Fie că eşti angajat, fie că eşti freelancer, fie că îţi câştigi banii lucrând cu ziua ca zugrav… tu ai idee cât valorează cu ADEVĂRAT munca ta?

În clipa în care te angajezi să faci ceva în schimbul unor bani trebuie să te afli într-o situaţie de genul win-win (câştig-câştig): adică tu câştigi bani, iar clientul/angajatorul tău câştigă serviciul tău.

Dacă tu lucrezi mai mult decât eşti plătit…

Sau dacă tu lucrezi mai puţin decât eşti plătit…

Situaţia nu mai este de câştig-câştig… ci unul dintre voi doi este în pierdere. Şi de multe ori cel în pierdere eşti tu, angajatul, care simţi că iei prea puţini bani pentru ce şi cât lucrezi!

De mic am avut “banii mei”, acei bani strânşi şi puşi deoparte pentru cine ştie ce super-jucărie… bani primiţi de la colind, de la bunici (pentru ciocolată), de la restul de la pâine pe care mama nu-l cerea niciodată înapoi sau de la lucrurile pe care am învăţat să le fac cu pasiune…

Problema cu mine a fost că n-am fost ca orice copil… nu aruncam banii pe îngheţată sau alte bunătăţi… nici măcar pe vreo super-jucărie. Strângeam banii ani la rând, fără să-i folosesc pentru nimic, deşi aveam lucruri pe care mi le doream.

Prima dată când am mers în tabără, totuşi, am luat şi “banii mei” cu mine, pe lângă banii de la părinţi. Când ceilalţi copilaşi din tabără îşi luau ceva dulciuri, eu nu-mi luam. Când ei aruncau cu banii pe o Cola la 0.5L, eu nu-mi luam… Mereu, mereu, eram cel care părea sărac, pentru că niciodată nu-mi cumpăram nimic. Deşi puteam, n-o făceam, ca să nu “consum bani degeaba”.

Depinde ce înţelegi din această întrebare. Dacă faci un scop din asta, vei ajunge să urmezi sfaturi precum: economia la hârtia igienică este esenţială, mâncaţi numai orez şi fasole, faceţi “cumpărăturile” de la obiecte pierdute şi găsite, folosiţi săpun pe post de şampon, faceţi duş doar o dată pe săptămână etc. Dacă te ghidezi după sfaturi de tipul ăsta, vei petrece mai mult timp prin farmacie (şampon antimătreaţă, vitamine, boli de piele = bani mulţi).

Nu trebuie să faci un scop din asta, ci trebuie ca această întrebare să aibă un scop. Ca să îl îndeplineşti, trebuie să îţi doreşti asta (ştiu, te-a plictisit suficient Motivonti cu legea atracţiei, cu voinţa, cu dorinţa, cu bla bla de gen, dar chiar funcţionează. Asta nu înseamnă că dacă doar îţi doreşti şi te gândeşti la asta, o să se pună monedele în porcuşor).

O problemă de care m-am lovit eu în acest oraş mare şi aglomerat (şi anume Bucureştiul) este traficul. Niciodată nu ştii ce-i mai bine să iei: tramvaiul, metroul, taxiul, bicicleta, picioarele la purtător, rolele sau mai ştiu eu ce.

Dar într-una din zile am avut o revelaţie amintindu-mi ca banii-s timp – sau cum zic americanii: “Time is money“. Ştiu că-i invers tradus, dar oricum o pui, tot e corect: Banii-s timp şi timpu-i bani.

Eu sunt genul de om care nu suportă traficul pentru ca am impresia că pierd timpul. Totodată sunt genul de om care şi-ar da cele trei mese regulate pe zi şi somnul în schimbul lucrului efectiv. Aş prefera să pot să nu dorm – sau să pot să dorm doar 2-3 ore pe noapte – ca să pot să lucrez cât mai mult. Mereu am impresia că timpul nu îmi ajunge.

Întreb pentru că nu toată lumea vrea să se îmbogăţească… cel puţin nu cu bani. Totuşi, sunt destul de sigur că o mare parte din voi şi-au pus măcar o dată în viaţă întrebarea: Cum mă îmbogăţesc? – alţii şi-o pun constant de când au prins “mirosul” banilor.

Cei ce se vor îmbogăţi nu vor fi cei ce s-au gândit doar o dată sau de două ori la asta, ci cei ce se gândesc constant la asta. Nu aţi observat în jurul vostru tot felul de oameni plini de bani, dar din punct de vedere intelectual… nu promiteau nimic? Hai totuşi să nu fac discriminări acuma, căci nu se cuvine.

Jack Canfield are o teorie foarte interesantă în ceea ce priveşte îmbogăţirea. Într-un video (care-i mai jos, în acest articol) ne dă mură-n gură nişte paşi de îmbogăţire.