Archive

Category Archives for "Dezvoltare personală"
6

Eu am un carneţel

În principiu, nişte foi pe care-ţi scrii lucrurile pe care le gândeşti dar nu le spui. Unii îl numesc jurnal, alţii agendă, eu îl numesc carneţel.

Eu am un carneţel cam de prin ianuarie anul ăsta. Am luat decizia de-a-mi face unul când îmi tot notam chestii în drafts la telefon şi apoi nu le mai găseam. Dacă le scriu pe ceva fizic, ştiu sigur că rămân acolo cu excepţia cazului în care îmi pierd carneţelul. Prin chestii mă refer la citate, lucruri pe care trebuie să le fac, lucruri pe care le-am învăţat în anumite situaţii, cuvinte frumoase, cam tot ce îmi trece prin cap. Continue reading

9

14 adevăruri despre zâmbete

1. Zâmbetul este universal cunoscut ca expresia ce exprimă fericire în majoritatea culturilor lumii. Chiar şi în triburi rupte de societăţile moderne, zâmbetul este foarte clar înţeles.

2. Zâmbim în 19 feluri diferite, depinzând de situaţie: uneori zâmbim în semn de salut, alteori zâmbim în semn de înţelegere etc. Aceste 19 zâmbete sunt împărţite în două mari categorii: „zâmbete politicoase”, ce necesită mai puţini muşchi faciali şi „zâmbete sincere”, ce necesită aproape dublul muşchilor faciali.

3. O încruntare foloseşte mai mulţi muşchi decât un zâmbet.

4. Pentru a zâmbi ne folosim între 5 şi 53 de muşchi faciali.

5. Zâmbetul eliberează endorfine – fapt ce ne face să ne simţim fericiţi, chiar şi când zâmbim fals sau doar schiţăm un zâmbet. Continue reading

9

Colorează-ţi viaţa! Poţi începe cu camera ta sau cu liftul din bloc…

Aşa arăta liftul din blocul meu acum un an de zile, pe 3 iulie 2011. Era în mare parte galben, deasupra oglinzii scria „Arăţi bine astăzi”, iar uşile erau roşi, cu stele galbene.

Pe 3 iulie 2011 m-am decis cu un prieten şi totodată vecin că este cazul să luăm măsuri, căci liftul nostru gri, jegos, vopsit ultima dată prin 2007, merită o mână de culoare.

Comuniştii din bloc preferă griul, deşi dacă verificăm pe Wikipedia ce înseamnă griul în diverse domenii ne speriăm:

Sociologie
Gri simbolizează mediocritatea, sunetul ce poluează societatea, zgomotul de fond al societății;

Religie
În religia cristiană, gri este culoarea cenușii și ca simbol biblic reprezintă regretul și pocăința; Continue reading

8

Mi-am scris un mail pe care-l voi primi în vreo 5 ani

Dumnezeule, mereu m-a speriat întrebarea aceea pe care ţi-o pun angajatorii: „Unde te vezi peste 5 ani?”

POFTIM?!

Habar n-am! Eu, spre deosebire de tine, dragă angajator, trăiesc în prezent. Nu în viitor. Şi nici în trecut. Unde voi fi în 5 ani depinde doar de ce fac ACUM, în prezent, deeeci nu am idee ce ar trebui să-ţi răspund. Pot doar să-ţi spun că sper să fiu fericit, să am o familie, o casă, să fac destui bani cât să plec în vacanţe frumoase, să îmi deplinesc tot felul de vise…

Dar azi am făcut ceva diferit, apropos de „unde mă văd peste 5 ani”. Mi-am dat un mail. L-am programat să ajungă pe 24 ianuarie 2017. Atunci va fi ziua mea, voi face 26 de ani!

Mi-am scris că sper că mai am acest site, motivonti.ro, că sper că m-am mutat din casa părinţilor, că sunt fericit şi multe altele!

De multe ori am finalizat cu: „Sper că încă faci *aici ceva ce vreau să fac şi peste 5 ani*, nu? Sper că nu ai renunţat, idiotule!” Continue reading

2

Tu ai un happy hour zilnic?

Nici eu nu aveam un happy hour zilnic. Pentru că nu mergeam zilnic în acel bar de la colţul străzii care anunta de la intrare: „Happy hour între orele 15 şi 16 – 20% reducere la orice produs”.

Ăla nici nu-i happy hour, este „reducere neinteresantă la o oră neinteresantă hour”.

