Archive

Category Archives for "Dezvoltare personală"

Activități cu care își încep ziua oamenii de succes

Diminețile pot fi grele sau foarte frumoase, depinde cum alegi să privești lucrurile. Oamenii de succes se bucură, cu siguranță, de fiecare început de zi, pentru că li se oferă o nouă ocazie să își fructifice cunoștințele și să producă din ce în ce mai multe pentru ei și familia lor. Dacă te gândești că sunt demni de a fi invidiați, te înșeli. Ei muncesc mai mult decât alți oameni și sunt mai atenți la activitățile lor zilnice, tocmai de aceea au mai mult succes. Vrei să știi cum poți învăța de la ei și cum își începe o zi normală un om de succes?

Nu își aruncă ochii în telefon

Nu vei primi niciodată recomandarea să deschizi ochii și imediat după aceea să scrollezi tot Internetul. Smartphone-urile sunt o invenție de care trebuie să ne folosim zilnic, dar nici într-un caz de la prima oră. Vei pierde timp prețios în care poți face orice altceva mult mai productiv, cum ar fi să îți hrănești organismul sau să faci câteva exerciții de gimnastică. O zi normală din viața ta ar putea începe cu câteva minute de respirație sau chiar o meditație și o trecere în revistă a activităților pe care le ai de făcut în ziua respectivă. Așa că lasă telefonul în altă cameră, ia-ți un ceas deșteptător clasic și trezește-te sănătos. Nu vei risca, în acest fel, să întârzii.

Își fac patul

Un om cu reușite pe toate planurile își lasă locul în care a dormit în ordine. Nu spune nimeni să schimbi lenjeria de pat zilnic, însă poți să îndrepți perna, pilota și cearșaful pe care te-ai odihnit. După ce ai aerisit bine camera, timp de minimum cinci minute, întinde o cuvertură peste pat. Dacă obișnuiești să te îmbraci lângă pat și de cele mai multe ori lași în urmă haine aruncate, încearcă să le strângi și să lași cât mai multă ordine în urma ta. Seara, când te întorci acasă, vei avea un sentiment plăcut, văzând toată curățenia din jur, și te vei așeza în pat cu mai mult drag decât atunci când l-ai găsi răvășit cu o seară înainte.

Se îmbracă elegant

Se spune că trebuie să te îmbraci pentru jobul pe care ți-l dorești, nu pentru cel pe care îl ai. Așa că, chiar dacă nu ai ajuns la activitatea pe care o visezi, folosește un outfit casual, cu care nu ai cum să dai greș. Nu trebuie să mergi la lucru la patru ace, ci să porți haine și pantofi cât mai comode, dar serioase. Vei da impresia unui om care pune preț pe aspectul său și este îngrijit.

Își propun lucruri realizabile

Dacă îți vei pune în plan să faci lucruri pe care nu le poți îndeplini, nu vei reuși decât să te frustrezi. Alege înțelept mișcările pe care vrei să le faci și fii sincer, poți sau nu să le duci la bun sfârșit? Dacă da, atunci toate pânzele sus! Dacă, momentan, este un vis mult prea mare pentru tine, ia lucrurile pas cu pas până să ajungi la ce îți dorești. Nu-ți face griji, nimeni nu s-a născut învățat, deci ai răbdare cu tine și dă tot ce ai mai bun, ca să îți atingi scopul.

Învață de la oamenii care au reușit ce trebuie să faci ca să ajungi să trăiești viața pe care ți-o dorești și să îți permiți să-ți satisfaci dorințele, atunci când le ai. În timp, vei reuși performanțele lor. Începe cu sugestiile de mai sus. Drum bun spre succes!

5 elemente de decor pentru orice buzunar

E adevărat că tindem cu toții să fim unici, originali și, pe cât de posibil, creativi. Avem nevoie să ne afirmăm ca personalitate nu doar în familie sau la serviciu, ci și în propria locuință. Aceasta vorbește despre cultura și caracterul familiei, de aceea toate detaliile din casă, de la feroneria de la ușă până la întrerupătoare sau prize trec printr-o selecție riguroasă.

Astăzi putem să ne decorăm locuința chiar și cu un buget redus. Ceea de ce vom avea nevoie e puțină imaginație și inspirație. Conform ultimelor tendințe de design interior există mai multe moduri de a transforma casa în una plină de lumină, originală și colorată.

Iată câteva lucruri banale care se pot transforma în cele mai neobișnuite obiecte de decor pe care nu vi le-ați imaginat vreodată.

  1. O bicicletă veche

Sincer vorbind, nu toți ar fi de acord să plaseze în cameră o bicicletă. Cei care o fac sunt demni de respect pentru curajul lor de a fi unici. O bicicletă va completa perfect designul atât în living room, cât și în sala de baie. Dezavantajul este că nu putem plasa obiecte de decor voluminoase dacă suntem limitați în spațiu.

decor

  1. O scară veche

O scară veche vopsită într-o nuanță aprinsă va conferi interiorului dumneavoastră originalitate și o atmosferă prietenoasă. În afară de faptul că este un element neobișnuit de decor, scara e și utilă în cazul în care vă lipsesc câteva polițe în casă. Completați rafturile cu ceva cărți, flori de cameră, perne sau pușculițe pentru a le avea mereu la îndemână și pentru a evidenția ultimele contururi în design-ul camerei.

  1. Un copac

Un copac vopsit în diferite nuanțe poate servi drept cuier pentru veste, genți, fulare și alte accesorii. El este opțiunea potrivită atât pentru locuințele mai spațioase, cât și pentru cele de tip studiou. Din ce în ce mai mult, copacii cu ramuri ornate corespunzător înlocuiesc cuierele tradiționale care nu mai sunt deja o noutate pentru noi.

  1. Un borcan

Unul dintre cele mai uzuale elemente din bucătărie la fel poate fi folosit drept obiect de decor. E nevoie doar de câteva fâșii de dantelă, lipici, niște mărgeluțe sau flori artificiale și vaza pentru buchețelele de flori de primăvară e gata. În aceeași manieră vă puteți crea un suport pentru rechizite sau pentru pensulele de machiaj.

