Archive

Category Archives for "Productivitate"

Activități cu care își încep ziua oamenii de succes

Diminețile pot fi grele sau foarte frumoase, depinde cum alegi să privești lucrurile. Oamenii de succes se bucură, cu siguranță, de fiecare început de zi, pentru că li se oferă o nouă ocazie să își fructifice cunoștințele și să producă din ce în ce mai multe pentru ei și familia lor. Dacă te gândești că sunt demni de a fi invidiați, te înșeli. Ei muncesc mai mult decât alți oameni și sunt mai atenți la activitățile lor zilnice, tocmai de aceea au mai mult succes. Vrei să știi cum poți învăța de la ei și cum își începe o zi normală un om de succes?

Nu își aruncă ochii în telefon

Nu vei primi niciodată recomandarea să deschizi ochii și imediat după aceea să scrollezi tot Internetul. Smartphone-urile sunt o invenție de care trebuie să ne folosim zilnic, dar nici într-un caz de la prima oră. Vei pierde timp prețios în care poți face orice altceva mult mai productiv, cum ar fi să îți hrănești organismul sau să faci câteva exerciții de gimnastică. O zi normală din viața ta ar putea începe cu câteva minute de respirație sau chiar o meditație și o trecere în revistă a activităților pe care le ai de făcut în ziua respectivă. Așa că lasă telefonul în altă cameră, ia-ți un ceas deșteptător clasic și trezește-te sănătos. Nu vei risca, în acest fel, să întârzii.

Își fac patul

Un om cu reușite pe toate planurile își lasă locul în care a dormit în ordine. Nu spune nimeni să schimbi lenjeria de pat zilnic, însă poți să îndrepți perna, pilota și cearșaful pe care te-ai odihnit. După ce ai aerisit bine camera, timp de minimum cinci minute, întinde o cuvertură peste pat. Dacă obișnuiești să te îmbraci lângă pat și de cele mai multe ori lași în urmă haine aruncate, încearcă să le strângi și să lași cât mai multă ordine în urma ta. Seara, când te întorci acasă, vei avea un sentiment plăcut, văzând toată curățenia din jur, și te vei așeza în pat cu mai mult drag decât atunci când l-ai găsi răvășit cu o seară înainte.

Se îmbracă elegant

Se spune că trebuie să te îmbraci pentru jobul pe care ți-l dorești, nu pentru cel pe care îl ai. Așa că, chiar dacă nu ai ajuns la activitatea pe care o visezi, folosește un outfit casual, cu care nu ai cum să dai greș. Nu trebuie să mergi la lucru la patru ace, ci să porți haine și pantofi cât mai comode, dar serioase. Vei da impresia unui om care pune preț pe aspectul său și este îngrijit.

Își propun lucruri realizabile

Dacă îți vei pune în plan să faci lucruri pe care nu le poți îndeplini, nu vei reuși decât să te frustrezi. Alege înțelept mișcările pe care vrei să le faci și fii sincer, poți sau nu să le duci la bun sfârșit? Dacă da, atunci toate pânzele sus! Dacă, momentan, este un vis mult prea mare pentru tine, ia lucrurile pas cu pas până să ajungi la ce îți dorești. Nu-ți face griji, nimeni nu s-a născut învățat, deci ai răbdare cu tine și dă tot ce ai mai bun, ca să îți atingi scopul.

Învață de la oamenii care au reușit ce trebuie să faci ca să ajungi să trăiești viața pe care ți-o dorești și să îți permiți să-ți satisfaci dorințele, atunci când le ai. În timp, vei reuși performanțele lor. Începe cu sugestiile de mai sus. Drum bun spre succes!

2

Iluzia meritului și mitul gândirii pozitive

Gândirea pozitivă!

Odată, demult, niște călători au dat peste un copac nemaivăzut, imens, vechi de când lumea. S-au apropiat de el și plini de curiozitate s-au apucat să-l studieze. Rădăcinile erau groase și întortocheate. Trunchiul, plin de noduri și scorburi. Crengile, strâmbe. Frunzele, amare. Fructele, mici și fără nici un gust. Într-un cuvânt, copacul n-avea nici o calitate, nici un merit. Călătorii au notat totul și au plecat mai departe. Iar copacul a mai trăit încă o mie de ani netulburat, până când a murit nu tăiat de oameni, ci de bătrânețe.

