lui Socrate: căutarea exclusivă a succesului este principalul semn al unui suflet bolnav.

Succes prin jocul șansei.

  • Șansa de a te naște în societatea potrivită la timpul potrivit.
  • Șansa de a avea o familie care să-ți dea gene bune.
  • Șansa de a primi o educație pe măsură și de a întâlni oamenii care să te promoveze.
  • Șansa de a întâlni oportunitățile de tot felul, de la o moștenire la o afacere.

Iar acolo unde nu e șansa, e jaful. Să ne uităm în istorie: unde ar fi bogații lumii de azi fără piraterie, colonialism, sclavie, munca copiilor, practici comerciale neloiale și întotdeauna, munca cea prost-plătită. Cât despre îmbogățiții noștri post-revoluționari… citește și tu presa și să așteptăm justiția să-și spună cuvântul.

Aici îți simt revolta. Te aud spunând indignat: „Cum adică, toată munca și talentul meu nu contează deloc? Vrei să spui că tot ce am realizat în viață e rodul întâmplării???” Hai să vedem. Eu nu zic că munca și talentul nu au locul lor. Dar chiar și la loterie trebuie să muncești ca să-ți plătești biletul, iar de-a lungul vieții poți cheltui chiar o avere fără să câștigi nimic. Ba aș îndrăzni să spun că loteria e mai dreaptă decât viața, fiindcă la loterie nu se trezește nimeni cu câștigul în buzunar și nefăcând nimic, pe când în viață se mai întâmplă să moștenești averi. Și totuși, când cineva câștigă marele premiu la loto, nu este lăudat pentru investiția și inspirația lui, ci este invidiat pentru noroc.

Așa că tu de ce crezi că ar trebui să fii lăudat pentru munca și talentul tău? Prin ce diferă reușita ta de a lui? Amândoi ați investit efort și ați avut succes datorită șansei. Eu unul nu văd nici o diferență semnificativă.

Ideea că meritul este o combinație de calități și efort este cel puțin un mit, o împletire de puțin adevăr și multă ficțiune. Ba mai mult, este o iluzie, ba uneori chiar o minciună, un neadevăr afirmat cu bună-știință de persoane care știu foarte bine că nu e așa.

Cui prodest? Cine sunt aceștia?

Evident, cei care se bucură acum de succes. Este mult mai onorabil să afirmi că te-ai ridicat prin efort și calități personale, decât să recunoști că ai avut noroc și, poate, ai mai și trișat.

Și totuși, de ce ceilalți cred într-o minciună? Deoarece celor ce aspiră la succes, minciuna asta le alimentează iluzia controlului, că prin muncă și talent vor reuși și ei. La fel și cei care au dat-o în bară, se consolează cu ideea că eșecul lor e temporar și că poate fi depășit.

Toată lumea care caută succesul (și cine nu-l caută azi?) pare fericită să se mintă așa. Meritul secular a înlocuit azi virtutea religioasă, fiind mult mai atrăgător. Înainte, dacă erai virtuos, ajungeai în raiul ceresc după moarte. Azi, dacă ești merituos vei avea raiul pe pământ, înainte de a muri.

Nu sunt singurul care gândește așa.

Chiar și un rechin financiar ca Andrew Carnegie a recunoscut că bunăstarea se o datorează societății și nu unui „efort herculean al indivizilor”.

Warren Buffet, al doilea om ca bogăție din SUA, spune că dacă ar fi dus în Peru sau Bangladesh, s-ar vedea cât de puțin poate produce talentul într-un mediu ostil.

Herbert Simon, laureat al Premiului Nobel pentru economie, estimează că cel puțin 90% din câștigurile populației din SUA și nordul Europei se datorează „contribuției societale” – mai pe românește, norocului de a te naște în societatea potrivită la timpul potrivit.gândirea pozitivă

Revenind asupra meritului, vedem că acesta se încadrează în curentul mai larg al mitului gândirii pozitive, un alt non-sens drag tuturor ridicat la rang de dogmă. Îi spun mit și nu minciună, fiindcă nu am identificat până acum un beneficiar direct; gândirea pozitivă îmi pare mai degrabă o iluzie decât o manipulare, iluzia fiind aceea că-ți poți controla gândurile și emoțiile.

Dacă ar fi așa, am fi permanent în extaz. Și cu toate astea, îndemnul de a gândi pozitiv e omniprezent, cu toate că gândurile așa-zis negative se manifestă independent de voința noastră. Faptul că noi încercăm să nu le dăm curs nu le neagă existența.

În fapt, gândirea pozitivă se rezumă la o cenzură, la o suprimare constantă a gândurilor negative, ceva de genul „Să fiu atent să NU cumva să am vreun gând negativ!” Prealăudata gândire pozitivă se bazează pe o negație permanentă, transformându-se într-un soi de algebră absurdă, inversată, în care plus cu plus dă minus.

În gândirea pozitivă, meritul e o valoare absolut… pozitivă. Dar reflectează puțin asupra copacului din primele rânduri. Dacă ar fi fost plin de merite, ar fi fost tăiat de mult, nu?

Oare cât „se merită” să fii merituos?:)

1

Firma animalelor

Muncim la birou peste program, muncim și acasă, muncim și în weekend.

Știm că stilul acesta de viață ne afectează calitatea vieții și cu toate acestea, nici măcar nu ne plângem. Dimpotrivă, ne facem un titlu de glorie din a fi „ocupați”; cei care nu „stau peste program” nu prea au șanse să câștige vreun concurs de popularitate printre colegi, necum vreo promovare. Dintr-o necesitate, munca a devenit, paradoxal, o virtute, transformându-ne în membrii unui cult ce ne face să ne ignorăm familia sau chiar sănătatea. Un caz tipic de disonanță cognitivă, pe care îl conștientizăm uneori abia pe patul de moarte. În cartea sa „The Top Five Regrets of the Dying”, Bronnie Ware, o asistentă medicală pentru pacienții terminali, descrie regretul muribunzilor de a fi muncit prea mult și a nu fi petrecut suficient timp cu familia și prietenii.