  1. Câteva valize vechi

E alegerea perfectă în cazul celora care s-au obișnuit să-și trezească iubitul/iubita cu cafea în dormitor. Puteți ușor transforma o valiză veche în platou, suport pentru micul dejun. Asortați cu gust un șervețel în interior și fixați-l de valiză, plasați vesela, tacâmurile și ibricul cu cafea! La sigur, veți crea o surpriză plăcută. În plus, câteva valize de diferite dimensiuni, suprapuse se transformă automat într-o noptieră pe care puteți plasa ochelarii, cartea pe care o citiți înainte de somn, dar și lampa care vă luminează serile.

Bineînțeles lista obiectelor din care putem obține elemente fenomenale de decor nu se termină aici. Designerii contemporani sunt atât de originali, încât ar putea să transforme ceva obișnuit în adevărate capodopere de artă, impresionante nu doar prin frumusețe, dar și prin utilitate.

Vacanța cu copil. Pro sau contra?

Dacă cineva mă intreabă de pasiunile mele, fără să stau pe gânduri răspund – călătoresc

Când am terminat liceul în Republica Moldova, am plecat la facultate în Oradea – la capătul lumii cum zice fratele meu.  Nuștiu cum am reușit ca pe timpul studenției din banii de bursă plus un mic ajutor din partea parinților să reușesc să călătoresc singură în cateva țări din Europa.

Am o hartă a lumii în care lipesc stickere și tai țările în care am fost, însă Facebook le ordonează mai frumos – vă rog frumos să-mi iertați lauda. :)

Vacanța cu copilul

Îmi aduc și acum aminte cum eram într-o zi la lucru în Oradea (am lucrat în anul întâi de master) și m-a bătut gândul să merg la o prietenă din Moscova și hop în 5 minute mi-am luat bilet de la Budapesta pentru saptămâna viitoare.

‘A fost totul spontan” – așa i-am explicat superioarei mele, vă rog să mă credeți că erau atât de ieftine biletele încât nu am rezistat. :)

La fel de spontan a fost și plecarea în State cu programul Work and Travel, am pațit ca și în vorba ceea – văzut, plăcut, ce rămâne de facut?

Doar că mai puțin spontan a fost aplicarea la bursa Erasmus. A fost vorba de studii de un an și erau mai multe ”riscuri” financiare, dar totuși când vine vorba de călătorii – nimic nu o oprește pe Elena. :)

In Verona cu și fără bebe :) da, da, special m-am îmbracat așa :)

Anii de studenție au trecut cu câteva calatorii:

  • care planificate,
  • care așa de pe o săptămâna pe alta,
  • care atât de spontane, încât și acum mă gândesc ce nebună am fost și am plecat de capul meu singură…

Viață frumosă de calator am avut.

Acum fiind mamică și având o fetiță de 1 an și câteva luni, probabil vă gândiți că nu poți pleca așa ”spontan”, măi Elena păi trebuie și aia și aia, și cealaltă și cealaltă…

Vreau să vă arăt că dacă își dorești ceva… se și întamplă.

  • Financiar, într-adevar este mai provocator pentru că un bilet de bebeluș costă câteodată mai mult decât cele de adult (vezi companiile low cost).
  • Cu bagajul – oh da! Ar fi necesar să mai scoți din hainele și lucrurile tale pentru a lua ceea ce este necesar copilului tău.
  • Răbdare – pentru a găsi explicațiile adecvate în caz că copilul vrea să se dea jos din avion :) și altele…

În luna iulie, Paul (soțul meu) a avut un drum la notar și s-a întors cu o declarație precum că pot pleca cu Carina din țară. Îmi zice: ”Păi știu că într-o dimineață te vei trezi și-mi vei spune: – Paul, hai până la Moldova, așa pe weekend.” Așa că-ți fac acest ”cadou’. :)

În câteva zile mă și vezi într-o masina de pe site-ul blablacar ajungând la Leova – deci se poate pleca spontan cu un bebeluș. Parintii cand m-au văzut… nu vă zic ce reacție au avut. M-au certat că am plecat ca nebuna, în loc să se bucure că le-am facut surpriza… (glumesc, după 5 minute s-au bucurat). :)

Recent m-am întors dintr-o mini vacanță de o săptămână de la prietena mea din studenție Irina din Verona (pentru a 4-a oara am pus mana pe sânul Julietei :)).

Am primit cadou de la cumnatul meu bilete cu compania Lufthansa. (Mulțumesc cu această ocazie și lui George pentru bilete și Irinei pentru primirea calduroasă).

Dacă până acum am tot zburat cu companii low cost (excepție zborul în America), acum m-am simțit la business class pe locul 23 din avion. :D

Dacă sunteți curioși, revin cu un articol cu peripețiile mele din aeroportul din Frankfurt, cum am rămas fară bagaj și a venit cu curierul a doua zi și despre cum m-am descurcat singură având o escala de doar 30 de minute la dus. 

Da, asta doream sa va transmit:

  • dacă ai o pasiune pentru ceva,
  • dacă îți doresti un lucru,
  • dacă vrei să faci într-adevar ceva,

–   nu te ”încurca” un copil.

Desigur, sunt constientă că un copil îți cam taie din ”libertate”, însa ce vreau să vă transmit – este ca se poate!

De multe ori găsesc scuze că nu pot face un lucru pentru că, Carina are nevoie de mine, sau că-mi ocup mai toată ziua facând anumite lucruri prin casa, însă cum spun și mămicile de pe Facebook – prefer să las casa să cadă, dar eu să citesc sau să fac ceea ce-mi place cât timp doarme ea. Acestea sunt valorile mele…

Revenind la călătorii, am reușit să plecăm cu fetița noastră mai peste tot unde s-a ivit ocazia:

  1. la 2 luni în Spania,
  2. la 3 luni în RM,
  3. la 7 luni în Verona,
  4. iarași in RM,
  5. la munte, la mare pe unde a avut Paul traininguri,
  6. iarași in RM la un an,
  7. în Grecia în această vară,
  8. în Italia – recent.
  9. prin țara la Sibiu, Brasov și alte orase…

Oho… acum că le-am scris aici am realizat cât a călătorit micuța noastra fetiță.