Spre deosebire de acel copac, noi trăim marcați de merit, într-o meritocrație chiar. „Este meritul meu!” îți spui atunci când ai succes. „Nu meritam asta!” oftezi când o dai în bară. „O să reușesc, fiindcă merit!” spui privind cu speranță în viitor. E omenește să fii tentat să-ți asumi succesul și să dai vina pe alții pentru eșecurile tale, e sănătos să privești încrezător înainte.

Și totuși, ce e meritul? Și mai ales, cum îl măsurăm?

În mentalul colectiv, meritul e o cauză a succesului. Așa că să ne oprim o clipă asupra succesului, mai înainte de a investiga noțiunea de „merit”.

Cum măsurăm succesul cuiva?

De obicei prin averea, puterea, plăcerea și prestigiul de care se bucură la nivel social. Sau mai simplu, prin bani. Așadar, coordonatele succesului sunt tangibile, relativ măsurabile. Asta ne duce la gândul că și meritul ar trebui să fie ceva la fel de măsurabil.

gândirea pozitivă

Oare așa să fie?

Suntem educați să credem, încă din leagăn, că meritul e o combinație de muncă și talent. Ambele măsurabile: munca în ore de efort, talentul de experți. Așa s-a născut mantra cultului muncii: „Cultivă-ți talentul prin muncă și vei avea succes!”. Nu, zău! Dacă ar fi așa, geniile și sclavii ar fi printre milionari. Guvernele ar fi pline de savanți, artiști și filozofi. Or, e suficient să faci apel la cunoștințele tale generale și la bunul simț, nu ai nevoie de statistici, ca să realizezi că lucrurile stau chiar pe dos.

În realitate, succesul are la bază în cea mai mare parte șansa, și în rest furtul. Succesul îl obții într-o mare tombolă a vieții la care participăm toți, iar unii dintre noi, puțini e drept, mai și trișează. Să nu uităm avertismentul al lui Socrate: căutarea exclusivă a succesului este principalul semn al unui suflet bolnav.

Succes prin jocul șansei.

  • Șansa de a te naște în societatea potrivită la timpul potrivit.
  • Șansa de a avea o familie care să-ți dea gene bune.
  • Șansa de a primi o educație pe măsură și de a întâlni oamenii care să te promoveze.
  • Șansa de a întâlni oportunitățile de tot felul, de la o moștenire la o afacere.

Iar acolo unde nu e șansa, e jaful. Să ne uităm în istorie: unde ar fi bogații lumii de azi fără piraterie, colonialism, sclavie, munca copiilor, practici comerciale neloiale și întotdeauna, munca cea prost-plătită. Cât despre îmbogățiții noștri post-revoluționari… citește și tu presa și să așteptăm justiția să-și spună cuvântul.

Aici îți simt revolta. Te aud spunând indignat: „Cum adică, toată munca și talentul meu nu contează deloc? Vrei să spui că tot ce am realizat în viață e rodul întâmplării???” Hai să vedem. Eu nu zic că munca și talentul nu au locul lor. Dar chiar și la loterie trebuie să muncești ca să-ți plătești biletul, iar de-a lungul vieții poți cheltui chiar o avere fără să câștigi nimic. Ba aș îndrăzni să spun că loteria e mai dreaptă decât viața, fiindcă la loterie nu se trezește nimeni cu câștigul în buzunar și nefăcând nimic, pe când în viață se mai întâmplă să moștenești averi. Și totuși, când cineva câștigă marele premiu la loto, nu este lăudat pentru investiția și inspirația lui, ci este invidiat pentru noroc.

Așa că tu de ce crezi că ar trebui să fii lăudat pentru munca și talentul tău? Prin ce diferă reușita ta de a lui? Amândoi ați investit efort și ați avut succes datorită șansei. Eu unul nu văd nici o diferență semnificativă.

Ideea că meritul este o combinație de calități și efort este cel puțin un mit, o împletire de puțin adevăr și multă ficțiune. Ba mai mult, este o iluzie, ba uneori chiar o minciună, un neadevăr afirmat cu bună-știință de persoane care știu foarte bine că nu e așa.