Muncim pentru Firma animalelor.

A trecut mai bine de jumătate de veac de când Orwell a publicat „Ferma animalelor”, o satiră la adresa socialismului sovietic și, în particular, a lui Stalin. M-a frapat aici mentalitatea legată de muncă similară celei de azi, ceea ce m-a făcut să aleg „firma” drept simbol al capitalismului. În alegoria lui Orwell, vietățile din gospodărie își alungă stăpânii umani și instaurează o ideologie conform căreia toate animalele sunt egale și muncesc pentru propria lor bunăstare.

FirmaLa fel ca și în societatea de azi, în fermă munca este declarată virtute.

Porcii preiau conducerea și încet-încet instaurează o dictatură, pe măsură ce copiază din comportamentul și atitudinea oamenilor. Celelalte animale ajung să trudească mai mult ca înainte, primind rații de mâncare din ce în ce mai mici. În cele din urmă, porcii se ridică în picioare, celelalte animale nemaifiind în stare să îi deosebească pe respectivii de foștii stăpâni. Un final previzibil pentru noi, cei ce am asistat la prăbușirea (temporară?) a visului sovietic. În mod paradoxal, se pare că evoluția capitalismului a produs în plan individual efecte similare celor imaginate de Orwell, chiar dacă acesta le gândise în contextul unei tranziții de la capitalism la comunism, și nu invers. Paradoxul începe să se limpezească atunci când stăm să ne gândim ce au în comun atât capitalismul cât și socialismul: democrația.

Dar cum a apărut democrația?

La fel cum în Evul Mediu conflictul între valorile creștine și cele militare a produs idealul – imposibil din punct de vedere logic – al cavalerului, așa și democrația este încercarea utopică de a media între două concepte care se bat cap în cap: libertatea și egalitatea. Libertatea duce în mod natural la inegalitate; egalitatea se poate obține doar trăgându-i în jos pe cei de sus, deci încălcându-le libertatea. Dincolo de toate definițiile posibile și privind într-o perspectivă psihologică, democrația nu este altceva decât o împletire de contradicții și deci sursa unei noi disonanțe cognitive. Dar nu e un accident. Istoria e plină de astfel de situații: în rând cu politica, nici teologia nu a stat deoparte – cum împaci logic existența unui Dumnezeu atotputernic și atotbun cu cea a unui diavol independent?

Cui prodest? Cine are interesul și mijloacele de a cultiva astfel de disonanțe la nivelul societății?

Evident, Puterea, sub orice formă s-ar manifesta. Unde și de când? Oriunde există o organizare socială, cel mai probabil din zorii civilizației. De ce? Pentru a obține maximum de profit de pe urma individului. Și pentru a-și legitima acțiunile. În fond, atât religia (vezi cruciadele, persecuțiile) cât și știința (nazismul, socialismul sovietic) pot justifica orice atrocitate. Cum? Ca orice cult, după cum îi spune și numele, prin cultivarea dogmei și a repetiției.

Să aruncăm o privire în istorie, să vedem de ce instrumente dispunea Puterea – cei puțini – pentru manevrarea celor mulți. Pentru sclavul obținut prin război, de altă limbă și credință, nu avea alt instrument decât forța. În cazul șerbului legat de glie, religia ia locul biciului, cu amenințarea iadului și răsplata în rai. Însă catolicismul, o soluție adaptată feudalismului, condamna acumularea de capital și considera munca drept o pedeapsă divină pentru păcatul originar.

Și în limba română, cuvântul „muncă” provine din slava veche, „monka”, care însemna „chin”, sens păstrat și azi. Cuvintele Bibliei, în special cele ale lui Iisus, s-au dovedit neconfortabile pentru viitorii capitaliști, care își doreau respectabilitate pentru ei și productivitate pentru angajați, nu smerenia și obediența de sorginte feudală. Așa s-a născut protestantismul, care scotea Biserica din ecuație și ridica munca la rang de virtute.

Firmă

Cămătarii anatemizați de ieri au devenit bancherii respectabili de azi, iar profitul a devenit noul idol. Mama păcatelor nu mai era trufia, care afecta statutul nobililor, ci lenevia, care scădea profitul capitaliștilor. Ce te deranjează mai mult: un bețiv și afemeiat sau un leneș? Înclin să cred că primul e tratat cu indulgență și chiar simpatie, așa cum ne arată politica recentă, blamul fiind rezervat leneșului.

Crucea s-a pierdut pe parcurs odată cu apariția fie a consumerismului, fie a socialismului de diverse nuanțe. Dar cultul muncii s-a generalizat.

Infamul slogan nazist „munca te eliberează” pare a se strecura sub cele mai diverse forme în gândirea de zi cu zi. Chiar te eliberează? E adevărat că progresul tehnologic a atras după sine creșterea productivității, lucru care a încântat Puterea.

Dar au azi muncitorii din construcții mai mult timp liber decât sclavii care au construit piramidele? Antropologii estimează că omul primitiv, vânător-culegător, se ostenea cam 5 ore pe zi pentru a-și asigura supraviețuirea sa și a familiei. Tu cât muncești azi în același scop?

De ce muncim?

De nevoie, în primul rând, și apoi din condiționare. Repetarea dogmelor zilei începe de la vârste fragede. Ieri, religia îți cerea să fii smerit, astăzi școala seculară te condiționează să fii productiv, să iei note bune. Cultul muncii e atât de persistent încât unii ajung să se auto-convingă că muncesc „din plăcere” – îi las aici deoparte pe ipocriți, mă refer doar la cei care chiar cred asta – cu toate că e un non-sens din punct de vedere biochimic ce sfidează până și bunul-simț.

