Archive

Category Archives for "Părinți"

Vacanța cu copil. Pro sau contra?

Dacă cineva mă intreabă de pasiunile mele, fără să stau pe gânduri răspund – călătoresc

Când am terminat liceul în Republica Moldova, am plecat la facultate în Oradea – la capătul lumii cum zice fratele meu.  Nuștiu cum am reușit ca pe timpul studenției din banii de bursă plus un mic ajutor din partea parinților să reușesc să călătoresc singură în cateva țări din Europa.

Am o hartă a lumii în care lipesc stickere și tai țările în care am fost, însă Facebook le ordonează mai frumos – vă rog frumos să-mi iertați lauda. :)

Vacanța cu copilul

Îmi aduc și acum aminte cum eram într-o zi la lucru în Oradea (am lucrat în anul întâi de master) și m-a bătut gândul să merg la o prietenă din Moscova și hop în 5 minute mi-am luat bilet de la Budapesta pentru saptămâna viitoare.

‘A fost totul spontan” – așa i-am explicat superioarei mele, vă rog să mă credeți că erau atât de ieftine biletele încât nu am rezistat. :)

La fel de spontan a fost și plecarea în State cu programul Work and Travel, am pațit ca și în vorba ceea – văzut, plăcut, ce rămâne de facut?

Doar că mai puțin spontan a fost aplicarea la bursa Erasmus. A fost vorba de studii de un an și erau mai multe ”riscuri” financiare, dar totuși când vine vorba de călătorii – nimic nu o oprește pe Elena. :)

In Verona cu și fără bebe :) da, da, special m-am îmbracat așa :)

Anii de studenție au trecut cu câteva calatorii:

  • care planificate,
  • care așa de pe o săptămâna pe alta,
  • care atât de spontane, încât și acum mă gândesc ce nebună am fost și am plecat de capul meu singură…

Viață frumosă de calator am avut.

Acum fiind mamică și având o fetiță de 1 an și câteva luni, probabil vă gândiți că nu poți pleca așa ”spontan”, măi Elena păi trebuie și aia și aia, și cealaltă și cealaltă…

Vreau să vă arăt că dacă își dorești ceva… se și întamplă.

  • Financiar, într-adevar este mai provocator pentru că un bilet de bebeluș costă câteodată mai mult decât cele de adult (vezi companiile low cost).
  • Cu bagajul – oh da! Ar fi necesar să mai scoți din hainele și lucrurile tale pentru a lua ceea ce este necesar copilului tău.
  • Răbdare – pentru a găsi explicațiile adecvate în caz că copilul vrea să se dea jos din avion :) și altele…

În luna iulie, Paul (soțul meu) a avut un drum la notar și s-a întors cu o declarație precum că pot pleca cu Carina din țară. Îmi zice: ”Păi știu că într-o dimineață te vei trezi și-mi vei spune: – Paul, hai până la Moldova, așa pe weekend.” Așa că-ți fac acest ”cadou’. :)

În câteva zile mă și vezi într-o masina de pe site-ul blablacar ajungând la Leova – deci se poate pleca spontan cu un bebeluș. Parintii cand m-au văzut… nu vă zic ce reacție au avut. M-au certat că am plecat ca nebuna, în loc să se bucure că le-am facut surpriza… (glumesc, după 5 minute s-au bucurat). :)

Recent m-am întors dintr-o mini vacanță de o săptămână de la prietena mea din studenție Irina din Verona (pentru a 4-a oara am pus mana pe sânul Julietei :)).

Am primit cadou de la cumnatul meu bilete cu compania Lufthansa. (Mulțumesc cu această ocazie și lui George pentru bilete și Irinei pentru primirea calduroasă).

Dacă până acum am tot zburat cu companii low cost (excepție zborul în America), acum m-am simțit la business class pe locul 23 din avion. :D

Dacă sunteți curioși, revin cu un articol cu peripețiile mele din aeroportul din Frankfurt, cum am rămas fară bagaj și a venit cu curierul a doua zi și despre cum m-am descurcat singură având o escala de doar 30 de minute la dus. 

Da, asta doream sa va transmit:

  • dacă ai o pasiune pentru ceva,
  • dacă îți doresti un lucru,
  • dacă vrei să faci într-adevar ceva,

–   nu te ”încurca” un copil.

Desigur, sunt constientă că un copil îți cam taie din ”libertate”, însa ce vreau să vă transmit – este ca se poate!

De multe ori găsesc scuze că nu pot face un lucru pentru că, Carina are nevoie de mine, sau că-mi ocup mai toată ziua facând anumite lucruri prin casa, însă cum spun și mămicile de pe Facebook – prefer să las casa să cadă, dar eu să citesc sau să fac ceea ce-mi place cât timp doarme ea. Acestea sunt valorile mele…

Revenind la călătorii, am reușit să plecăm cu fetița noastră mai peste tot unde s-a ivit ocazia:

  1. la 2 luni în Spania,
  2. la 3 luni în RM,
  3. la 7 luni în Verona,
  4. iarași in RM,
  5. la munte, la mare pe unde a avut Paul traininguri,
  6. iarași in RM la un an,
  7. în Grecia în această vară,
  8. în Italia – recent.
  9. prin țara la Sibiu, Brasov și alte orase…

Oho… acum că le-am scris aici am realizat cât a călătorit micuța noastra fetiță.