Sper ca, cu cât va crește, să fie la fel de curioasă și de cooperantă pe durata călătoriilor cum este acum.

5 lucruri pe care sa le faci daca vrei sa te dezvolti personal si profesional

Dezvoltarea profesionala si personala ar trebui sa reprezinte o prioritate pentru fiecare dintre noi. Daca esti preocupat sa evoluezi constant si cauti mereu solutii ca sa devii mai bun, iata cateva idei foarte simple care te-ar putea ajuta in demersul tau.

Citeste mai mult

Propune-ti sa citesti in fiecare zi dintr-o carte. Cel mai bine ar fi sa-ti stabilesti un obiectiv concret. De exemplu, 30 de pagini. Nu cauta scuze, de tipul „nu am suficient timp” sau „cartile sunt prea scumpe”. Daca iti doresti cu adevarat, gasesti foarte usor timp sa citesti cateva zeci de pagini in fiecare zi. In ceea ce priveste pretul prea ridicat al cartilor, este adevarat ca unele pot fi scumpe. Insa exista o multime de librarii la care te poti abona.

Inscrie-te la un training

Iti doresti de mult timp sa inveti o limba straina sau cum oferi feedback intr-o maniera profesionista? Atunci, o idee buna ar fi sa urmezi un training interesant. Un astfel de program de dezvoltare te va ajuta sa descoperi lucruri noi si, de asemenea, sa ai o parere mai buna despre tine. Exista o multime de companii romanesti de training la care poti apela. Daca nu prea mult la dispozitie, alege sa urmezi un program de e-learning, pe care sa-l poti parcurge de acasa.

Trezeste-te mai devreme

Diversi specialisti si oameni de business faimosi sunt de parere ca trezitul la ora 5:00 sau 6:00 ne ajutam sa fim mai productivi si sa ne crestem calitatea vietii.

Iesi din zona de confort

Cu totii ne simtim foarte bine cand avem o plasa de siguranta. Totodata, cu totii ne temem de schimbare, deoarce nu ne simtim confortabil cand nu detinem controlul. Insa daca ramanem foarte mult in zona de confort, cu siguranta ca nu vom putea sa ne dezvoltam profesional si personal. In cazul in care esti o persoana care se simte bine in zona de confort, incearca sa faci mici eforturi ca sa imbratisezi schimbarea. Nu este nevoie sa incepi cu ceva major, ci poti face mai multe actiuni marunte si usor de implementat. De exemplu, daca te trezesti in fiecare dimineata la ora 07:00, seteaza-ti ceasul sa sune maine la 06:50. O schimbare, nu?

Cere feedback

Feedbackul reprezinta unul dintre cele mai simple instrumente la care poti apela ca sa „cresti” personal si profesional. Cere cat mai mult feedback, atat de la rude si prieteni, cat si de la colegii de serviciu. Astfel, vei putea sa afli si alte perspective.

Cum ii poti ajuta pe angajatii tai sa aiba mai bine grija de ei

Companiile care depun constat eforturi sa imbunatateasca starea de bine a angajatilor lor sunt extrem de apreciate pe piata muncii, atat de catre proprii angajati, cat si de catre candidatii aflati in cautare de joburi. Daca lucrezi intr-un departament de resurse sau ai propria afacere si vrei ca angajatii din organizatia ta sa se simta bine atat din punct de vedere profesional, cat si in ceea ce priveste starea lor de sanatate, afla, mai jos, ce ai putea sa faci.

Lectii de condus defensiv

In cazul in care ai hotarat recent sa apelezi la o firma specializata pe servicii de leasing operational, deoarece vrei sa le oferi acces la o masina de serviciu angajatilor performanti, alege sa duci mai departe demersul tau! Organizeaza niste cursuri de condus defensiv si foloseste-te de noile masini. Astfel, angajatii vor avea posibilitatea sa se familiarizeze mai repede cu respectivele autoturisme si, de asemenea, se vor simti mai siguri cand se vor afla pe scaunul soferului. Printre lucrurile pe care sa le invete angajatii la cursurile de condus defensiv ar fi bine sa se numere folosirea franei de motor si o mai buna anticipare a evenimentelor din trafic.

Programe de well-being

Investeste in motivarea non-financiara a angajatilor, direct la locul de munca, si acceseaza serviciile unui furnizor profesionist de programe de well-being. De regula, programele de well-being sunt gandite sub forma unor ateliere creative, pe diverse teme, precum parenting, fotografie, gatit, amenajari interioare, nutritie sau yoga. Poti opta ca angajatii tai sa treaca periodic printr-un atelier de well-being, de fiecare data pe o tema diferita.

Fotolii de masaj

Cumpara cateva fotolii sau scaune de masaj si amplaseaza-le peste tot in sediul companiei. Incurajeaza-i pe angajati sa le incerce foarte des, deoarece fotoliile de masaj au numeroase beneficii pentru fizicul si psihicul uman. Fotoliile de masaj moderne dispun de foarte multe functii, care contribuie activ la reducerea stresului, eliminarea durerilor de spate, maini, picioare si umeri, precum si la diminuarea starilor de anxietate si depresie.

Totodata, fotoliile sau scaunele de masaj sunt excelente pentru relaxare, deoarece sunt dotate cu anumite programe care intind si framanta muschii tensionati. Dupa o sesiune de masaj de relaxare, angajatii se simt mai mai energici si mai voiosi.

2

Inainte de a te angaja la PhotoHotel, citeste asta!

Salutare, probabil ai ajuns la articolul acesta dupa ce ai gasit un job de consilier foto sau fotograf hotelier la PhotoHotel.