Firma

Nici eu nu scriu de plăcere, ci în speranța iconoclastă de a mă de-condiționa, afirmând lucruri pe care mulți le gândesc, măcar din când în când, dar nu au curajul să le exprime. Munca nu duce la vreo eliberare de dopamină, altfel ne-am înghesui să muncim pe degeaba până la epuizare. Dacă n-ar fi o corvoadă, munca n-ar mai trebui plătită. Ba chiar am plăti noi doar să fim lăsați să muncim. Poate că simțim uneori satisfacție, dar să nu confundăm asta cu plăcerea.

Dacă încă nu ți-e foarte clar ce e plăcerea, gândește-te la cei 4F: fight (lupta), flight (fuga), feed (hrănirea) și f…ck (pe asta o știi și singur). Dependența de muncă („workaholism”) nu e altceva decât expresia unui derapaj emoțional care trebuie tratat, nu glorificat.

Primul lucru pe care îl afli azi când faci cunoștință cu cineva este profesia, nu câți copii are. Scriam mai demult aici despre dezechilibrul dintre muncă și viața personală, în care familia a devenit o cursă contra cronometru, în timp ce biroul pare a fi un rai al socializării, competenței și libertății.

Ce urmează? Ca și până acum, viitorul va fi modelat de tehnologie, în particular de inteligența artificială și medicină. Poate că nu vom mai munci decât din vocație și vom beneficia de venitul universal garantat, spun optimiștii, inteligența artificială va lucra în locul nostru. Dar asta se întâmplă și azi, avem mașini care ne ajută, însă trecutul ne arată că există o relație de inversă proporționalitate între productivitate și timpul liber. Așa că ar putea fi la fel de posibil, grație medicinei, să muncim non-stop. Sau ambele variante la un loc. Sau cu totul altceva.

Celor care mă vor acuza că generalizez, că în firma lor nu e așa etc, le repet ce am spus și altădată: atunci când încerci să sintetizezi manifestările oamenilor, unici ca biologie și experiență de viață, e imposibil să nu atingi un oarecare nivel de generalizare. Altfel aș scrie doar despre atomi și molecule, nu? Că numai acolo există uniformitate. Teoretic.

Și dac-ar fi să iau în considerare și incertitudinea de la nivel cuantic… n-aș mai scrie despre nimic. Așadar, faptul că am generalizat nu înseamnă nimic altceva decât că aspectele despre care scriu se regăsesc într-o măsură mai mică sau mai mare, în fiecare companie.

Ce e de făcut?

Dilemă: dacă glorifici munca, pierzi mai întâi în plan personal, și apoi profesional. Dacă nu, e invers: pierzi în plan profesional și apoi personal. Așa că fă ce vrei, doar să poți dormi liniștit noaptea. Pentru că, până la urmă, tot o să regreți ceva.

1

Diferențele între generații

Zilele trecute am văzut în parc un baiețel cu o mașinuța (mare pentru vârsta lui). Mașinuța din aia care are telecomanda sau se poate urca în ea și conduce. Și am început să dezbatem cu Paul subiectul legat de jucăriile copiilor.

Bine, sunt total de acord că acum, noi ca și parinți ne permitem să cumpărăm mult mai multe jucării decât puteau să ne cumpere parinții noștri.

Dar totuși, personal consider că, cât de cât, ar trebui să ținem cont de vârsta copilului și de capacitățile lui din prezent, (nu de ceea ce ne-am dorit noi când am fost mici și nu am avut). Credem că un copil are nevoie de atenția și grija părinților, în primul rând, și mai apoi să fie ”alintat” cu multe lucruri.

Nuștiu cum sunt alți copii, dar Carina (are 1 an acum) chiar dacă are multe jucării, nu se prea joaca cu ele. Probabil să fie perioada în care nu este atrasă de ele… (îmi spun asta de pe la 6 luni :) ). Se joacă cu ele la început când i le cumpărăm, dar și atunci maxim 10/15 min și apoi ”mama, mama”, și ca un ursulet panda se ține de mine toată ziua, se agață de picioare și nu mă lasă să plec de lângă ea.

Da, am tot auzit că fiind alăptată la sân este mai ”mămoasă”, mai dependentă de mine, mai iubibilă cu mine, mai atașată de mine. Nu are o problemă să stea și cu alte persoane, fie tata sau bunicii, însă când mă vede, se transformă într-un ursuleț panda. :)

Jucăria preferată – desigur că este mama. 

Sau să fie oare și că nu avem televizor? Că stau cu ea toată ziua, că nu a fost pusă în fața unui ecran și eu să fac treburile casei?! Că nu se uită la desene și nu stă statică în fața lui?!  Chiar și atunci când mergem la bunici, nu stă decât cateva minute și gata, iși pierde interesul fatâ de tv.

Este și bine, este și mai putin bine (pentru mine, că pentru ea sigur este doar bine). :)

Așadar, revenind la jucării, sunt de parerea că dacă totuși avem posibilități financiare, să le cumpărăm copiilor jucării care într-adevăr îi ajută și îi stimulează să se dezvolte, care îi țin ocupați și care le sporește creativitatea, mișcările și îi ajută la o buna creștere și dezvoltare.

De curând, am aflat de cărțile senzoriale de la Didi Craft. Li se mai spun și „Quiet Book” sau „Busy Book”. Traducând mai pe românește o carticică care este facută manual și perfect gândită pentru a ține copilașii ocupați minute bune. Sunt perfecte pentru copii cu vârste între 1,5 ani și până se plictisesc de ea.

Vă pot spune că fetița mea chiar dacă are un an este super încantată de ea. 

Persoana care are răbdarea și talentul de a le face atât de bine și frumos este Andra Tudor care ne spune despre carte că – ”este realizată manual, atent lucrată și că are diferite activități logice sau matematice, activități de exersare a mișcărilor fine, învățarea culorilor, fructelor, legarea șireturilor și multe altele. Asa fel încat copilașii vor invața pas cu pas, ținând cont și de vârstă, ceea ce este necesar”.

Părinții care sunt fascinați de metoda Mariei Montessori o vor adora.

Este o carte educativă pentru copii (preferata lui Paul, că de, are ce învața copilul din ea).