Sper ca, cu cât va crește, să fie la fel de curioasă și de cooperantă pe durata călătoriilor cum este acum.

Colierele care fac ecuatia: bebe fericit = mama fericita

Va povesteam aici si aici despre copilul nostru, o fetita cu ochi albastri si pana cand parul blond. :)

Peste cateva zile va implini 11 luni. Nici nu stiu cand a trecut timpul asta nemilos asupra noastra. Trec zilele si noptile destul de rapid din punctul meu de vedere. Atunci cand ai o rutina cu un bebelus, facand zilnic aproximativ aceleasi activitati, incepi sa stii maine la orice ora aproximativ vei face. Te gandesti cateodata ca ai dori sa fie si el un pic mai mare ca sa puteti sa incepeti sa va jucati/invatati/explorat lucruri noi. Dar, pana atunci, ma bucur de fiecare moment si etapa din viata ei.

Ma minunez de fiecare data cand descopera ca poate sa faca ceva nou, cand are noi abilitati, cand pune totul – absolut totul in gurita, cand ridica manutele sa o iau in brate si doar din priviri ii intelegi nevoia de alinare,  cand vrea sa manance laptic si sa-ti exploreze fata cu degetele ei. :)

In acest articol vreau sa explic un pic cum sta treaba cu alaptatul si cu explorarea capului meu. :)  Carina este alaptata la san si sunt foarte mandra de acest lucru – (nu voi intra in detalii depre beneficiile alaptarii la san, nu asta imi propun). Insa, vreau sa va impartasesc situatiile haioase cu mine in timpul alaptarii si ”durerile” care le suporta ochii mei sau nasul meu cat si alte parti ale capului… Acesti puisori de omuleti pot face multe lucruri odata si chiar daca te gandesti ca este doar un pui de om de cateva luni – te surpind de fiecare data cand nu te astepti.

eruptie dentara

In timpul mesei delicioase, Carina exploreaza fata mea cu degetele ei. Astfel ca: ochii devin tinta principala – daca sunt data cu rimel imi ia la pipat geana cu geana, gura o cerceteaza ca la stomatolog, dinte cu dinte si urechile – le verifica daca nu ai facut otita cumva. :) Cateodata stau cu capul aplecat pe spate ca sa nu ajunga la fata si astfel, isi face de lucru cu alte obiecte din vecinatate… :)  Daca as indrazni sa port vreun colier sau orice alt accesorit, ar zbura din secunda doi…

Deci, pana aici avem o problema ce necesita o solutie

O inteleg, sarmanul meu pui de om, ii ies dintii si are nevoie de alinare. Probabil este perioada mai grea decat cea a colicilor. Daca acolo am gasit o tehnica care o linistea, aici la dinti fiind si nervoasa si capricioasa si un pic alintata (de bunici :) ) nici nu stim cum sa o linistim atunci cand plange din senin. A avut si „norocul” sa-i iasa de la 4 luni primii dinti si acum la 11 luni detine frumoasa cifra de 6 dintisori. S-a impacat extrem de bine cu faimoasa girafa Sophie, dar s-a plictisit de ea. Si in plus noi parintii nu suntem de acord cu medicamentele sau diferite geluri.

Avem, deci, a doua problema…

Cum am facut sa impacam si capra si varza? Pai, noroc cu era internetului si am descoperit minunatiile de coliere de la Bebe Bijoux. Practic, aceste coliere rezolva cele doua provocari ale mele si prin urmare – bebe fericit = mama fericita.

eruptie dentara

Asa ca, atunci cand vine vremea de joaca – Carina roade, analizeaza fiecare margea in parte, descopera texturi noi si sunt foarte lejera sa le las la indemana ei pentru ca ele au toate aprobarile necesare si sunt fabricate dintr-un nou tip de silicon ”alimentar”, non-toxic, non alergic si nu contin metale grele sau alti crocobauri. :)

eruptie dentara

Si pentru ca noi mamicile (care alaptam) nu putem purta nici o urma de coliere sau orice alt accesoriu la gat, este o solutie ideala de a avea un pic de culoare in jurul zambetului care ne insoteste. :) Si daca cumva trage cu putere, stati fara grija nu se rup si nu iti lasa urme pe gat, deoarece sunt bine gandite.

Acest colier imi rezolva aceste doua mici provocari – Carina mananca si intre timp este ocupata cu mergelele; capul meu cu toate accesorile lui (ochi, nas, gura si altele) sunt in minim pericol, nu vor fi ciupite, zgaraiate sau ”gingas” explorate…

Asa ca, daca esti si tu o proaspata mamica cu un nazdravan de bebe, iti recomand cu drag colierele de la Bebe Bijoux si te invit cu mare drag sa ne impartasesti si tu ce iti face puiul tau de om sau ce alte obiceiuri mai are in timpul alaptatului.

eruptie dentara

Cel mai simplu cadou

Cadou, Cadou, Cadou…

Ho-ho-ho, in luna decembrie doar asta ne suna in cap cadou, cadou, oare ce cadou sa cumpar?