Noi i-am cunoscut anul trecut, am stat de vorba cu ei si chiar si cu cativa angajati de la aceasta companie.

Am strans mai jos cateva informatii pe care consideram ca este esential sa le cunosti inainte de a te angaja la PhotoHotel.

– Job-urile oferite sunt noi si unice pe piata din Romania. Este cea mai mare companie la nivel European care ofera tipul asta de servicii in unitatile hoteliere

– In Romania, singurele job-uri asemanatoare pe care le poti descoperi sunt cele de fotograf pe vasuri de croaziera. Chiar si asa, diferentele sunt de la cer la pamant (de la conditii si partea financiara pana la dezvoltarea ta personala)

– Nu este un job clasic 9-17 in care iti iei salariul doar pentru ca te prezinti la munca. Ca fotograf hotelier sau consilier foto esti un partener al companiei, iar tu te simti mai mult ca un antreprenor decat ca un angajat

– E un angajament serios. Vei lucra intr-o tara straina timp de 7-8 luni de zile. Trebuie sa fii pregatit pentru asta.

– Cunosti un numar foarte mare de oameni noi si ai parte de experiente unice in orice destinatie ai lucra

– Cazarea si masa sunt acoperite de catre companie

– Poti sa castigi bani frumosi. Salariul de baza este de 700 de euro, pentru un target decent. Daca esti foarte bun, ca fotograf hotelier poti sa castigi usor 1000 – 1500 Euro, dupa ce se adauga comisioanele.

– Fotograful hotelier castiga un procent din incasari, pe cand consilierul foto are un comision fix in functie de target

– Fotografia este doar jumatate din job-ul unui fotograf hotelier. Cealalta jumatate reprezinta abordarea clientilor si stapanirea tehnicilor de vanzare.

– Ca sa lucrezi pentru PhotoHotel trebuie sa participi la un stagiu de pregatire unde inveti totul, de la fotografie la vanzari

– Echipa PhotoHotel a fost de 189 de persoane in 2017. Sunt sanse mari ca si tu sa faci parte dintre ele in 2018.

– Trebuie sa te documentezi bine si sa iei o decizie informata. Pentru asta este bine sa citesti parerile (pro si contra) ale angajatilor actuali si ale fostilor angajati

– Pune multe intrebari inainte de a te angaja. Fie ca ajungi la interviu, fie ca comunici la telefon sau pe Facebook, pune multe intrebari pentru a inlatura orice nelamurire

Asta am simtit noi ca este necesar sa cunosti inainte de a te angaja la PhotoHotel. Daca ai si alte intrebari, le poti pune aici si incercam sa aflam raspunsul, sau poti sa-i intrebi direct pe ei.

In plus, un articol foarte complet cu pareri despre PhotoHotel este cel scris de Paul Ardeleanu: Adevarul despre PhotoHotel.

Fericirea este o stare a minții

Ce este fericirea?

Iată o sintagmă pe cât de simplă, pe atât de complicată. Când vorbim despre Fericire, este necesar să facem referire la starea de prezență conștientă, denumită în Vest, Mindfulness. Mindfulness provine din tradițiile spirituale buddhiste și în prezent are o mare susținere în rândul psihologiei.

Ce este Mindfulness?

Mindfulness, înseamnă în esență, a ne orienta atenția în mod susținut asupra experienței din prezent. Deși mindfulness, este doar o modalitate de a denumi această minunată practică, întrucât în limba sanskrită nu există o diferențiere clară între minte și inimă, putem să ne referim la mindfulness, foarte bine și prin heartfulness, ceea ce denotă aceeași experiență, uniunea dintre mintal și emoțional, pentru a da naștere unei experiențe totale, în care suntem eliberați pe de-o parte de așteptările din viitor care ne dau senzația de anxietate, dar și de regretele din trecut, care ne traspun într-o stare de tristețe și depresie.

Meditația, a fost prost înțeleasă în Occident, de aici și toate erorile de gândire în legătură cu această practică orientală. În principiu, meditația se rezumă la două tipuri de practică:

  1. Formală: atunci când stai într-o poziție confortabilă, deobicei cu picioarele încrucișate (i.e. postura Lotus) și devii conștient de gândurile, emoțiile, senzațiile din corp sau de respirație;
  2. Informală: atunci când observi fără să critici experiența pe care o ai în momentul prezent. De exemplu, atunci când mănânci, să fii conștient de procesul în sine (felul în care ții lingura; mișcările de masticație etc.), când te speli pe dinți dimineața sau când comunici cu persoane iubită.

fericirea

De ce totuși, Mindfulness?

Un studiu desfășurat la Universitatea Harvard ne atrage atenția asupra unui fapt uluitor: 47% din viață ne-o petrecem fără a fi conștienți de noi înșine, într-o realitate paralelă, cea a grijilor, proiecțiilor și utopiilor legate de Eu-l nostru ideal. Cu alte cuvinte, aproape jumătate din viață, omul o petrece mai degrabă visând, decât trăind.

De ce totuși Mindfulness? Nu pentru că este o metodă milenară și nici pentru că psihologii susțin că este viitorul terapiei, ci datorită efectelor benefice pe care le putem obține practicând pur și simplu, prezența conștientă. Iată doar câteva dintre rezulatele pe care le poți obține meditând cel puțin 10 minute pe zi:

  • Reduce stress-ul
  • Scade riscurile cauzate de afecțiunile cardiovasculare
  • Un somn mai bun și mai odihnitor
  • Ameliorează temeriler și anxietatea
  • Ajută la o înțelegere mai bună cu partenerul de viață
  • Ancorare deplină în proiectele pe termen scurt, mediu sau lung
  • Senzația că trăiești plenar, cu toată ființa, ”Aici și Acum”.

Cum să medităm corect

Internetul este plin de informații false cu privire la meditație, care este de fapt o tehnică pe cât se poate simplă, însă nu simplistă.