Conține diferite personaje, copăcei, animale sălbatice cât și domestice, floricele, pomi fructiferi și altele. Copiii mai pot învața cu ajutorul ei și cum să-si lege șireturile sau dacă aveți fetiță – cum să-și împletească parul. :)

Carinei îi place mult… O luăm peste tot cu noi, la plimbare, în parc și în mașina unde o ține ocupată minute bune.


Sunt sigură că, cartea îi va fi pe plac și când va mai crește, ținând cont că o va ajuta să învețe activitățile mai sus menționate.

Jucării din astea ne plac nouă ca și părinți.

Poate că suntem „old style” și vrem ca copilul nostru să se joace și să învețe cum am fost noi, copiii anilor 90…

Dar sunt sigură că mai bine acum este un mic ursuleț panda 100% dependent de mine, decât să stea în fața televizorului care are produse și desene animate pur comerciale.

O fi bine, o fi rău… vom vedea și ne vom adapta pe parcurs. :)

Totuși, cred că ar fi necesar să nu încercăm să ne ”luptăm” cu prezentul digital și cu avantajele lui, chiar dacă refuzăm să recunoastem că ”face viața mai ușoară mamicilor”.

Dar, noi personal, vom încerca să introducem cât mai multe jocuri educative pentru copiii noștri, cât de des vom reuși bucurându-ne, totodată și de posibilitățile prezentului.

Considerăm că ar fi bine să fie o combinație dintre aceste două. Cu masură și televizor și cărți/jucării… :)

Mi-ar fi de mare folos, dragi părinti, voi ce parere aveți?

3

Cum să faci față stresului și anxietății din perioada examenelor

Stres, anxietate, nopți petrecute învățând, toate acestea sunt familiare studenților și elevilor care se pregătesc pentru perioada examenelor. Fie pentru admitere, bacalaureat, sesiune, licență sau disertație, timpul petrecut învățând este crucial pentru un rezultat cât mai bun la examene. Nici emoțiile nu au cum să lipsească din peisaj. Ele sunt specifice acestei perioade în care studenții stau față în față cu proprii lor demoni, încercări și așteptările proprii, dar și cu ale celorlalți (părinți, colegi, prieteni).

Emoțiile din această perioadă sunt normale, însă atunci când intensitatea lor devine foarte mare, pot cauza o serie de probleme și pot împiedica studenții să învețe sau să funcționeze normal. Sesiunile de examene reprezintă o perioadă de o importanță colosală în viața fiecărui om care a trecut prin sistemul educațional, iar rezultatul acestora dictează următorii pași în viața studenților.

Dacă nu am avea emoții înainte de examene nu am fi umani. Frecvent aud că studenții vor să ”scape de emoții„ și chiar și eu mi-am dorit să scap de ele când aveam examene… Eliminarea emoțiilor nu este un scop în sine și nici nu este posibil deoarece este uman să simțim emoții, agitație, nervozitate. Dacă nu le-am simți ar fi de bun augur să ne punem niște întrebări…

Cel mai important este să cunoaștem faptul că putem trăi cu emoțiile acestea și că ele, chiar dacă nu pot fi controlate în totalitate, pot fi integrate în experiența noastră și utilizate pentru a ne atinge scopurile.

În perioada de studiu intens stresul este inevitabil. Studenții au de învățat atât de mult încât ajung să creadă că vor ajunge la liman cu greu. Chiar și cu câteva luni înainte (5-6) sau mai mult la elevii/studenții mai conștiincioși, materia poate să pară interminabilă și să îi copleșească.

Efectele stresului pot fi distinse la nivel fizic, psihic și comportamental astfel:

❖ apar îngrijorări, gânduri și scenarii catastrofale: dacă nu voi putea să învăț tot? cu ce să încep? dacă nu reușesc să învăț toată algebra azi nu voi avea timp să termin și voi pica examenul

❖ aceste scenarii catastrofale care se cuibăresc în mintea fragedă a studenților produc inevitabil anxietate, o stare de tensiune și agitație constantă dominată de temeri multiple și de simptome fiziologice

❖ apare tensiune în corp, mușchi încordați, dureri de cap, de spate, de mâini

❖ apare o stare de oboseală prezentă mai tot timpul

❖ capacitatea de concentrare se diminuează, mintea fuge și parcă nu poți înțelege ce citești

❖ memorarea informației este mai greoaie, fiind necesar să citești de mai multe ori un text pentru a-l reține

❖ starea emoțională este instabilă, treci de la o emoție la alta foarte ușor, ești ușor iritabil(ă)

❖ pofta de mâncare scade, iar ca și consecință poate apărea pierderea în greutate

❖ calitatea somnului scade și ea

Ce putem face singuri pentru a ne îmbunătăți starea emoțională înainte de examene?

Stresul și anxietatea legată de examene sunt strâns conectate între ele și cu câteva tehnici de reducere a stresului și anxietatea se va regla. Avem câteva lucruri principale pe care le putem face: în primul rând trebuie să avem grijă de noi, apoi să dormim îndeajuns, să ne relaxăm, și să ne planificăm eficient materiile de studiu și timpul. Să le luăm pe rând.

1. Grija pentru sine

Având atât de mult de învățat este foarte ușor să uităm de noi și de nevoile noastre. Apa este foarte importantă pentru funcționarea optimă a organismului, de aceea este esențial să bem suficientă apă atunci când învățăm. O alimentație consistentă bogată în nutrienți ne va ajuta creierul să funcționeze le cel mai înalt nivel. Fructele și legumele nu ar trebui să lipsească niciodată din dietă.