Cu toate acestea, cred ca pentru majoritatea este luna preferata, cel putin a mea sigur este. Decembrie este luna in care fiecare familie (sau aproximativ) se reuneste in prag de sarbatori.

Craciunul sau seara de Ajun este un bun prilej ca sa fim aproape de cei dragi si sa stam la masa de sarbatoare pentru a povesti, a discuta, a dezbate, a analiza ce ne-a adus anul care in pasi grabiti fuge de langa noi si neaparat de a ne face planuri marete si liste mari cu obiective pentru anul ce urmeaza.

Insa, dupa cum stim, este si luna cadourilor. Intotdeauna, in prag de sarbatoare, ne batem capul cand vine vorba de: ce cadouri facem celor dragi. Incercam sa ne aducem aminte ce le-am daruit anul trecut ca nu cumva sa le luam acelasi cadou sau nu cumva sa le daruim inapoi cadoul pe care l-am primit si nu l-am folosit ca nu ne-a placut. :) Da, se intampla si asa.

Pentru a nu da gres, dupa parerea mea, o carte buna este intotdeauna binevenita… Atentie! A se comanda si cartile dorite, asa in caz ca destinatarului nu ii sunt pe plac, va alegeti voi cu un cadou in plus. Glumeeeesc, nu faceti asta. :)

Alegeti cu mare grija domeniul, hobby-urile, genurile, categoriile care-l pasioneaza. De aceea se numeste cadou – sa zambeasca si sa topaie sub bradut de bucurie pentru a-si aduce aminte de perioada copilariei cand gasea sub brad cadoul preferat de la Mos Craciun.

De aceea, am cautat special pentru tine, draga abonat Motivonti, cele mai bune oferte la carti si am gasit o super ”lichidare de stocuri” la Libris care poate fi si pana la 79% la o anumita editura.

Preturile incep cu 10 lei, ce sa mai, o super oferta. :)

Daca persoana careia doriti sa-i faceti o carte, 2, 3 sau mai multe cadou, este pasionata de dezvoltare persoanala, va recomand cu drag cartile de la categoria de dezvoltare persoanala ca poate fi in gasita in stanga paginii.

Am gasit carti care le avem noi in biblioteca la un pret muuult mai mic si mi-am propus ca sa-mi fac altadata un wishlist si sa le comand in ajun de sarbatori, nu de alta, dar avem o super promotie. (Vorbeste economista din mine care tine si numara orice leu :) ).

Carti

Carti

Daca aveti copii mici in familie, neaparat ”aruncati un ochi” si la categoria de Jucarii. Deasemenea, putem gasi jocuri intelectuale, creative, educative pentru picii din familiile noastre.

Sper, ca acest articol va este de ajutor si ca v-am dat o super idee de cadou, sau cel putin am mai redus din grijile cautarii.

Asa ca, te invit cu mare drag, sa-mi lasi un comentariu din ce categorie ai cumparat cel putin o carte sau poate iti doresti chiar tu sa primesti de la Mos Craciun cel bun.

Ho-ho-ho, va salut,

Elena :)

 

12,5 secrete pentru o relație fericită

O relație fericită și sănătoasă poate fi cel mai frumos aspect al vieții tale.

Relațiile bune îți îmbunătățesc viața pe mai multe planuri – îmbunătățesc sănătatea, armonizează starea emoțională și lărgesc orizonturile de socializare.

Pe de altă parte, în psihologia relațiilor spune că relațiile îți pot fura din vitalitate, dacă sentimentele nu sunt reciproce.

Totodată, studiile menționează că cu cât mai mult te implici într-o relație, cu atât mai mult primești înapoi.

Iubirea și relațiile sănătoase presupun muncă în echipă, participare, capacitatea de a te adapta și  disponibilitatea de a-ți schimba viața.

Află cum să păstrați relația sănătoasă sau să restabiliți  iubirea și încrederea.

Fiecare relație este unică, iar oamenii sunt atrași unul de celălalt din diferite motive.

Totuși, sunt câteva secrete ale succesului și reguli ale psihologiei relațiilor care funcționează mereu și oriunde.

Cunoașterea acestor reguli de bază vă vor ajuta să oferiți sens relațiiilor, să le păstrați intense, iar  oamenii singuri să-și găsească dragostea.