Indicații importante:

  1. Nu face nimic: suntem condiționați mereu să facem ceva. Trăim viața într-un demers liniar și știm că dacă facem A, obținem B. De fiecare dată parcurgem existența etapizat, dar dacă, am putea să gândim într-o manieră diferită, în termeni de ”aici” și ”acum”, nu undeva anume și nici ”cândva”, ci în acest plan care conectează magic și trecutul și viitorul, le reduce la experiența actuală. Aici și Acum, nu există griji, probleme, nu ești tentat să cazi în plasa mrejelor întinse de regrete și idealuri.
  2. Fii conștient! Lasă ”starea de martor” să manifeste în atitudine, fără a critica sub nicio formă stările afective prin care treci;
  3. Detașează-te! Nu rămâne atașat de emoții și sentimente. Acestea întotdeauna au scopul a-ți comunica modul în care reacționezi față de o anumit situație. Reacțiile sunt adesea inconștiente și se petrec în absența rațiunii.
  4. Switch: Comută de pe ”Pilot automat” și alege să privești lumea mindful. Creierul nostru funcționează conform unor șabloane pe care le activează în raport cu experiența pe care o are dată fiind o situație specifică. Astfel, pilotul automat știe cum să funcționeze foarte bine, la serviciu, acasă, în relație, el se manifestă prin noi, însă nu ne reprezintă total.
  5. Acceptă: Ești în poziția în care ești concediat. Care sunt primele reacții? Mintea concepe câteva proiecții ”Ce fac acum?”, ”Din ce o să îmi plătesc chiria?”, ”Poate nu prea bun…”. Toate aceste gânduri negative, dau naștere unor emoții distructive: disperare, stress, anxietate care, mai departe, corpul nostru le traduce prin transpirație, palpitații, iar la nivel biochimic balanța de hormoni care ne înteține sănătatea și starea de bine, se dezechilibrează;
  6. Fii prezent: trăiește ancorat pe deplin în realitate, acceptă misterul existențial și pătrunde în el. Lasă grijile și anxietatea provocată de viitor, uită de amintirile dureroase din copilărie sau adolescență.

fericirea

4 practici elementare:

  1. Observarea gândurilor: timp de 5 minute, ia-ți o pauză și scanează mintea de gânduri. Un exercițiu ajutător este de a le număra. Ține minte că este important să nu critici gândurile respective, acestea pot fi și bune și rele, acceptă-le, sunt ale tale. Practicând mai des această metodă, vei observa că ușor, ușor, acestea se rarefiază și își pierd frecvența;
  2. Observarea emoțiilor: observă emoția pe care o simți, detașat și non-critic. Poți simți bucurie, tristețe, teamă, dezgust, curiozitate. Dacă te simți frustrat, privește această stare dintr-o persectivă neutră, apoi centrează-te și treci mai departe. Emoțiile sunt în general, cauze ale percepției pe care o ai despre un anumit obiect, situație ori persoană. Întrucât, binele și răul sunt noțiuni subiective, ceea ce pe tine te poate supăra, asupra mea s-ar putea să nu aibă nici un efect;
  3. Scanarea senzațiilor din corp: mindfulness începe și se termină în corp, pentru că este doar cu ajutorul corpului nostru putem să ființăm în această lume. Totodată, corpul este cel mai concret argument al faptului că noi ca ființe, trăim doar în prezent. Scanând senzațiile care apar în corp, devenim conștienți de faptul că trăim integral în acesta;
  4. Observarea respirației: respirația este funcția care face conexiunea dintre conștient și subconștient. Ca să fiu mai clar, puteți să folosiți respirația ritmică și profundă, ca un instrument simplu și natural pentru a vă detașa de situațiile stressante de viață.

Cursuri de meditație?

Există două abordări, care pot fi ajutătoare în învățarea meditației. Prima, cea a autodidactului, în care ”se face după ureche”, o metodă bună, pentru că te poate ajuta să evoluezi până la un momentdat, când poate apărea plafonarea, în lipsa unui coordonator priceput și cu experiență, și ce-a de-a doua cale, cea de a participa la un curs și a învăța de la un instructor expriementat care să ghideze eficient evoluția.

La cursurile de meditație pe care susțin, participanții învață care sunt lucrurile necesare pentru ei, dr și cum pot crește durata unei ședințe de meditație de la 10 la 30 de minute și chiar mai mult. Totodată, al doilea modul, prevede și meditația în mișcare, în care se abordează asane simple de hatha yoga sau mișcări line de tai chi, toate în virtutea stării de bine și prosperității personale.

Articol redactat de Adrian C. Băjenaru, Licențiat în Psihologie, Mindfulness & Mind Body Teacher

Web: www.adrianbajenaru.ro

 

 

 

2

Iluzia meritului și mitul gândirii pozitive

Gândirea pozitivă!

Odată, demult, niște călători au dat peste un copac nemaivăzut, imens, vechi de când lumea. S-au apropiat de el și plini de curiozitate s-au apucat să-l studieze. Rădăcinile erau groase și întortocheate. Trunchiul, plin de noduri și scorburi. Crengile, strâmbe. Frunzele, amare. Fructele, mici și fără nici un gust. Într-un cuvânt, copacul n-avea nici o calitate, nici un merit. Călătorii au notat totul și au plecat mai departe. Iar copacul a mai trăit încă o mie de ani netulburat, până când a murit nu tăiat de oameni, ci de bătrânețe.

Spre deosebire de acel copac, noi trăim marcați de merit, într-o meritocrație chiar. „Este meritul meu!” îți spui atunci când ai succes. „Nu meritam asta!” oftezi când o dai în bară. „O să reușesc, fiindcă merit!” spui privind cu speranță în viitor. E omenește să fii tentat să-ți asumi succesul și să dai vina pe alții pentru eșecurile tale, e sănătos să privești încrezător înainte.

Și totuși, ce e meritul? Și mai ales, cum îl măsurăm?