”Dieta bogată în acizi grași, omega 3, care se găsesc în pește și nuci ajută la îmbuntățirea funcției cognitive. Cantitatea recomandată – de două – 3 ori pe săptămână (…) Pe de altă parte, există și substanțe alimentare care inhibă activitatea cerebrală. Alcoolul și alimentele cu indice glicemic foarte mare sunt astfel de exemple, care pot cauza modificări ale nivelului glicemiei, cu impact major asupra comportamentului (agitație, anxietate) Alimente care stimulează activitatea cerebrală – avocado, banana, drojdia de bere, broccoli, pepenele galben, ouăle, carnea de pui, pește (ton, somon), semințele de in, germenii de grâu, portocala, orezul brun, legumele cu frunze verzi, soia, kefirul.” sugerează nutriționistul Lygia Alexandrescu pentru cotidianul EVZ.

2. Somnul

Studiile din Neuroștiințe arată că somnul este foarte important în această perioadă, dar și când știm că trebuie să depunem un efort intelectual mare. Când dormim creierul nostru încă prelucrează informația și o așează adecvat în memoria de lungă durată. Somnul este pentru creier și un mijloc de a curăța de toxinele care s-au acumulat peste zi și care ne încețoșează gândirea. Un somn odihnitor de 6-8 ore pe noapte este foarte eficient pentru ca informația să se sedimenteze și creierul să se relaxeze pentru o nouă zi de învățare.

3. Relaxarea

Emoțiile au impact asupra modului în care noi învățăm și redăm informația memorată. Acestea, atunci când sunt foarte puternice, alterează abilitatea de achiziție a noii informații și de a o reda experimentând chiar un moment în care nu ne mai amintim nimic. De aceea și procesul învățării este foarte greoi când există emoții puternice.

Relaxarea ajută în momentele când ne simțim emoționați sau avem anxietate. Când suntem calmi memorarea este mai eficientă pentru că memoria de lucru nu este blocată sau încurcată în vreun fel.

O tehnică eficientă pentru relaxare, detensionare și reducere a stresului este respirația conștientă: inhalarea de aer adânc care umple plămânii cu aer, și expirația completă, și repetarea acestui ciclu pentru câteva minute. Pare foarte simplu, și așa și este. Este ușor să te relaxezi cu un simplu exercițiu de respirație.

Stresul joacă un rol determinant și asupra sănătății noastre. Dacă este prezent o perioadă îndelungată poate afecta sistemul imunitar. Cu un sistem imunitar deficitar corpul este vulnerabil, se poate produce inflamație în corp și crește șansele să ne îmbolnăvim. E important să fi sănătoși când învățăm.

4. Planificarea materiilor de studiu și a timpului

Când există multă materie de învățat și timpul trece văzând cu ochii, este important să facem puțină curățenie în programul nostru. Putem începe de exemplu cu a ne face un orar al disciplinelor la care să învățăm într-o zi, la ce ore și care sunt orele de pauză, de masă, de dormit, de relaxare. Aceasta planificare aduce mai multă structură și vom simți că avem mai mult control asupra timpului nostru și că nu pierdem niciun minut. Să nu uităm să includem în programul nostru și activități plăcute de recreere.

Prioritizarea materiilor la care să învățăm și a informației din fiecare materie este de asemenea importantă. Cu cât învățăm mai mult și stăpânim mai bine informația necesară la examene, cu atât mai mult ne vom simți mai încrezători, chiar dacă emoțiile pot persista.

Ca un scurt rezumat, ține minte: mănâncă bine, bea destulă apă, dormi suficient (propune-ți 8 ore pe noapte), fă pauze când înveți și acordă-ți timp să te relaxezi așa cum îți place. 

Pentru mai multe informații despre anxietate și reducerea stresului îți recomand aceste trei articole care sunt foarte faine: Anxietatea și atacul de panică – simptome și tratamentScapă de anxietate rapid cu doar trei metode simple și Scapă de stres cu cinci acțiuni simple

Dacă dorești poți face și testul online pentru anxietate.

Fericirea are chipul tău: 10 lecții de viață ale stoicilor

— Ce lume minunată! zise albina. Unde te uiți, doar flori!

— Ce ciudat! Eu văd în jur numai gunoaie, răspunse musca.

Și albina și musca trăiesc în aceeași lume, o lume ce conține atât flori cât și gunoaie, totul într-o permanentă transformare. Florile se transformă în gunoi care la rândul lui hrănește alte flori și ciclul continuă. Și totuși fiecare vede în același moment altceva.

Viziunea ta despre lume este mai mult un autoportret, propria-ți reflecție în oglinda realității obiective. La fel ca o pată de cerneală pe care fiecare o interpretează altfel, lumea nu are nici un sens sau semnificație în afară de cele pe care le dăm noi, funcție de dorințele și nevoile noastre, și de circumstanțe. În definitiv, ce sens au valurile? Ce sens are vântul sau mișcarea planetelor? Obiectiv vorbind, nici unul. Și totuși nu putem funcționa fără un sens, chiar dacă acesta poate părea de neînțeles altcuiva.

Mediul virtual exploatează cu succes setea noastră metafizică de sens prezentându-ți lumea decupată conform preferințelor și comportamentului nostru: într-un fel arată „news feed”-ul meu Facebook, cu totul altfel al tău, deși au aceeași bază de date. Retelele sociale ne închid într-un joc de oglinzi paralele, în care ceea ce percepem noi ca fiind „realitate” nu e altceva decât propria reflecție întoarsă la infinit și transformată într-o iluzorie obiectivitate.

Și ce convenabilă „realitate”! Ca niște harnici dumnezei digitali ne creionăm micuța lume virtuală după chipul și asemănarea noastră, în care construim și dărâmăm idoli și mituri și ne proiectăm apostolic propria evanghelie. În care mântuim și anatemizăm cu zel, în care suntem atotputernici și atotbuni, și postăm zilnic fie fericirea, fie catastrofa, în chip demiurgic. Condamnăm viței de aur și decretăm decaloguri ale fericirii către membrii tribului virtual de „followers” ignorând voit faptul că și ei sunt dumnezeii propriei lumi virtuale.