  1. Comunicați live. Spune NU rețelelor de socializare și discuțiilor la telefon. Spune DA discuțiilor față în față. Chiar și cele 15 minute de discuție vor șterge orice urmă de neînțelegere. Te deranjează ceva sau te neliniștește – vorbește despre asta. Nu te plânge, nu boci, încearcă să te concentrezi asupra momentelor pozitive și foarte rar să amintești de cele negative. Este foarte importantă comunicarea față în față pentru a crea o relație fericită. 
  2. Prețuiți interesele comune. Cuplurile fericite de regulă, nu se plictisesc împreună, indiferent de ceea ce fac. S-ar putea să nu îți placă ceea ce face partenerul tău și asta este normal. Nu aveți interese comune? Serios?! Dar să gătiți împreunp? Dar să mergeți împreună la petreceri? Dar să faceți sport? Întotdeauna veți găsi activități pe care să le practicați împreună – important este să respecți zona personală a partenerului tău.
  3. NU geloziei. Ea omoară omul din interior. Trebuie să eviți scenele de gelozie. În nici într-un caz nu trebuie să provoci nu trebuie să te joci cu focul. Unul dintre parteneri sigur se va arde. Toți oamenii au predispoziția de a fi geloși. Mulți suferă de lipsa de încredere în sine. Nu trebuie să provoci acest sentiment distrugător care va distruge iubirea.
  4. Fiți statornici și consecvenți în comportament. De foarte mult timp a fost constatat că imprevizibilitatea nu este cea mai bună calitate a unei persoane. Și dacă unul dintre parteneri are această calitate, atunci celălalt partener se confruntă cu o mulțime de probleme, de regulă, probleme de sănătate. Asta din motiv că imprevizibilitatea duce la dispariția sentimentelor și la distrugerea sistemului nervos.
  5. Sentimentele apărute brusc, brusc dispar. Ele se consumă repede. Dacă femeia și bărbatul vor să fie fericiți împreună, unul dintre ei trebuie să-și iubească partenerul cu logică. Nu trebuie să crezi că partenerul tău este indiferent, slab sau surd din simplul motiv că nu oferă prea multă atenție nemulțumirilor tale. Asta nu indică că ea sau el nu te mai iubește. Asta vorbește despre faptul că el gândește logic și este în stare să-și țină în frâu emoțiile.
  6. Oferiți atunci când e nevoie. Nu-ți ajuta partenerul fără să dai întrebările de rigoare: „vrei să te ajut?”, „vrei să fac eu asta?”, „cu ce aș putea să te ajut?”. Cele mai multe probleme apar din cauza că oamenii nu sunt în stare să discute unul cu celălalt. În asemenea cazuri oamenii se ajută unul pe altul în tăcere, sperând că celălalt îi va spune mulțumesc, însă celălalt nici nu bănuiește că pentru el a fost făcut ceva. Un motiv serios pentru a începe un conflict și pentru a destrăma o relație fericită. Din acest motiv, dacă vrei să-ți ajuți partenerul trebuie să discuți cu el și să îi propui ajutorul tău.
  7. Fiți realiști. O altă mare problemă a cuplurilor este că având așteptări prea mari unul de la celălalt, cei doi ajung să se dezamăgească. Dacă partenerul nostru nu acționează așa cum ne-am dori noi, devine foarte greu sau aproape imposibil să acceptăm această relație. Dacă ai așteptări reale și accepți omul așa cum este el – vei scăpa de foarte multe motive pentru ceartă. Nu este o sarcină ușoară, însă este un sfat bun pe care ar trebui să-l urmezi.
  8. Iubirea nu se vinde și nu se cumpără – trebuie să știi asta. Dacă unul dintre parteneri încearcă să cumpere sentimentele celuilalt, el trebuie să știe că cheltuielile lui vor fi mult mai mari decât calitatea „mărfii”.
  9. Găsiți timp unul pentru celălalt. Pierdem foarte mult timp la muncă, de asemenea trebuie să mănâncăm și să ne odihnim. Dacă cel puțin pentru câteva ori ai deconecta Wi-Fi-ul, telefonul și alte gadgeturi –  vă veți bucura de căldura și prezența celuilalt fără gălăgie din exterior. De asemenea, ați putea face o mulțime de activități împreună: călătoriți, gătiți ceva gustos, studiați o limbă străină, faceți sport, mergeți la o plimbare etc. Posibilități de a fi în doi sunt o mulțime – rămâne doar să alegeți.
  10. Îmbrățișați-vă! Multe studii au arătat că dacă adormiți îmbrățișați, faceți schimb de parfumuri, care este emanat atunci când te simți confortabil, protejat și calm. Vrei o relație fericită? Oferă partenerului tău minim 12 îmbrățișări pe zi!
  11. Glumiți mai des. Îndrăgostiții sunt mai veseli și jucăuși la primele etape ale relației. Cu toate acestea, această stare jucăușă este ulterior distrusă de problemele cotidiene, iar obidele vechi încep să-și facă simțită prezența. Simțul umorului poate să vă salveze relația și să vă ajute să treceți peste vremurile grele, micșorând stresul. Distrați-vă împreună. Încearcă cumva să-ți uimești partenerul. Jucați-vă împreună cu animalele de companie sau cu copii. Încearcă să afli mai mult despre partenerul tău, ce îi place să facă, cum îi place să se distreze. Râdeți împreună atunci când este posibil. Majoritatea situațiilor dificile vor deveni mai relaxante dacă le vei privi zâmbind.
  12. Alături la bine și la rău. Trebuie să accepți faptul că coborâșuri și urcușuri sunt în fiecare relație. Uneori, unul dintre parteneri poate să fie dominat de problemele cotidiene, de exemplu, să-și piardă locul de muncă. Alte probleme, precum problemele de sănătate, pot afecta starea celuilalt partener și efectiv, vă poate afecta relația.

Continue reading

Comunicare fara cuvinte

“- Mami, iubesc modul în care mă îmbrăţişezi!”, iar apoi îşi deschide braţele şi aşteaptă zâmbitor să îl mai îmbrăţişez odată.