În mentalul colectiv, meritul e o cauză a succesului. Așa că să ne oprim o clipă asupra succesului, mai înainte de a investiga noțiunea de „merit”.

Cum măsurăm succesul cuiva?

De obicei prin averea, puterea, plăcerea și prestigiul de care se bucură la nivel social. Sau mai simplu, prin bani. Așadar, coordonatele succesului sunt tangibile, relativ măsurabile. Asta ne duce la gândul că și meritul ar trebui să fie ceva la fel de măsurabil.

gândirea pozitivă

Oare așa să fie?

Suntem educați să credem, încă din leagăn, că meritul e o combinație de muncă și talent. Ambele măsurabile: munca în ore de efort, talentul de experți. Așa s-a născut mantra cultului muncii: „Cultivă-ți talentul prin muncă și vei avea succes!”. Nu, zău! Dacă ar fi așa, geniile și sclavii ar fi printre milionari. Guvernele ar fi pline de savanți, artiști și filozofi. Or, e suficient să faci apel la cunoștințele tale generale și la bunul simț, nu ai nevoie de statistici, ca să realizezi că lucrurile stau chiar pe dos.

În realitate, succesul are la bază în cea mai mare parte șansa, și în rest furtul. Succesul îl obții într-o mare tombolă a vieții la care participăm toți, iar unii dintre noi, puțini e drept, mai și trișează. Să nu uităm avertismentul al lui Socrate: căutarea exclusivă a succesului este principalul semn al unui suflet bolnav.

Succes prin jocul șansei.

  • Șansa de a te naște în societatea potrivită la timpul potrivit.
  • Șansa de a avea o familie care să-ți dea gene bune.
  • Șansa de a primi o educație pe măsură și de a întâlni oamenii care să te promoveze.
  • Șansa de a întâlni oportunitățile de tot felul, de la o moștenire la o afacere.

Iar acolo unde nu e șansa, e jaful. Să ne uităm în istorie: unde ar fi bogații lumii de azi fără piraterie, colonialism, sclavie, munca copiilor, practici comerciale neloiale și întotdeauna, munca cea prost-plătită. Cât despre îmbogățiții noștri post-revoluționari… citește și tu presa și să așteptăm justiția să-și spună cuvântul.

Aici îți simt revolta. Te aud spunând indignat: „Cum adică, toată munca și talentul meu nu contează deloc? Vrei să spui că tot ce am realizat în viață e rodul întâmplării???” Hai să vedem. Eu nu zic că munca și talentul nu au locul lor. Dar chiar și la loterie trebuie să muncești ca să-ți plătești biletul, iar de-a lungul vieții poți cheltui chiar o avere fără să câștigi nimic. Ba aș îndrăzni să spun că loteria e mai dreaptă decât viața, fiindcă la loterie nu se trezește nimeni cu câștigul în buzunar și nefăcând nimic, pe când în viață se mai întâmplă să moștenești averi. Și totuși, când cineva câștigă marele premiu la loto, nu este lăudat pentru investiția și inspirația lui, ci este invidiat pentru noroc.

Așa că tu de ce crezi că ar trebui să fii lăudat pentru munca și talentul tău? Prin ce diferă reușita ta de a lui? Amândoi ați investit efort și ați avut succes datorită șansei. Eu unul nu văd nici o diferență semnificativă.

Ideea că meritul este o combinație de calități și efort este cel puțin un mit, o împletire de puțin adevăr și multă ficțiune. Ba mai mult, este o iluzie, ba uneori chiar o minciună, un neadevăr afirmat cu bună-știință de persoane care știu foarte bine că nu e așa.

Cui prodest? Cine sunt aceștia?

Evident, cei care se bucură acum de succes. Este mult mai onorabil să afirmi că te-ai ridicat prin efort și calități personale, decât să recunoști că ai avut noroc și, poate, ai mai și trișat.

Și totuși, de ce ceilalți cred într-o minciună? Deoarece celor ce aspiră la succes, minciuna asta le alimentează iluzia controlului, că prin muncă și talent vor reuși și ei. La fel și cei care au dat-o în bară, se consolează cu ideea că eșecul lor e temporar și că poate fi depășit.

Toată lumea care caută succesul (și cine nu-l caută azi?) pare fericită să se mintă așa. Meritul secular a înlocuit azi virtutea religioasă, fiind mult mai atrăgător. Înainte, dacă erai virtuos, ajungeai în raiul ceresc după moarte. Azi, dacă ești merituos vei avea raiul pe pământ, înainte de a muri.

Nu sunt singurul care gândește așa.

Chiar și un rechin financiar ca Andrew Carnegie a recunoscut că bunăstarea se o datorează societății și nu unui „efort herculean al indivizilor”.

Warren Buffet, al doilea om ca bogăție din SUA, spune că dacă ar fi dus în Peru sau Bangladesh, s-ar vedea cât de puțin poate produce talentul într-un mediu ostil.

Herbert Simon, laureat al Premiului Nobel pentru economie, estimează că cel puțin 90% din câștigurile populației din SUA și nordul Europei se datorează „contribuției societale” – mai pe românește, norocului de a te naște în societatea potrivită la timpul potrivit.gândirea pozitivă

Revenind asupra meritului, vedem că acesta se încadrează în curentul mai larg al mitului gândirii pozitive, un alt non-sens drag tuturor ridicat la rang de dogmă. Îi spun mit și nu minciună, fiindcă nu am identificat până acum un beneficiar direct; gândirea pozitivă îmi pare mai degrabă o iluzie decât o manipulare, iluzia fiind aceea că-ți poți controla gândurile și emoțiile.

Dacă ar fi așa, am fi permanent în extaz. Și cu toate astea, îndemnul de a gândi pozitiv e omniprezent, cu toate că gândurile așa-zis negative se manifestă independent de voința noastră. Faptul că noi încercăm să nu le dăm curs nu le neagă existența.