Cui prodest? Cine sunt aceștia?

Evident, cei care se bucură acum de succes. Este mult mai onorabil să afirmi că te-ai ridicat prin efort și calități personale, decât să recunoști că ai avut noroc și, poate, ai mai și trișat.

Și totuși, de ce ceilalți cred într-o minciună? Deoarece celor ce aspiră la succes, minciuna asta le alimentează iluzia controlului, că prin muncă și talent vor reuși și ei. La fel și cei care au dat-o în bară, se consolează cu ideea că eșecul lor e temporar și că poate fi depășit.

Toată lumea care caută succesul (și cine nu-l caută azi?) pare fericită să se mintă așa. Meritul secular a înlocuit azi virtutea religioasă, fiind mult mai atrăgător. Înainte, dacă erai virtuos, ajungeai în raiul ceresc după moarte. Azi, dacă ești merituos vei avea raiul pe pământ, înainte de a muri.

Nu sunt singurul care gândește așa.

Chiar și un rechin financiar ca Andrew Carnegie a recunoscut că bunăstarea se o datorează societății și nu unui „efort herculean al indivizilor”.

Warren Buffet, al doilea om ca bogăție din SUA, spune că dacă ar fi dus în Peru sau Bangladesh, s-ar vedea cât de puțin poate produce talentul într-un mediu ostil.

Herbert Simon, laureat al Premiului Nobel pentru economie, estimează că cel puțin 90% din câștigurile populației din SUA și nordul Europei se datorează „contribuției societale” – mai pe românește, norocului de a te naște în societatea potrivită la timpul potrivit.gândirea pozitivă

Revenind asupra meritului, vedem că acesta se încadrează în curentul mai larg al mitului gândirii pozitive, un alt non-sens drag tuturor ridicat la rang de dogmă. Îi spun mit și nu minciună, fiindcă nu am identificat până acum un beneficiar direct; gândirea pozitivă îmi pare mai degrabă o iluzie decât o manipulare, iluzia fiind aceea că-ți poți controla gândurile și emoțiile.

Dacă ar fi așa, am fi permanent în extaz. Și cu toate astea, îndemnul de a gândi pozitiv e omniprezent, cu toate că gândurile așa-zis negative se manifestă independent de voința noastră. Faptul că noi încercăm să nu le dăm curs nu le neagă existența.

În fapt, gândirea pozitivă se rezumă la o cenzură, la o suprimare constantă a gândurilor negative, ceva de genul „Să fiu atent să NU cumva să am vreun gând negativ!” Prealăudata gândire pozitivă se bazează pe o negație permanentă, transformându-se într-un soi de algebră absurdă, inversată, în care plus cu plus dă minus.

În gândirea pozitivă, meritul e o valoare absolut… pozitivă. Dar reflectează puțin asupra copacului din primele rânduri. Dacă ar fi fost plin de merite, ar fi fost tăiat de mult, nu?

Oare cât „se merită” să fii merituos?:)

Psycho SRL

Ghici ghicitoarea mea:

Sunt niște persoane cu nume sonore și imagini strălucitoare. Le vezi pe toate zidurile și ecranele, emanând cuvinte pline de curaj și dezinhibare.

Îți promit raiul pe pământ: împlinire personală sau profesională, sănătate, frumusețe și cam orice altceva ți-ai putea dori.

Le pui numele pe cartea de vizită sau îmbrăcăminte. Petreci fiecare zi cu ele, mult mai mult timp decât cu familia și prietenii. Le aduci de la muncă la tine în casă, la masă și chiar în pat.

Nu te-ai prins?

Îți mai dau câteva indicii: au zero empatie fiindcă nu pot nutri sentimente, și tot ceea ce le interesează e propriul profit.

Au o morală parcă zămislită în latrinele lui Vespasian, pragmaticul împărat roman pentru care banii nu aveau miros și care își propusese să valorifice până și cele mai umile reziduuri umane. Acum, ghici, cine sunt aceste persoane cu trăsături standard de psihopat?

Sunt persoanele… juridice. Firmele.