David, are 4 ani şi deşi nu îşi poate explica „ştiinţific” ceea ce simte atunci când îl îmbrăţişezi, simte foarte bine transformarea sa personală şi reacţia la nivel emoţional atunci când este îmbrăţişat. Are şi o definiţie proprie: „Îmbrăţişarea este ca apa rece într-o zi fierbinte de vară. Mă răcoreşte ca să merg mai departe.” (… cu bicicletă, evident).

Îmbrăţişarea este modul care mă ajută să comunic foarte bine cu copilul meu. Este de fapt primul mod de comunicare nonverbală de care ne folosim pentru a comunica cu cei mici, din primul moment de viaţă al acestora.

Așa că plecând de la îmbrăţişare, abordez subiectul din perspectiva modului de comunicare nonverbală, care este foarte importantă şi care ne ajută mult în relaţia cu cei mici.

Ce este comunicarea nonverbală? Aş defini-o printr-o singură frază: Comunicarea fără Cuvinte, incluzând aici expresiile faciale, limbajul corpului, contactul vizual, contactul corporal şi spaţiul personal.

Cei mai mulţi copii adoră să fie îmbrăţişaţi sau pupaţi. Acest mod calm şi protector de contact corporal transmite mesaje nonverbale despre cât de mult îţi place să fi aproape de copilul tău şi cât demult îi place lui să te simtă aproape.

Observ de multe ori distanţa pe care copiii o păstrează atunci când nu se simt confortabili în prezenţa altor persoane. Este modul lor de a îşi delimita spaţiul personal, acolo unde se simt în siguranţă.

Modul de comunicare nonverbală se dezvoltă continuu şi se manifestă diferit, în funcţie de vârsta celor mici:

  • Un nou-născut se ghemuieste la pieptul mamei sale. Mama spune: „Oh, trebuie să îţi fie foame. Uite aici.”

Acest copil învaţă că cei dragi vor răspunde semnalelor şi modului lui de comunicare, doar prin simplu fapt că arată ceea ce simte.

  • Un copil de 9 luni începe să se joace cu mâncarea pe masă, întinzând mâncarea cu mânuţa pe toată masa ca şi când ar vrea să şteargă masa. Tatăl înţelege “notificările” copilului şi îi spune: „Hei amice, se pare că-mi spui că ai terminat. Ce zici să te scot de acolo şi să plecăm în parc?
  • Un băieţel de 2 ani stă pe o bancă în parc, mâncând o banană. La un moment dat vede ceva într-un copac şi se întoarce către bunicul sau, arătând cu degetul în direcţia dorită, ţopăind agitat că a văzut ceva. Bunicul său îi spune:” Îmi pare rău, scumpule, eu nu înţeleg. Ai putea să îmi spui din nou?” Băieţelul continuă să arate agitat către copac, fără a spune niciun cuvânt pentru că tocmai ce muşcase din banană. În cele din urmă, bunicul îi spune: „Oh, o veveriţa. Da, am văzut acolo sus în copac!

Aceşti copii învaţă că o comunicare clară şi insistenţă va determina o reacţie corectă din partea apropriatilor, cei dragi vor face tot posibilul pentru a-i înţelege, iar ei sunt comunicatori eficienţi.

Sunt doar câteva exemple de comunicare nonverbală, pe care fiecare părinte le-a putut observa de-a lungul timpului la copilul său, iar ceea ce este mai important este modalitatea prin care noi, părinţii răspundem gesturilor copiilor, privirii acestora sau reacţiilor lor, pe care fiecare dintre ei şi le manifestă în modul lor personal, dar totuşi prin acelaşi sistem fără cuvinte.

Comunicarea nonverbală ne însoţeşte pe tot parcurul vieţii noastre, întărind sau uneori contrazicând mesajul verbal pe care îl transmitem. Comunicăm chiar şi atunci când nu facem nimic!

Îmi place foarte mult să lucrez împreună cu David la acest mod de comunicare, pentru că îi oferă o capacitate extraordinară de a se conecta la realitatea mesajului pe care persoanele din jurul sau vor să îl transmită.

Iată, câteva idei pentru a va ajută copilul să îşi dezvolte abilităţi de comunicare nonverbală:

Răspunde la gesturile copilului, privirea şi reacţiile acestuia.

Când ridică braţele la ţine, nu îl refuza indiferent de motivul pentru care face acest lucru, i-al sus şi adresează-i-te cu cuvinte simple. „Vrei în braţe.” Este locul unde se simte în siguranţă
Când se uită la ţine şi mai ales când îţi şi vorbeşte, păstrează contactul vizual cu el aflându-te la acelaşi nivel. Poziţionează-te la nivelul lui sau i-al în braţe, ascultă-l cu atenţie privindu-l în ochi. Această modalitate de comunicare îi oferă încrederea că este ascultat şi apreciat – „Eşti important pentru mine”, „Îţi acord toată atenţia mea”. Modul tău de comunicare îl va încuraja să continue să îşi dezvolte capacitatea de conectare la mesajul transmis şi de ascultare activă a persoanelor cu care discută.

Învaţă-l pe cel mic ce înseamnă comunicarea nonverbală

Învăţarea se poate face prin observarea directă a diverselor persoane cu care copilul intră în contact sau prin crerea unor jocuri în acest sens.