În fapt, gândirea pozitivă se rezumă la o cenzură, la o suprimare constantă a gândurilor negative, ceva de genul „Să fiu atent să NU cumva să am vreun gând negativ!” Prealăudata gândire pozitivă se bazează pe o negație permanentă, transformându-se într-un soi de algebră absurdă, inversată, în care plus cu plus dă minus.

În gândirea pozitivă, meritul e o valoare absolut… pozitivă. Dar reflectează puțin asupra copacului din primele rânduri. Dacă ar fi fost plin de merite, ar fi fost tăiat de mult, nu?

Oare cât „se merită” să fii merituos?:)

Psycho SRL

Ghici ghicitoarea mea:

Sunt niște persoane cu nume sonore și imagini strălucitoare. Le vezi pe toate zidurile și ecranele, emanând cuvinte pline de curaj și dezinhibare.

Îți promit raiul pe pământ: împlinire personală sau profesională, sănătate, frumusețe și cam orice altceva ți-ai putea dori.

Le pui numele pe cartea de vizită sau îmbrăcăminte. Petreci fiecare zi cu ele, mult mai mult timp decât cu familia și prietenii. Le aduci de la muncă la tine în casă, la masă și chiar în pat.

Nu te-ai prins?

Îți mai dau câteva indicii: au zero empatie fiindcă nu pot nutri sentimente, și tot ceea ce le interesează e propriul profit.

Au o morală parcă zămislită în latrinele lui Vespasian, pragmaticul împărat roman pentru care banii nu aveau miros și care își propusese să valorifice până și cele mai umile reziduuri umane. Acum, ghici, cine sunt aceste persoane cu trăsături standard de psihopat?

Sunt persoanele… juridice. Firmele.

O notă pentru puriști: știu că nu e riguros științific să aplic termenul de „psihopatie” unei entități imateriale, deci lipsite de psihic, așa cum e o persoană juridică. La fel cum nu e corect să vorbim de „psihologia” unui popor. Cu toate astea, metafora mi s-a părut a fi cea mai eficientă cale, poate singura, prin care să pot ilustra atributele unei astfel de ficțiuni inter-subiective, precum firma.

Îți poți imagina o companie investind într-o activitate de care e sigură că nu-i poate aduce nici un profit? Nu cred.

Infiintare firma

De ce? Ce s-ar întâmpla dacă ar face-o?

Dacă nu are alte surse de venit, firma ar da faliment. Atunci tu, tu de ce ai implica emoțional într-o firmă care este doar o convenție incapabilă să-ți întoarcă cea mai mică emoție? Nu cumva asta e calea spre falimentul tău, emoțional de data asta?

Și totuși, vrând-nevrând, măcar ca angajați, o facem mai toți. Altfel, cică nu avem „spirit de echipă”, nu suntem „team player”, nu ne „integrăm”. Și așa începi să irosești zilnic din capitalul tău afectiv pe tot felul de ficțiuni gen proiecte sau valori ale firmei, care bineînțeles că nu-ți întorc nimic care să te hrănească sufletește.

Primești bani și tot felul de vorbe meșteșugite, de obicei în relație de inversă proporționalitate: cu cât vorbele sunt mai frumoase cu atât banii sunt mai puțini. Dar aceste vorbe frumoase acționează asupra ego-ului tău ca niște calorii „goale”, fără minerale sau vitamine: te satură și te îngrașă, fără să te hrănească. Până când, mai devreme sau mai târziu, mai vizibil sau nu, declari falimentul emoțional. Burn-out.

„Păi, și firma nu e formată din oameni?” o să mă întrebi tu.

Nu, îți răspund. Nu confunda firma cu angajații săi. Ei nu sunt decât niște oameni la fel ca și tine, cu emoții și gânduri, nu niște psihopați. Niște oameni la fel de afectați ca și tine de relațiile lor cu o entitățile astea psihopate numite firme. Pe când firma este doar o ficțiune inter-personală, dar nu mai puțin influentă, expresie a intereselor financiare ale unor indivizi anonimi sau chiar alte firme.

Ce e de făcut?

Te rog, ia o mică pauză de reflecție, mai gândește-te odată înainte de a-ți blama șeful fiindcă nu te înțelege.

Înainte de a te supăra pe coleg fiindcă nu te ajută.

Înainte de a dispera fiindcă clientul tău cere marea și sarea.

Înainte de a te supăra pe vânzătoare fiindcă nu se mișcă prea repede.

Înainte de a te certa cu soțul că muncește peste program.

Și pot continua așa la nesfârșit cu profesorul, cu medicul și cu toți ceilalți cu care intri în contact zi de zi. Poți avea încredere în oameni ca indivizi autonomi, dar nu ca membri ai unei companii, deoarece atunci ei nu mai acționează în numele lor, ci al grupului. Vezi cazul naziștilor, probabil oameni de treabă în marea lor majoritate, și în același timp părtași la niște fapte odioase.

Infiintare firma

Comportă-te față de firmă așa cum ar trebui să faci cu orice psihopat pe care nu-l poți evita.

Nu divulga despre tine mai mult decât e necesar, deoarece va folosi toate informațiile împotriva ta, manipulându-ți ideile și emoțiile spre propriul ei profit.

Cunoaște-ți propriile slăbiciuni și calități, fiindcă firma le va exploata: de exemplu, dacă ești o persoană săritoare, vei primi din munca colegilor mai puțin performanți.

Ascultă-ți instinctele: ele sunt vocea experienței tale de viață, chiar dacă se exprimă mai degrabă ca emoții decât ca idei.

Nu încerca să schimbi cultura firmei sau să îi mai dai o șansă: firma este o ficțiune și va rămâne o ficțiune. O entitate insensibilă rămâne insensibilă.

Realizează că nu e vina ta: te afli sub influența unei entități psihopate, și acțiunile tale au fost manipulate de aceasta în propriul ei interes. Asta face firma, asta e natura ei. Dacă e nevoie, iartă-te. Și fii convins că nu trebuie să te scuzi față de alți oameni, cu excepția situațiilor în care chiar simți că e necesar.