O notă pentru puriști: știu că nu e riguros științific să aplic termenul de „psihopatie” unei entități imateriale, deci lipsite de psihic, așa cum e o persoană juridică. La fel cum nu e corect să vorbim de „psihologia” unui popor. Cu toate astea, metafora mi s-a părut a fi cea mai eficientă cale, poate singura, prin care să pot ilustra atributele unei astfel de ficțiuni inter-subiective, precum firma.

Îți poți imagina o companie investind într-o activitate de care e sigură că nu-i poate aduce nici un profit? Nu cred.

Infiintare firma

De ce? Ce s-ar întâmpla dacă ar face-o?

Dacă nu are alte surse de venit, firma ar da faliment. Atunci tu, tu de ce ai implica emoțional într-o firmă care este doar o convenție incapabilă să-ți întoarcă cea mai mică emoție? Nu cumva asta e calea spre falimentul tău, emoțional de data asta?

Și totuși, vrând-nevrând, măcar ca angajați, o facem mai toți. Altfel, cică nu avem „spirit de echipă”, nu suntem „team player”, nu ne „integrăm”. Și așa începi să irosești zilnic din capitalul tău afectiv pe tot felul de ficțiuni gen proiecte sau valori ale firmei, care bineînțeles că nu-ți întorc nimic care să te hrănească sufletește.

Primești bani și tot felul de vorbe meșteșugite, de obicei în relație de inversă proporționalitate: cu cât vorbele sunt mai frumoase cu atât banii sunt mai puțini. Dar aceste vorbe frumoase acționează asupra ego-ului tău ca niște calorii „goale”, fără minerale sau vitamine: te satură și te îngrașă, fără să te hrănească. Până când, mai devreme sau mai târziu, mai vizibil sau nu, declari falimentul emoțional. Burn-out.

„Păi, și firma nu e formată din oameni?” o să mă întrebi tu.

Nu, îți răspund. Nu confunda firma cu angajații săi. Ei nu sunt decât niște oameni la fel ca și tine, cu emoții și gânduri, nu niște psihopați. Niște oameni la fel de afectați ca și tine de relațiile lor cu o entitățile astea psihopate numite firme. Pe când firma este doar o ficțiune inter-personală, dar nu mai puțin influentă, expresie a intereselor financiare ale unor indivizi anonimi sau chiar alte firme.

Ce e de făcut?

Te rog, ia o mică pauză de reflecție, mai gândește-te odată înainte de a-ți blama șeful fiindcă nu te înțelege.

Înainte de a te supăra pe coleg fiindcă nu te ajută.

Înainte de a dispera fiindcă clientul tău cere marea și sarea.

Înainte de a te supăra pe vânzătoare fiindcă nu se mișcă prea repede.

Înainte de a te certa cu soțul că muncește peste program.

Și pot continua așa la nesfârșit cu profesorul, cu medicul și cu toți ceilalți cu care intri în contact zi de zi. Poți avea încredere în oameni ca indivizi autonomi, dar nu ca membri ai unei companii, deoarece atunci ei nu mai acționează în numele lor, ci al grupului. Vezi cazul naziștilor, probabil oameni de treabă în marea lor majoritate, și în același timp părtași la niște fapte odioase.

Infiintare firma

Comportă-te față de firmă așa cum ar trebui să faci cu orice psihopat pe care nu-l poți evita.

Nu divulga despre tine mai mult decât e necesar, deoarece va folosi toate informațiile împotriva ta, manipulându-ți ideile și emoțiile spre propriul ei profit.

Cunoaște-ți propriile slăbiciuni și calități, fiindcă firma le va exploata: de exemplu, dacă ești o persoană săritoare, vei primi din munca colegilor mai puțin performanți.

Ascultă-ți instinctele: ele sunt vocea experienței tale de viață, chiar dacă se exprimă mai degrabă ca emoții decât ca idei.

Nu încerca să schimbi cultura firmei sau să îi mai dai o șansă: firma este o ficțiune și va rămâne o ficțiune. O entitate insensibilă rămâne insensibilă.

Realizează că nu e vina ta: te afli sub influența unei entități psihopate, și acțiunile tale au fost manipulate de aceasta în propriul ei interes. Asta face firma, asta e natura ei. Dacă e nevoie, iartă-te. Și fii convins că nu trebuie să te scuzi față de alți oameni, cu excepția situațiilor în care chiar simți că e necesar.