Eram în parc cu David şi ne jucăm cu mingea. La un moment dat unul dintre copiii din jur a intrat în jocul nostru, numai că lui David îi plăcea să arunce foarte tare mingea către băieţel. Când David arunca mingea, beiețelul îşi acoperea faţă cu mâinile.

M-am oprit din joc şi i-am spus lui David: „Ai obsevat că băieţelul îşi acoperă faţă cu mâna când arunci cu mingea? Ei bine, lui nu îi place că arunci atât de tare cu mingea către el, îi este teamă. Poţi să arunci mai încet?

Dar mami, am crezut că îi este ruşine să o prindă, pentru că aşa am făcut eu când mi-am cunoscut colegii de clasă, am vrut să mă ascund că să nu mă vadă. Acum înţeleg că poate însemna mai multe lucruri mâna la ochi”.

Oglindirea
„Oglindirea” copilului apare atunci când utilizezi aceleaşi expresii faciale ca şi copilul. Se poate opta pe o oglindire a reacţiilor copilul la nivel nonverbal când îţi place ceea ce spune şi face. Această reacţie a ta îi transmite, de asemenea, mesajul că îl înţelegi cum se simte. De exemplu, dacă copilul zâmbeşte la tine, zâmbeşte şi tu. Acest lucru construieşte în timp conexiunea voastră emoţională.

Fii un model pentru copilul tău!

Copii sunt foarte atenţi la noi. Fiind conştienţi de propriul nostru limbaj al corpului şi de tonul vocii în timp ce ne adresăm celor din jur, îi ajutăm, de asemenea, să îşi dezvolte abilităţile de comunicare non-verbală. De exemplu, dacă ai un ton plăcut al vocii, o postură a corpului şi o expresie facială relaxată, vei părea foarte deschis pentru copilul tău, iar acesta va adopta acest mod de comunicare, înţelegând la nivel emoţional ce rezultat are o astfel de postura.

Comunicarea non-verbală sau limbajul trupului, variază, în general, de la o societate la altă şi de la o familie la alta. Ea se învaţă fie trăind în mediul respectiv, fie empatizand ca observator cu un anumit tip de mediu. Comunicarea non-verbală se dezvoltă de la o vârstă fragedă, fiind chiar o moştenire de familie transpusă prin tradiţie.

Mathe Mihaela

“Investiţia în comunicare generează cel mai mare profit” – Speakers Club Junior

 

5

Mama cu fata ei si inca o mama cu fata ei :)

Mama a fost weekendul trecut  in vizita.

 3 zile cat am fost impreuna, incet, incet mi-am amintit de copilaria mea. In timp ce statea si se juca cu fetita noastra Carina, o priveam cu mare dragoste peste geamul de la bucatarie si imi aduceam aminte de copilarie. Radeam singura de peripetiile mele. Radeam si de momentele in care am inceput sa ies pe la discoteca si mama era super protectiva. Stiti voi perioada aia de 16, 17 ani cand incepi sa ai ”libertatea”din partea parintilor de a iesi si tu in lume . :) Eram in perioada in care toata ziua de sambata era nevoie sa indeplinesc toate sarcinile si dorintele fratelui meu Viorel, pentru ca seara sa merg cu el la discoteca. (Probabil fetele care au frati mai mari stiu despre ce vorbesc.)

 Mama a fost cocosul casei, ca sa ma exprim mai in gluma, cand mergea vorba de iesit pe vremea cand aveam 16 ani. Tin minte, parca era mai ieri, cand mergeam la mama sa o intreb daca am voie sa ies, ea ma trimetea la tata, care el ma trimetea inapoi la mama si apoi in cele din urma ajungeam sa indeplinesc toate dorintele fratelui meu sa ma ia cu el. O perioada frumoasa si distractiva in care inveti sa vii inainte de 12 noaptea acasa, daca nu iti incuie poarta. (Pai, parca noi nu putem sari gardul.. :))

Mama:

  • niciodata nu mi-a interzis sa fac ceva;
  • niciodata nu m-a certat daca am gresit, (si am gresit destul de grav la 18 ani cand am avut un accident de masina);
  • niciodata nu m-a criticat, ci din contra m-a sustinut cand am vrut sa ma transfer in clasa a 8-a – cand am trecut de la liceul din sat la liceul din orasul apropiat;
  • nu mi-a interzis sa ma vad cu vreun baiat – chiar daca nu-i placea, intotdeauna imi dadea apropo-uri ca nu ”este bun’’ de mine, adica iesea in drum si ma chema acasa ca deh este frig si sa nu inghet; :)
  • m-a incurajat sa vin la studii in Romania si mai ales tocmai hat la Oradea ”la capatul pamantului” cum zic ei;
  • m-a ajutat financiar, asa cum au putut ei pe timpul studentiei, pentru ca din banii de bursa si micul lor ajutor, am reusit sa calatoresc in mai multe tari din Europa;
  • m-a sustinut moral cand eram cu bursa Erasmus in Franta si timp de un an am plans sau am ras impreuna pe umerii ”skype-ului”;
  • cand am luat viza pentru State, a ramas fara glas la telefon, pentru ca nu stia cand si cum am planificat aceasta ”nebunie” cum ii zicea; si cand stateam pe ganduri daca sa ma intorc sau sa raman in America illegal, mi-a dat cel mai bun sfat – ”vino draga mea acasa pentru ca banii nu aduc fericirea daca vei fi asa departe, banii nu o sa tina locul familiei si nu o sa fii fericita printre straini, chiar daca vei avea tot ce-ti doresti.” Maaare dreptate a avut;