Celor care mă vor acuza că generalizez, că în firma lor nu e așa etc, le spun de pe acum: da, așa e, recunosc. Atunci când încerci să sintetizezi manifestările oamenilor, unici ca biologie și experiență de viață, e imposibil să nu atingi un oarecare nivel de generalizare. Altfel aș scrie doar despre atomi și molecule, nu? Că numai acolo există uniformitate. Teoretic. Și dac-ar fi să iau în considerare și incertitudinea de la nivel cuantic… n-aș mai scrie despre nimic. Așadar, faptul că am generalizat nu înseamnă nimic altceva decât că aspectele despre care scriu se regăsesc într-o măsură mai mică sau mai mare, în fiecare companie.

La final, o povestioară:

O femeie a găsit pe marginea drumului un șarpe rănit. L-a luat acasă, l-a vindecat și l-a dus înapoi în sălbăticie. Acolo, șarpele a mușcat-o de moarte. Îndurerată, femeia l-a întrebat: De ce ai făcut asta, după ce te-am salvat? Fiindcă ăsta e natura mea, a răspuns șarpele.

Cam tot așa și firma…

2

Când unu și cu unu nu mai fac doi

Te deranjează ceva în comportamentul partenerului tău: nepăsarea sa sau dimpotrivă, posesivitatea, lipsa sa de inițiativă sau din contră, caracterul dominator.

Sau orice altceva, similar ca importanță, prin care tu consideri că el strică armonia relației voastre. Așa ai ajuns să mă întrebi ce cred despre acțiunile lui. Dacă tu crezi că e contra legii, de exemplu un abuz fizic sau psihic, adresează-te imediat autorităților. Dacă nu, din păcate, nu-ți pot spune nimic concret, fiindcă nu-l cunosc. Oricâtă experiență aș avea și orice explicație aș încerca, n-ar fi altceva decât o speculație printre alte o mie, la fel de posibile dar la fel de improbabile.

Un savant a fost întrebat care ar fi cel mai bun model pentru o pisică.

Răspunsul său a fost: o altă pisică – preferabil aceeași.

Știința poate face predicții legate de comportamentul unui anume atom sau molecule pornind doar de la natura sa, deoarece acestea sunt structuri simple și relativ uniforme. Observi o asemenea particulă și poți fi sigur că și celelalte se vor comporta la fel în condiții similare. Dar în cazul psihicului, lucrurile stau cu totul altfel.

Este adevărat că, priviți din avion, oamenii par toți la fel, dar cu cât te apropii de pământ, vezi că devin din ce în ce mai diferiți, fiecare cu biologia și experiența lor de viață. Iar când ajungi să-i cunoști suficient de bine, realizezi că sunt unici.

Nu-ți pot spune ceva despre partenerul tău, dar am putea porni o discuție despre tine și relația ta cu el.

Cum așa?

În primul rând, ceea ce mi-ai scris despre el spune mai multe despre tine decât despre celălalt. Nicio relație nu atârnă în neant, el se comportă așa în raport cu tine. Modul în care noi toți, nu doar tu, percepem lumea este mai degrabă un autoportret decât o reprezentare obiectivă. La fel cum într-o pată aleatoare de cerneală fiecare vede altceva, la fel și imaginea noastră despre celălalt este mai degrabă o oglindire subiectivă a ceea ce noi gândim și simțim în raport cu el.

În al doilea rând, un concept capital în filozofie, și nu numai, este autonomia individului. Liberul său arbitru. Libertatea sa.

Ce e libertatea? Capacitatea individului de a acționa independent în propriul interes. Dacă nu ar exista o astfel de libertate, atunci am putea să desființăm conceptul de responsabilitate, nu? Dacă am porni de la ideea că tot ceea ce face cineva e voia lui

Dumnezeu sau vreun obscur algoritm biochimic, ce sens mai are justiția? Prin urmare, vrând-nevrând, trebuie să acceptăm libertatea celuilalt.

Prin ce diferă libertatea mea față de a ta? Prin limitele ei, fiindcă o libertate fără limite nu mai e libertate, ci haos. Până unde se întinde libertatea mea? Până într-acolo unde nu afectează libertatea celorlalți. Vedem deci cât importante sunt limitele, mai ales în cazul unui cuplu care respiră același aer zi de zi. Libertatea e intrinsecă condiției umane, suntem condamnați la libertate de când ne naștem până murim.

Acestea fiind zise despre subiectivitate și libertate, putem merge mai departe. Ar trebui mai întâi să te întrebi DE CE te deranjează comportamentul celuilalt, fiindcă așa poți afla foarte multe lucruri despre tine. Poate ești o natură posesivă, poate suferi de nesiguranță sau gelozie sau alte o mie de poate-uri, toate la un loc sau niciunul. Subiectivitatea te poate împiedica uneori să vezi că tu ești adevărata cauză a situației.

Odată ce te-ai lămurit care e cauza nemulțumirii tale, încearcă să privești altfel lucrurile. Dacă nemulțumirea ta persistă, caută-i o încadrare mai avantajoasă. E ca și cum ai schimba rama unui tablou: e adevărat că pictura rămâne aceeași, dar noua ramă poate face tabloul mult mai armonios.

Încearcă să treci de la „eu sunt OK, dar celălalt e problema” la „relația noastră are o problemă”. Fă din partenerul tău o parte a soluției, nu a problemei.

Odată ce ai reușit să faci pasul ăsta, felicitări!

Ai rezolvat jumătate de problemă.

În final ești pregătită să discuți constructiv cu partenerul. Respectă-i libertatea, și în egală măsură cere-i să-ți o respecte și el pe a ta. Acolo unde apar suprapuneri, renegociați limitele libertății fiecăruia.

Dar nu pleca cu ideea că vei obține tot ceea ce vrei. Nu face comparații cu rudele sau prietenii reali sau de pe Facebook. Ține cont că celălalt e unic și nu uita de pisica savantului…

1 2 3 45
CLOSE
CLOSE