Celor care mă vor acuza că generalizez, că în firma lor nu e așa etc, le spun de pe acum: da, așa e, recunosc. Atunci când încerci să sintetizezi manifestările oamenilor, unici ca biologie și experiență de viață, e imposibil să nu atingi un oarecare nivel de generalizare. Altfel aș scrie doar despre atomi și molecule, nu? Că numai acolo există uniformitate. Teoretic. Și dac-ar fi să iau în considerare și incertitudinea de la nivel cuantic… n-aș mai scrie despre nimic. Așadar, faptul că am generalizat nu înseamnă nimic altceva decât că aspectele despre care scriu se regăsesc într-o măsură mai mică sau mai mare, în fiecare companie.

La final, o povestioară:

O femeie a găsit pe marginea drumului un șarpe rănit. L-a luat acasă, l-a vindecat și l-a dus înapoi în sălbăticie. Acolo, șarpele a mușcat-o de moarte. Îndurerată, femeia l-a întrebat: De ce ai făcut asta, după ce te-am salvat? Fiindcă ăsta e natura mea, a răspuns șarpele.

Cam tot așa și firma…

12

Fereşte-te de „negativisme”!

Negativisme… Gândul este energie; poţi clădi o lume sau o poţi distruge doar prin modul de a gândi. (Susan Taylor)

Fiecare corp viu este înconjurat de un câmp energetic. În funcţie de o seamă de factori, acesta poate fi negativ sau pozitiv.

Conform artei “feng shui” (considerată de unii chiar ştiinţă), un foarte complex studiu al energiei existente făcut de chinezi, energia fiinţelor şi obiectelor ce ne înconjoară poate influenţa energia proprie.

Continue reading

5 lecții de viață învățate de la Steve Jobs

Steve Jobs este considerat ca fiind unul dintre cele mai influente personaje ale planetei, atât în industria calculatoarelor (Apple) cât și în industria divertismentului (Pixar).

Steven Paul Jobs și-a descoperit devreme pasiunea și a început să și-o pună în valoare. Nu numai că este un geniu inovativ, dar este o persoană care și-a pus amprenta în lumea în care trăim astăzi.

Hai să aflăm împreună câteva lecții și principii de viață de la Steve Jobs.

1. Privește în ansamblu

Steve vorbește într-un discurs ținut la universitatea Stansted în anul 2005 despre faptul de „a ști să conectezi punctele”. Se referă la aptitudinea de a privi lucrurile în ansamblu și nu pe termen scurt.

Steve a crescut într-o familie săracă. După ce a intrat la facultate, și-a dat seama că părinții lui reușeau cu greu să îi plătească studiile, iar lui nici măcar nu îi plăcea ce învăța acolo, așa că după o jumătate de an a decis să renunțe. A ales să facă lucrurile care îi plăceau așa că a absolvit un curs de tipografie.

După 10 ani, acest curs de caligrafie s-a dovedit benefic. Steve a creat un set de fonturi unice pentru noul computer Mac, iar asta i-a adus un succes impresionant. Până și cei de la Microsoft i-au copiat fonturile.

Dacă nu renunțam la facultate și nu făceam acel curs de tipografie, niciodată nu aș fi creat acele fonturi minunate. A fost nevoie să treacă 10 ani pentru a putea să privesc în trecut și să conectez punctele.”

Nu poți conecta punctele privind înainte, ci doar înapoi. Așa că trebuie să ai încredere că punctele se vor conecta cândva în viitor.

2. Trăiește ca și când ar fi ultima zi

Steve obișnuia să se privească în oglindă în fiecare dimineață și să se gândească la faptul că la un moment dat va veni ziua în care trebuie să moară. Iată unul dintre citatele lui preferate: ”Trăiește ca și când ar fi ultima ta zi pe Pământ, căci la un moment dat cu siguranță această zi va veni”.

A-ți reaminti în fiecare zi că cu toții vom muri cândva – Acesta a fost un instrument important care a contribuit la alegerea celor mai importante decizii din viața mea.”