Mama este persoana care s-a ocupat de recrutarea tinerilor care era nevoie sa plece in armata (la noi in R. Moldova este obligatoriu serviciul militar). Odata tin minte ca eram intr-un grup si la un moment dat un baiat povesteste: ”Sa vedeti ce mi s-a intamplat azi, lucram eu prin curte si la un moment dat o vad pe Țaț Lida la mine la poarta, venise cu bicicleta sa-mi aduca ”chemarea la armata”, cand o vad pe bicicleta, nu stiam sa rad de ea ca venise tocmai in capatul satului sa-mi aduca scrisoarea – cu bicicleta ca un postas sau sa rad de mine ca m-a prins acasa si va fi nevoi sa ma duc la armata.”

Mama fiind secretara la primarie, este persoana care inregistreaza casatoriile si este atat de fericita ca face acest lucru, incat zice ca s-ar marita si ea de fiecare data, doar ca tata nu o mai cere. :)

Am avut o copilarie frumoasa, imi aduc cu drag si dor aminte de ea. De multe ori cand faceam vreo nazbatie sau nu o ascultam si nu faceam ce era necesar imi spunea: ”o sa fii si tu mama si o sa vezi si simti cum ma simt eu acum”. Asa este, fiind si eu o tanara mamica, incet incet incep sa-mi dau seama cate griji isi face o mama in diferite situatii, cu toate ca sunt abia la inceput de drum.

Doar cand devii si tu mama, intelegi prin ce trece o mama, toate grijile si sperantele pentru copil, toate visele pe care le ai si dorintele pe care vrei sa i le indeplinesti pentru acest pui de om mic care a venit pe aceasta lume prin tine.

Si ca sa inchei intr-o nota pozitiva, in aceasta poza, fara dinti sunt eu, fratele meu si mama cu verisoarele noastre ”fashioniste”.

415478_294253847319634_1787953492_o

9

Cum este sa ai un bebe mic?

Cum este sa ai un bebe mic?

(Atentie, exces de :) in articol :))

Ieri, 25 octombrie fetita noastra Carina a facut 5 luni, da da 5 luni, nu stiu cand au zburat.

Am ales sa scriu acest prim post despre ea, pentru ca daca o sa ma prezint pe mine prima data, voi crea impresia ca ma laud la cate am facut pana acum – la ai mei aproape 26 de ani.:)

Dar sa nu credeti ca am re-inventat roata, nu am facut cine stie ce lucruri, doar asa mici sau mari experiente din viata de student cu care chiar iubesc sa ma laud pentru ca ma simt mandra de ele. :) Apropo de laudat, sa stiti ca este buna si lauda de sine, la mine, a mirosit a bine – pentru ca asa l-am cunoscut pe Paul – tatal fetitei, m-am laudat asa de mult ca i-a placut si asa l-am ”agatat’’. :)

Daca ne intrebati cum este sa ai un bebe mic, nu stiu sa va raspund, inca nu m-am gandit la un raspuns, dar cu siguranta este interesant.

  •  Lumea zice: iti da viata peste cap, nu o sa mai faci ce faceai inainte.

Eu zic: pasiunea mea este sa umblu ca nebuna singura prin lume/oras… – DONE, doar ca acum singura diferenta este ca nu umblu singura ci in 3 cu ea in carucior. Prima calatorie a fost la Barcelona cand eram insarcinata in 7 luni (se pune? eu zic ca da). Cand a avut 2 luni jumatate am zburat in Marbella – Spania. Pe la aproape 3 luni am mers in R.Moldova (un drum de vreo 7,8 ore). Apoi cateva mici drumuri si unul pana pe la Sibiu (drum de vreo 7 ore – este 7 ore pentru ca atunci cand ai bebe mic trebuie sa te opresti des… si mai ales cand se lucreaza la drumuri). Si… to be continued…

Deci, nu ne impiedica sa ne luam lumea in cap si sa plecam. Daca ar fi dupa mine, toate economiile pe care le avem ar pleca pe calatorii, bine ca Paul este mai rational.

  •  Lumea zice: o sa te plictisesti cu ea acasa, pentru ca erai activa ducandu-te la lucru si apoi faceai o groaza de chestii in timpul liber.

Eu zic: ce plictiseala?

– Stai sa vezi cate activitati ai cu un bebe mic, cand se trezeste pe la 6, 7 dimineata si vorbeste cu tine si tu deschizi un ochi mic – mic ca sa nu te vada si mai apoi te faci ca nu o vezi/auzi in speranta ca va adormi la loc. :)

– Sau cand o pui in leagan si ea vrea in pat, tu o pui in pat si ea vrea in leagan si tot asa. :)

– Sau cand vrei sa-i schimbi scutecul si ea se intoarce ca: ”vai uite girafa, nu m-am jucat cu ea, hai sa o apuc, dar vai in cealalata parte este perna, cum ar fi sa ma urc pe ea” si tot asa, exact in momentul sensibil.