Așa că vă propun o ieșire din bula digitală, o întoarcere într-un trecut fără rețele sociale, într-o epocă în care oamenii căutau, ca și acum, rețeta fericirii. Sigur că n-au găsit-o, altfel am fi știut-o deja. Dar poate că unii dintre ei au fost mai aproape de echilibru decât suntem noi astăzi. Mă gândesc la stoici. Stoicismul a fost o școală a filozofiei elenistice, care a înflorit în lumea greacă și romană timp de 6 secole până în secolul III d.H. când a fost asimilat de creștinism. În viziunea stoicilor, calea spre fericire constă în a accepta ceea ce viața ne oferă, în a nu ne lăsa conduși de dorința de plăcere sau teama de suferință, și în a ne folosi mintea pentru a ne înțelege locul în natură și societate.

Iată 10 din învățăturile lui Epictet și Seneca:

1 „Fii stăpân pe pasiunile tale ca ele să nu ajungă stăpâne pe făptura ta.” (Epictet)

  1. „Alungă-ți dorințele și temerile și nu va mai exista niciun tiran pentru tine.” (Epictet)
  2. „Nu cere să se întâmple lucrurile după cum vrei, ci voiește-le așa cu se întâmplă; și-ți va merge bine.” (Epictet)
  3. „Ține minte că trebuie să te comporți în viața de zi cu zi la fel cum o faci și la un ospăț.” (Epictet)
  4. „Obișnuiește-te să-ți dorești numai ceea ce se poate.” (Epictet)
  5. „Socotește fiecare zi o viață.” (Seneca)
  6. „Orice virtute se bazează pe măsură.” (Seneca)
  7. „Fii îngăduitor, căci toți avem nevoie de iertare.” (Seneca)
  8. „Trebuie să învățăm cât timp trăim.” (Seneca)
  9. „Dacă vrei să fii iubit, iubește!” (Seneca)

Iată că anticii erau conștienți de limitările naturii umane și de faptul că trăim permanent cu iluzia controlului. Știau că avem mult mai puțin control asupra vieții decât suntem dispuși să acceptăm.

Îți controlezi tu creșterea unghiilor sau a părului? Nu, fiindcă altfel nu ar mai fi nevoit să ți le tai. Ți-ai ales tu societatea în care trăiești, familia în care te-ai născut, copiii, bolile? Nu, fiindcă altfel ai fi ales să fii bogat, frumos și sănătos la un loc. Ai tu contract cu moartea privind fatidica dată? Nu, fiindcă altfel ai fi nemuritor. Îți poți controla emoțiile și gândurile? Nu, fiindcă altfel ai fi într-o stare de permanent extaz.

În realitate te poți considera privilegiat dacă ai posibilitatea să alegi în fiecare zi ce mănânci sau cu ce să te îmbraci. Și cu toate astea noi tot croim și croim la planuri, chiar dacă ele nu fac nimic altceva decât să-l amuze pe Dumnezeu.

Așa cum nu poți recepta radiația în infraroșu sau ultraviolet, la fel și percepția ta asupra societății este limitată de experiența pe care ai acumulat-o și de interesele tale. Dacă ești albină, te interesează florile. Dacă ești muscă, gunoiul. Ca om ai posibilitatea să optezi, îți poți controla acțiunile. Poți alege să fii o albină, nu o muscă. Dar dacă alegi să te hrănești din gunoaie, nu te aștepta să faci miere.

1

3 motive importante de ce să devii freelancer

Freelancer in Romania? Da, este posibil.

Cunosc puțini oameni care nu și-ar dori să-și părăsească joburile de oficiu, mai mult ca atât, urmăresc cum pe parcursul câtorva ani, să ai job la birou e ca și cum ar fi să ai un viciu de care trebuie să te lași.

Lucrurile importante pe care trebuie să le realizăm despre acest stil de viață e că acesta crează o aură de libertate, odată ce începe să-ți iasă bine ce faci, deci e de obicei o investiție de timp pe care este necesar s-o faci.

Însă în momentul în care, de exemplu, urci într-un autocar sau avion și mergi într-o călătorie undeva, îți nimicești plictiseala cu niște lucruri plătite și poate chiar îți recuperezi jumătate din banii plătiți pe bilet de avion cât lucrezi.

Motivul 1: Ești propriul tău șef

Asta nu înseamnă că toată ziua o vei petrece „cu divanul în spate” lenevind, ci este o oportunitate de a-ți fi propriul critic. Asta te poate ajuta să devii cu adevărat mai bun în domeniu. Nu devii mai bun pentru șeful tău, precum o făceai mai devreme, devii mai bun pentru că vrei să progresezi.

Motivul 2: E romantic 

Precum am menționat mai devreme, poți călători lucrând și lucra călători lucrând. Există o vastă întreagă de freelanceri care se mută cu traiul în țările calde și petrec acolo câte șase luni sau mai mult, trecând peste lunile reci ale anului undeva prin Tailanda, India sau Nepal.

Motivul 3: Nu vrei, nu lucra

De fiecare dată când te trezești într-o zi urâtă, nu ești nevoit să ieși grăbit din casă. Ai tot dreptul să te trezești în ritmul care-ți convine și să începi să lucrezi la ora care îți convine.   Puteți găsi oferte de lucru freelancer pe o multime de site-uri pe internet. Le puteți încerca pe cele internațional cum ar fi Upwork.com, Fiverr.com, Freelancer.co.ro și altele, însă exista multe site-uri care se concentrează pe ofertele din anumite țări.

În România puteți găsi oferte pe ro.jooble.org sau pe ro.indeed.com.

Stefirta Adrian

2

10 efecte ale mediului online asupra vieții noastre

Mediul online a beneficiat de o creștere impresionantă a popularității în ultimii ani, făcându-și loc din ce în ce mai mult în viața de zi cu zi, cu sau fără voia noastră. Fără să ne dăm seama, mulți dintre noi au fost prinși în plasa rețelelor sociale, devenind dependenți de o lume virtuală și plină de falsuri. Desigur, pe lângă efectele negative, lumea internetului ne-a adus cu sine o mulțime de avantaje. Toată informația de care avem nevoie a devenit accesibilă tuturor – la căteva clicluri distanță.