Am fost depistat cu o tumoră de cancer la pancreas. Doctorul a spus că acest tip de cancer este incurabil și să mă aștept să mor în următoarele 3-6 luni. Trebuia să mă pregătesc. Mă gândeam cum să fac în așa fel încât moartea mea să fie cât mai ușoară pentru familie. Am trăit cu acest diagnostic o zi întreagă, până când mi-au făcut analize mai amănunțite. Au aflat că de fapt pot scăpa cu o operație. Am făcut operația iar acum sunt sănătos”.

De atunci, Steve Jobs a învățat să aprecieze mai mult fiecare clipă în care este în viață. Nu cred că e nevoie sa fii atât de aproape de moarte ca să faci si tu asta, ci e de ajuns doar să îți imaginezi. Dacă mâine ai ști că mori, ce ai face azi?

3. Fă ceea ce îți place

Oamenii spun că trebuie să fii pasionat de ceea ce faci în viață și este total adevărat. Motivul este acela că dacă nu există pasiune, orice persoană rațională, mai devreme sau mai târziu, va renunța.”

Munca îți va ocupa o mare parte din viață, iar singura metodă de a fi împlinit este să faci ceea ce tu crezi că merită.”

Este foarte greu să faci ceea ce nu îți place mai ales atunci când ești nevoit să o faci pe o perioadă îndelungată. Acesta este și motivul pentru care majoritatea firmelor dau faliment în primii 5 ani de existență, pentru că oamenii tind să facă ceea ce se caută decât ceea ce le place.

Dacă nu îți iubești cu adevărat munca ți se va scârbi să o mai faci. Vei ceda și o vei lua din nou de la capăt. Dacă vrei să ai succes atunci trebuie să iubești ceea ce faci. Toți oamenii de succes fac asta.

Iar dacă nu știi încă ce îți place să faci, nu te opri din căutări. Niciodată nu e prea târziu. Nu-ți pierde încrederea.

4. Nu o face pentru bani

Valoram în jur de un milion de dolari când aveam 23 de ani, peste 10 milioane când aveam 24 si peste 100 de milioane când aveam 25. Nu a fost așa de important pentru că niciodată nu am făcut-o pentru bani.

Banii te ajută să faci lucruri și să investești, dar cei mai importanți factori pentru mine au fost compania, oamenii și produsele pe care le făceam.”

Este greu, într-adevăr, să pleci de jos pentru că la acest nivel banii contează foarte mult, însă încearcă să îți concentrezi acțiunile spre a face ceea ce te pasionează și lasă banii să vină ca o recompensă. Nu alerga tu după ei.

5. Focusează-te pe pozitivitate

Steve Jobs a fost un copil adoptat. Ar fi putut cu ușurință să se concentreze pe negativitate și să își urască părinții (și pe cei naturali dar și pe cei adoptivi), însă nu a făcu-o.

A ales să fie pozitiv și mulțumitor pentru lucrurile pe care le avea deja. S-a concentrat pe ceea ce îi plăcea să facă, și anume tehnologia. Astăzi vedem cu toții ce impact imens a avit această abordare a lui Steve.

Așa că poți și tu să începi să vezi partea plină a paharului căci nu știi de unde și cum apar șansele. Crede în tine și în forțele tale. Fii pozitiv și convins că poți reuși!

Articol scris de:

Florin Serban

http://regeleleu.ro/

13

5 sfaturi ca să începi să iubeşti trezitul de dimineaţă

Trezitul de dimineata… Am învăţat că atunci când am probleme pot să scap de ele prin mai multe moduri, dar cel mai rapid mod este înfruntarea directă. Urăsc şi iubesc trezitul de dimineaţă!

Iubesc trezitul de dimineaţă pentru că sunt foarte productiv, creativ, zilele par mai lungi şi de cele mai multe ori sunt zile de succes, zile în care sunt vesel, fericit. Şi ziua nu pare pierdută, ca atunci când mă trezesc pe la 11 sau 12 PM.