– Sau cand o imbraci ca un ursulet de i se vede doar nasucul si te impiedici pe drum ca vrei sa-i faci poze, multe poze.

– Sau cand tipa la tine daca o lasi singura si cand te apropii – se joaca, parca nici nu te-a chemat la ea.

– Sau cand vrea sa doarma – i se coloreaza sprancenele intr-o culoare gen portocaliu, (da, da am scris corect, portocaliu) si mai apoi o vezi cu cele doua degete in gura pregatindu-se de nani si te ignora total. (a se vedea dovada mai jos) :)

img_8628

– Dar si cand se culca de la 6 sau 7 pm, vai ce draga imi este ca am si eu timp de… facebook, pai cum, trebuie sa fiu si eu la curent cu noutatile din lume, nu de alta dar urmeaza alegerile parlamentare in Republica Moldova si ma informez si eu cu cine sa votez. :)

Nu stiu cat o sa dureze dar pana cand ma bucur ca avem un copil ‘c u m i n t e’ cum zice lumea. :)

Oamenii de pe strada sau cunoscutii ne spun:

– ca avem un copil cuminte,

– ca sta cumintica in caruciorul ei,

– ca zambeste la toti,

– ca nu plange (de-ar fi vazut-o la colici cum facea, isi schimbau parerea :)),

– ca nu-si dau seama cu cine seamana, daca la unii copii iti dai seama din prima, la Carina, stai sa o analizezi si apoi ghicesti: ba cu mama, ba cu tata. Eu zic ca seamana cu mine atunci cand rade i se fac ochii mici ca la un chinezoi, exact ca ai mei. :)

bebe-mic– ca va fi desteapta ca tata si frumoasa ca si mama (nu am zis-o eu ci un muncitor de la blocul de vis-à-vis :)).

– ca va fi desteapta pentru ca i-au iesit primii 2 dinti de la 4 luni, (oamenii astia, dragut din partea lor ca ma incurajeaza. :))

– etc ca nu mai tin minte .

Lasand glumele la o parte, un copil iti schimba viata, in una mai buna, te face sa privesti diferit grijile si iti schimba prioritatile, te face mai bun si mai realist, mai zambaret si mai puternic, mai darnic si mai rezistent, mai curajos si mai nepasator la ”ce zice lumea”.

Etc etc ca – eu moldovean la mine si nu prea stiu cuvinte frumoase/deocheate. :)

In fine, ati inteles voi mesajul de incurajare, pentru ca este nevoie sa sporim natalitatea, nu de alta dar vorba aia: sa aiba cine sa ne plateasca pensiile. :)

Ierarhie sau parteneriat?

Cine nu şi-a dorit, copil fiind, să fie tratat de către cei din jur ca de la egal la egal, precum o fiinţă cu drepturi depline? Care dintre noi n-a suferit încă din primii ani de viaţă fiind tratat ca o fiinţă inferioară de către cei mai în vârstă doar pentru că era mic şi mintea sa nu poseda încă “preţioasele” lor cunoştinţe despre viaţă? Care dintre noi nu a fost “educat” să asculte fără drept de apel de cei mai mari şi să renunţe la adevărul său? Şi câţi dintre noi, cei care am fost cândva copii şi am suferit teribil din această cauză, am înţeles rostul şi profunzimea acestor experienţe de viaţă şi am creat un alt tip de relaţie cu propriii noştri copii? Continue reading

1

Ce înțelegem din acești adolescenți?

Ce înțelegem din acești adolescenți?

Impertinenți.
Cu ochii permanent în telefon.
Pândiți de pericolul etnobotanicelor.
Individualiști având ca repere fotbaliști sau fotomodele.
Tulburați de hormoni.

Așa îi vedem pe copiii noștri care își caută un drum în viață. Părinți, profesori, jurnaliști și autorități sunt cu toții de acord : așa arată adolescenții. Continue reading

1

Nu îmi recunosc copilul

Se poate să fi auzit de multe ori de la diferite persoane, rude sau chiar necunoscuţi: „Şi părinţii au de învăţat de la copii”. Şi ai stat şi te-ai gandit pentru o clipă dacă este adevărat. Ei bine, este. Din păcate este puţin recunoscută de către tine, ca părinte, şi mai ales pusă în practică.

Nu contest faptul că orice om învaţă până în ultima clipă. Cred că sensul vieţii este: să te naşti ca să parcurgi un drum frumos în viaţă alături de cei dragi, şi să faci greşeli pentru a învăţa din ele şi a-ţi da seama de ce îţi lipseşte.

Nu vreau să reproşez nimic părinţilor, ci doar să le transmit o parte din sentimentele mele, în speranţa că mă vor „asculta” şi că mă vor cunoaşte cu adevărat. Vă înţeleg, dragi părinţi, aveţi destule probleme la serviciu sau de sănătate, ori în relaţia de cuplu. Problema este că uneori parcă se creează o distanţă între noi şi nu ne mai recunoaştem:

„Eu nu ştiu ce se întâmplă cu tine, nu te mai recunosc, nu erai aşa acum câţiva ani…”

„Parcă te droghezi…” Continue reading

CLOSE
CLOSE