Aşa că m-am decis, pentru productivitatea mea, să-mi ofer în fiecare zi în care muncesc un happy hour! Adică să mă răsplătesc cu fix o oră de ceva, orice, dar nu muncă. Pur şi simplu ceva ce vreau să fac, îmi place să fac, simt nevoia să fac… ceva la care-mi stă capul! Continue reading

1

M-am hotărât să fiu un bun orator!

Se fac vreo 5 ani de când m-am hotărât că vreau să vorbesc în public, să ţin prezentări de orice fel, să transmit mesaje, să schimb lumea!

Acum 5 ani m-am hotărât că vreau să fiu capabil să vorbesc foarte bine în public. Asta după ce, la şcoală, în cadrul unui proiect, am fost obligat să vorbesc în faţa colegilor mei (aproape 20 la număr) despre cât de nociv este tutunul, eu fiind unul dintre cei câţiva nefumători din clasă…

Cum pot eu, „prostul clasei”, cel mai „uncool” din clasă, să vorbesc clasei mele de fumători despre cât de nociv este tutunul? Imposibil, mi-am zis! M-am pregătit o lună de zile! Mi-am pregătit un PowerPoint calumea, am găsit statistici interesante, poveşti de succes, dar şi de groază, am repetat acasă prezentarea de mi-a ieşit pe nas… şi ziua cea mare a venit. Continue reading

9

Paraşutismul, o reacţie în lanţ împotriva banalului.

Culoarul liceului, ora 7:30. Cafeaua încă nu îşi făcuse efectul, KitKatul ăla nenorocit de dimineaţă, adică de mai de dimineaţă, îmi căzuse greu, aşa pe stomacul gol, iar zgomotul repetitiv al mocasinilor pe podeaua liceului îmi făcea iar somn.

Intru în sală, acelaşi coleg punând muzică “ilegal” la boxele sălii, acelaşi drum până în bancă, aceleaşi 100 de variante de BAC, acelaşi miros plăcut de parchet vechi de lemn. Totuşi, ceva era diferit. Ce? Radarul se aprinde, beculeţele pâlpâie şi analizez sala de clasă, randul de la uşă, banca 3-4. Zumet: “Hai măi Angi, hai să sărim cu paraşuta!”. Ce face?! Instant cafeaua intră în sânge, drumul până la uşa se face parcă singur…

“Neaţa, se sare cu paraşuta pe aici?”, între eu.

“Gugu, hai cu noi! Vrem să mergem, nu sţim încă când, cum, unde.”

Desigur ora de mate, integralele, glumele de real deveniseră un fundal. Tranşantă ca o primă bisectoare (de ecuaţia x=y), am început să rezolv singurele probleme fundamentale: Când, Cum, Unde.

Cand? Lunile trecute.

Cum? Cu mult curaj.

Unde? Aerodromul Clinceni – TNT Brothers Continue reading

5

Căutăm Motivontiul din tine!

Când am pornit blogul colectiv şi extraterestrul Motivonti(.ro) n-am vrut să fie un loc în care eu, Ariel, adun singur ceea ce învăţ. Am vrut să fie un loc relaxat în care oricine poate să împărtăşească o părere legată de dezvoltare personală, un rezultat, o provocare, orice!

Cu timpul mi-am convins mai mulţi prieteni să se implice… mai multe cunoştinţe. Chiar şi mama mea are câteva articole publicate aici! Continue reading

9

Manifestul meu.

Inspirat de un alt articol, mi-am făcut propriul manifest. Prin acesta nu vreau decât să înspir, să vă inspir, asumându-mi eventualele critici de genul: „cuvintele şi-au pierdut valoarea odată cu postarea ta”, „eşti penibil”, „n-are niciun rost acest post” etc. M-am gândit şi la faptul dacă acesta îşi va pierde valoarea personală odată cu postarea lui. Recomand citirea lui în pdf, are un alt impact.

Manifest

Nou început. Va merita. Continue reading

2

Tehnica Pomodoro

Tehnica Pomodoro este o metodă time management creată de  Francesco Cirillo în anii 80′. A fost pusă în aplicare La această tehnică a ajutat şi o româncă, Claudia Sandu. Pentru a te apuca de această metodă nu ai nevoie decât de două lucruri: foi A4 („Activităţi Generale„, „Activităţi Zilnice„) şi un timer (eu folosesc FBooster).

Beneficii

  • diminuarea anxietăţii
  • îmbunătăţirea concentrării prin eliminarea întreruperilor (externe sau interne; mai târziu despre asta)
  • creşterea atenţiei în luarea deciziilor
  • creşterea motivaţiei şi determinării în atingerea scopului
  • definirea procesului de estimare a timpului necesar unei activităţi
  • Continue reading

1 20 21 22 23 24 45
CLOSE
CLOSE