Urăsc trezitul de dimineaţă pentru că este singurul moment al zilei când pot vorbi cu obiectele – şi dimineaţă pot să vorbesc cu patul, care, jur, este extrem de convingător când îmi spune: „mai stai cu mine, mai dormi puţin!”. Desigur… mai urăsc trezitul de dimineaţă pentru că-i greu, pentru că ochii mi se închid şi eu trebuie să mă lupt cu ei, pentru că e frig, pentru că liniştea e asurzitoare şi pentru că lenea e cea mai bună prietenă a mea atunci. DAR GATA CU PLÂNSUL!

Cu toţii ne putem „antrena” să iubim trezitul de dimineaţă! Continue reading

1

Stăpânul lumii în 3 pași

Imagini, Sunete, Atingeri, Gusturi și Mirosuri. Toate sunt căile prin care îmi extind conștiența și mă conduc în explorarea unor noi locuri, culturi, opere de artă, oameni, vieți.

Imaginează-ți că ai în față un pahar cu vin sau o cupă cu înghețată de ciocolată cu o căpșună implantată în ea! Ăsta-i începutul tuturor acțiunilor! Continue reading

4

Tu lucrezi mereu din cafenele?

M-am văzut cu un tip ieri dimineață în mall. În primul rând: eu nu-mi programez întâlniri sau lucruri de făcut de dimineața – dooooar dacă n-am încotro. Îmi place să-mi beau cafeaua acasă, fără să mă grăbesc, să am timp pentru mine. În al doilea rând: n-am ajuns niciodată într-un mall așa de dimineață.

Și mallul era pustiu. Doar angajații erau prin mall, cu ochii băgați în Facebook sau în jocuri stupide de mobil. Nici măcar nu stăteau în magazine, ci stăteau în fața magazinelor, de vorbă, căci clienți nu erau de nicio culoare!

În fine, ca să ajung la partea interesantă: m-am așezat cu tipul ăsta la o masă, mi-am luat o cafea și un senviș și am început să vorbim. După câteva minute și-a scos laptopul să-mi arate ceva, dar, culmea, în tot mallul bucureștean nu era nicio rețea de Wi-Fi gratuită. Continue reading

2

Ce te motivează în alegerea carierei?

Nu de puține ori aud oameni plângându-se de jobul pe care îl au. Chiar seara trecută mi s-a întâmplat să aud pe cineva afirmând că s-a săturat până peste cap de locul de muncă și de toate mizeriile care i se întâmplă acolo, că el de fapt vrea să facă altceva și că banii pe care îi câștigă sunt singurul motiv pentru care nu renunță la tot. Pare deja un stereotip, nu-i așa? Dar haideți să ne imaginăm ce se întâmplă, de fapt nimeni nu l-a obligat pe respectivul să se angajeze acolo, să aibă acel loc de muncă unde probabil că lucrează deja de câțiva ani, și să vedem cum a ajuns de fapt în această situație. Adevărul este că prea puțini oameni se gândesc cu adevărat la carieră pe care o vor urma când termină liceul sau facultatea. În zilele noastre mulți dintre noi suntem fericiți atunci când se ivește o oportunitate și găsim un job bine plătit, cu perspectiva de a promova rapid, mașină de serviciu, telefon și asigurare de sănătate la o rețea privată. Sună tentanta€, dar insuficient și mulți ajung să regrete acest lucru după ceva timp.

Care și unde este de fapt lipsa? Dincolo de avantajele materiale pe care le obții la serviciu, dacă nu obții și alte satisfacții, după un timp o să îți pierzi interesul, vei deveni demotivat, nu vei mai performa și în scurt timp vei fi nefericit. Continue reading

1

Pe tine ce te motivează? Plăcerea sau durerea?

Plăcerea sau durerea? Tu pe care dintre cele două o preferi?

“Plăcerea, desigur!” – este răspunsul pe care-l primesc de la prieteni atunci când îi întreb.

Dar oare este așa? S-ar putea să ai o surpriză însă cei mai mulți dintre oameni (80% conform “Putere Nemărginită” – Anthony Robbins) sunt stimulați mai puternic de durere decât de plăcere.

Atunci când sunt constrânși, stresați, supărați sau poate chiar furioși, ei reușesc să se mobilizeze și să muncească. Am văzut mulți părinți care, din câte observ până acum, au preluat acest model într-o formă cam exagerată. Continue reading

1 2 3 4
CLOSE
CLOSE