Analizând toate pro și contra, am stabilit o listă cu 10 cele mai importante probleme sau efecte ale mediului online asupra vieții noastre:

  1. Securitatea datelor

Probabil unul dintre cele mai mari îngrijorări când vine vorba de mediul online este siguranța datelor cu caracter personal. Cazurile de escrocherie sunt numeroase, de aceea trebuie să știm să ne protejăm. Pentru un plus de confort, alege să utilizezi website-uri care au un certificat SSL. Poți identifica cu ușurință aceste website-uri prin existența „https” înaintea URL-ului.

  1. Micșorează distanțele

Poate unul dintre principalele beneficii ale mediului online este acela de a micșoara virtual distanțele. Poți comunica prin chat virtual, în timp real cu persoane aflate la mii de kilometri distanță. În acest caz, internetul și rețelele sociale devin un adevărat instrument magic, cu ajutorul căruia chiar și așa noțiuni ca “dragostea la distanță” devin posibile.

  1. Consumă mult timp

Datorită volumului mare de informații la care avem acces prin intermediul internetului, suntem tentați să petrecem mult mai mult timp decât ar trebui online, în fața monitoarelor. Fie că avem nevoie să cumpărăm ceva, sau să ne uităm la rețete culinare, timpul zboară mult prea repede și 10 minute se transformă într-o oră pierdută, minimum.

  1. Îți afectează vederea

Indiferent de dispozitivul de pe care alegi să navighezi, o perioadă prea îndelungată de utilizare e posibil să-ți afecteze vederea. Lumina albastră a dispozitivelor electronice nu este tocmai benefică ochilor.

  1. Te îngrașă

Navigarea pe internet implică sedentarism. Deși există aplicații mobile special create pentru a te ajuta să urmărești evoluția activităților sportive, restul activităților implică să te afli într-un loc relativ static pentru a beneficia de conexiune la internet.

  1. Îți poate afecta coloana vertebrală

Poziția incorectă la birou este probabil unul dintre lucrurile care ne afectează sănătatea pe termen lung, fără să-i simțim efectele pe moment. Dacă ai început să simți permanent dureri de spate după o zi la birou, ar trebui imediat să iei măsuri. Hernia de disc, scolioza sau cifoza sunt doar unele afecțiuni pe care le poți obține.

  1. Ne face mai introvertiți

Deși facilitează comunicarea la distanțe foarte mari, numeroase studii au dezvăluit că mediul online, utilizarea canalelor de live chat inhibă comunicarea față în față foarte mult. Astfel putem simți un ușor nivel de disconfort sau chiar anxietate când vine vorba de a interacționa „pe viu” cu cineva.

  1. Te informează

Avem un volum imens de informații și cunoștințe aflate sub buricele degetelor, prin simpla tastare a unor cuvinte cheie. Imaginează-ți cât de avantajați suntem – putem afla rapid despre orice eveniment produs în lume, suntem la curent cu orice informație despre aproape orice și oricine, din toate colțurile pământului. Ceea ce ne mai rămâne să face, și poate fi una din cele mai dificile sarcini, e să filtrăm toate aceste date și să ne facem concluzia proprie.

  1. Te dezinformează

Puterea internetului este cu adevărat impresionantă. Din păcate, multe persoane au identificat acest lucru drept o sursă de profit, promovând tot felul de informații și știri nu tocmai adevărate. Alege să te informezi de pe site-urile de știri cu autoritate, care citează studii de încredere.

  1. Îți poate dezvolta creativitatea

Cu volumul uriaș de informații la care avem acces zilnic, putem găsi inspirație pentru aproape orice: de la idei de finanțare a propriei afaceri, până la rețete culinare.

Folosește-te de această oportunitate: învață, inspiră-te, vezi ce fac alți oameni talentați și găsește-ți propria cale de afirmare.

Dorina Livițchi

1

Pareri despre Photohotel

Cine este Photohotel?

Am promis data trecuta aici ca revin cu un articol despre cum am fost in vizita la cea mai mare companie de fotografie hoteliera din Europa – Photohotel. Va las mai jos cateva dintre pareri.

In august, am fost in vizita in una dintre destinatiile lor din Spania, mai exact in Marbella.

Photohotel este cea mai mare companie europeana ce ofera un serviciu fotografic destinat turistilor din circuitul hotelier internațional. Ei sunt prezenti în Grecia, Spania si Romania, avand un simplu scop – cel de a imortaliza momentele din vacanta pentru turistii din destinatii (hoteluri, cluburi de vacanta, camping-uri, statiuni dedicate sporturilor de iarnă etc.).

Paul Ardeleanu, in alte cuvinte iubitul meu, a sustinut si va sustine in cadrul ”scolii Photohotel” cursurile pentru abilitati de prezentare si comunicare.

Pentru a face cat mai calitativ cursul, bazat pe realitate si pe provocarile pe care le intampina angajatii Photohotel, Paul a fost alaturi de ei timp de cateva zile si a vazut de pe teren, provocarile fotografilor si consilierilor foto.

Poate te gandesti: da da, Paul este trainer, dar tu ce cauti acolo… :)

Pai, se poate vacanta fara noi? :)

Nu, nu am stat numai la plaja, am observat ”din umbra” tehnicile de vanzare si negociere, unele provocari pe care le intampina fotograful, zambetul si voia buna a consilierului foto care sta la standul amenajat in interiorul hotelului.

La prima vedere imi parea ca este usor de a face cateva poze si apoi sa le vinzi. Insa, observand cateva zile la rand mai in detaliu procesul, am ajuns la concluzia ca da, este necesar, cat de cat sa fii pregatit cu lectiile de acasa privind tehnicile de vanzare, negociere, abordare clienti si neaparat zambet, mult zambet si carisma…

De aceea inainte de a pleca in destinatii, timp de o luna, angajatii participa la Scoala Photohotel si partea excelenta este ca – e Gratuit totul si cazarea la hotelul de pe langa Brasov si masa desigur. Excelent, nu? :)

Ah, am uitat sa va zic ca prietena mea cea mai buna din Bucuresti Oana, la recomandarea noastra, a fost plecata in Palma de Mallorca. Uh, ce o mai invidiam atunci, pentru ca Palma este orasul de pe wish list-ul meu. :)

La intoarcere, ne-a povestit ca singura provocare pentru ea a fost orarul de lucru, dar in rest, aproape totul a fost superb si abia asteapta sa plece din nou, pentru ca daca ar fi sa aleaga intre briza marii si mediul corporatist, va imaginati ce a ales. :)

Mi se pare extraordinat acest job. Si nu o zic in semn de reclama buna pentru ei, ci pentru ca am fost in State cu Work and Travel si pe langa faptul ca am imprumutat bani ca sa plec, am fost primele 2 luni intr-un continuu stres ca sa recuperez banii si mai apoi sa economisesc pentru distractii si unele obiecte pe care mi le doream si sa mai si vizitez cate ceva. Toate aceste viitoare cheltuileli plus chiria si mancarea care au fost semnificative.

Photohotel iti plateste biletul de avion dus si intors (nu te lasa acolo :) ), cazarea si mancarea la hotelul unde vei lucra, pe langa cheltuielile ce tin de cursurile de dinaintea plecarii.

Daca te gandesti ca: ”suna prea bine ca sa fie adevarat” si esti sceptic, te invit la ei pe site sa citesti mai multe informatii despre ei si eventual sa-i contactezi pentru intrebari, sugestii si reclamatii. :)

2017 – cum sa incepi anul in forta

2017 … Hey,
Au trecut doar 4 zile de cand am intrat in noul an.
Avand in vedere ca incepi un capitol nou in viata ta, acesta iti da ocazia sa te gandesti la ce a fost, ce a mers bine si ce a mers mai putin bine.
Un citat celebru spune: „Cei care nu pot invata din istorie sunt condamnati sa o repete” – George Santayana
Daca nu invatam din greselile facute in trecut, le vom repeta in viitor.
De aceea, eu iti propun ca sa incepi anul in forta si sa pui pe hartie gandurile si primul lucru pe care este nevoie sa te asiguri ca il faci este sa reflectezi asupra greselilor din 2016 si sa te asiguri ca nu le vei mai repeta in 2017 :)
Dupa ce acest lucru l-ai parcurs corespunzator, al doilea aspect este sa realizezi ca fiecare an este o fila noua.
Fiecare an, este un nou inceput.
Oricand poti sa-ti reinventezi viata.
Oricand poti sa incepi de la inceput.
Energia unui nou an este un prilej fantastic pentru a da restart vietii tale si a incepe cel mai bun an din viata ta de pana acum.
Probabil stii ca atunci cand nu mai merge ceva la calculator ii dai restart.
Ei bine, la fel este si atunci cand trece un an. In mod automat dai restart vietii tale.
Un alt citat foarte bun este: „Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says: I’ll try again Tomorow.” – Mary Anne Radmacher
A avea curaj nu inseamna intotdeauna sa obtii lucruri marete.
Uneori a avea curaj inseamna doar sa spui: Voi incerca din nou in noul an!
Sa ai curaj inseamna sa fii dispus sa incepi de la inceput.
Probabil nu tot ce ti-ai propus ti-a iesit in 2016. Nu este nimic. Nici mie :)
Am avut multe planuri care nu au iesit deloc asa cum le-am planuit eu. Ne adaptam din mers.
Important este sa fii dispus sa incepi o fila noua a vietii tale si sa faci asta fara blocajele si piedicile din trecut.
O fila noua este ca un nou inceput.
Gandeste-te ca ai un caiet cu multe pagini. Toate paginile din trecut le-ai rupt. Trecutul este trecut.
Tot ceaa ce conteaza este ce faci in acest an. Este un nou inceput pe care este bine sa-l incepi cu o fereastra curata.
Se spune ca la un moment dat fetita venea acasa de la  scoala, deschide repede usa, arunca ghiozdanul, se duce in camera ei si se uita pe fereastra. In acel moment se duce repede la mama ei si-i spune: – Mami, mami… vecina noastra a pus rufele murdare la uscat. De ce oare? 
Mama se uita cu un zambet la ea si continua activitatile prin casa. 
A doua zi fetita vine in graba de la scoala, deschide repede usa, arunca ghiozdanul, se duce in camera ei si se uita pe fereastra. Din nou vede niste rufe murdare puse la uscat, numai ca erau alte rufe. Se duce repede la mama ei si-i spune: -Mami, mami… vecina iar a pus rufele murdare la uscat. Maine ma duc sa-i arat cum se spala rufele.
Mama se uita cu un zambet la ea si continua activitatile. 
A treia zi fetita vine in graba de la scoala, deschide repede usa, arunca ghiozdanul, se duce in camera ei si se uita pe fereastra. De data aceasta vede multe rufe curate puse la uscat.
Se duce repede la mama ei si-i spune: -Mami, mami, vecina in sfarsit a pus rufele curate la uscat. 
Mama se uita zambind la ea si-i spune:
– Nu scumpa mea. De data aceasta mi-am adus aminte eu sa spal geamurile. 
Cand incepi un nou an, care inseamna un nou inceput, aminteste-ti sa „speli geamurile”.
Geamurile reprezinta convingerile tale vis-a-vis de lume. Acele blocaje si frici din trecut.
In concluzie:
13

Puterea cuvintelor

Puterea cuvintelor… Ştii să joci domino? Atunci imaginează-ţi că fiecare din următoarele cuvinte (ce noi ne vom imagina că desemnează acţiuni) este o piesă de domino care cade peste următoarea piesă. Când o piesă cade înseamnă că tu ai făcut acea acţiune.

Gânduri » Cuvinte » Convingeri » Acţiuni » Rezultate
(schemă după Jeff Keller)

Continue reading

1 2 3 13
CLOSE
CLOSE