Archive

Category Archives for "Filme"

Descopera frumuseţea “colaterală” a fiecărei zile

Frumusetea colaterala.

Dragă tu,

Iţi scriu o scrisoare în care vreau să îţi povestesc despre frumuseţea ascunsă din fiecare zi. Vreau să vezi un film. “CollateralBeauty”, –  frumusetea colaterala.

Poate nu este cel mai reuşit film al anului, nu aş putea spune că m-au impresionat actorii (Helen Mirren e excepţia), felul în care a fost filmat, iar unele scene, eu, personal, le-aş fi tăiat.

Dar am avut o revelaţie, printre lacrimi (recunosc, am plâns jumătate din film), la început de an. Dacă ai impresia că viaţa ta este mizerabilă, du-te la cinema, iar la final, vei realiza că viaţa ta nu este urâtă deloc.

E chiar frumoasă.

Când directorul unei agenţii de publicitate  din New York îşi pierde fetiţa, Olivia, datorită bolii îngrozitoare care începe cu litera “C”, decide să întrerupă orice legătură cu lumea. Prietenii săi devin din ce în ce mai îngrijoraţi şi încearcă cu disperare să ajungă la el, dar Howard (Will Smith) refuză orice contact.

El caută răspunsuri, scriind scrisori Dragostei, Timpului și Morții.

Mi se pare una dintre cele mai frumoase şi nebuneşti idei. Să scrii scrisori nu unor oameni, ci unor concepte. Si m-am întrebat dacă aş ajunge vreodată să scriu asemenea scrisori, ce le-aş spune celor trei constante ale vieţii noastre?

Aşa cum spune Howard: “Suntem aici să relaţionăm. Dragostea, timpul, moartea. Toate aceste trei lucruri conectează fiecare fiinţă umană de pe pământ. Tânjim după dragoste, ne dorim mai mult timp şi ne temem de moarte.”

I-aş scrie Timpului pentru că am nevoie de el, dar probabil că l-aş certa cumplit. E un grăbit, fuge mereu, în ultima vreme am senzaţia că şi-a mărit viteza, e nepăsător. Si eu sunt o grăbită dar nu pot să ţin pasul cu el. Imi cere prea mult, prea repede şi este prea neiertător. Nu îmi place Timpul pentru că, uneori, aş vrea să îngheţe, în momentele acelea, ale noastre, dar îl înţeleg. Işi face şi el treaba, deşi, la un moment dat, în film, Timpul spune că totul este în capul nostru, din ianuarie până în decembrie, de la miezul noţii până dimineaţa.

Timpul nu este promis, este doar o clipire, o amintire, o dorinţă, un dar. Si, după cum se dovedeşte, Moartea este mult mai vitală decât Timpul.

Morţii nu i-aş scrie, ci, în schimb, i-aş trimite o poză cu un domino lung lung, infinit (aş vrea) şi spiralat, ca cele pe care le face Howard în film. Nu cred că aş putea să îi spun ceva, de frică să nu o supăr, deşi ştiu că într-o zi o voi cunoaşte şi nu va fi bătrânica simpatică din film. Dar, Helen Mirren, mi-ar place să fii tu, în pantaloni de piele şi cu unghiile albastre.

Nu i-aş scrie Dragostei pentru că este singura “de ce”, este motivul pentru tot şi nimic, este peste tot, în fericire şi suferinţă şi eu am acceptat acest lucru. Nu mai am nimic să îi spun acum, dar, poate mă răzgândesc într-o zi.

Du-te să vezi filmul şi, poate, vei vrea să scrii şi tu scrisori.

Să scrii universului şi stelelor, să le rogi, să le cerţi, să le iubeşti, să descoperi frumuseţea “colaterală” a fiecărei zile. Este acolo, crede-mă. Trebuie doar să o vezi.

Mirabela Pop

Cel mai bun moment pentru fericire este acum

Îți amintești momentele de fericire din viața ta? Eu da, multe. Știu că și tu ți le amintești pe-ale tale.

Nu te întreb ce înseamnă fericirea, mai ales în scris, pentru că ai avea timp berechet să fabrici un scenariu imens, gen fericirea e când ai casă,mașină, cont în bancă și ești plecat în vacanță în Caraibe…

Așa că o să-ți spun direct, când am fost eu fericită: Continue reading

12

Yes Man (2008)

Motivonti o să recomande odată la ceva timp şi filme ce crede el că merită văzute – majoritatea se vor axa pe ambiţie, gândire pozitivă, motivaţie şi alte subiecte ce ţin de dezvoltare personală.

Yes Man” este, cel puţin momentan, singurul film pe care-l ştiu eu că îmbină dezvoltarea personală cu super-umorul lui Jim Carrey. Părerea mea este că orice film în care apare Jim Carrey este un film demenţial! În cazul în care eşti pasionat de devoltare personală şi-ţi place şi Jim Carrey… filmul ăsta este Biblia ta!

Carl (adică Jim Carrey) este un tip ce pare a avea o viaţă compromisă: şi-a pierdut „iubirea vieţii”, îşi urăşte locul de muncă, trăieşte într-o rutină oribilă şi nu vrea să facă NIMIC să-şi schimbe viaţă. Partea tristă este că acest Carl îmi aminteşte de câţiva oameni pe care-i cunosc personal… Continue reading

3

Shall We Dance (2004)

Motivonti o să recomande odată la ceva timp şi filme ce crede el că merită văzute – majoritatea se vor axa pe ambiţie, gândire pozitivă, motivaţie şi alte subiecte ce ţin de dezvoltare personală.

Shall We Dance” este unul din acele filme care-ţi aminteşte de tine. Până la sfârşitul filmului eram deja pus pe gânduri: mă gândeam la cum mă comport eu în anumite situaţii, la pasiunile mele şi la momentele în care mi-e ruşine de ce-mi place.

John Clark e un tip cu o familie măricică (soţie şi doi copilaşi) dar cu o viaţă rutinată. Într-o zi totuşi se apucă de un curs de dans – astfel descoperindu-şi o nouă pasiune. O poveste paralelă cu cea a lui John este povestea colegului său de serviciu care este pasionat de dans, dar îi e ruşine de pasiunea sa. John îl descoperă pe acesta într-o zi la sala unde lua el cursuri deghizat.

Continue reading

8

The Pursuit of Happyness (2006)

Motivonti o să recomande odată la ceva timp şi filme ce crede el că merită văzute – majoritatea se vor axa pe ambiţie, gândire pozitivă, motivaţie şi alte subiecte ce ţin de dezvoltare personală.

The Pursuit of Happyness” e un film destul de vechi (din 2006), dar pe care eu l-am văzut abia acum, recent. Ce m-a fascinat este faptul că filmul este după o poveste adevărată – povestea lui Christopher Gardner.

Chris are o familie – este căsătorit şi are un fiu. El a investit o sumă mare de bani în nişte aparate medicale considerând că acestea o să-i asigure un venit mare pentru o durată lungă de timp – lucru care nu s-a întâmplat. Ajunge într-o situaţie critică, dar cu un vis de împlinit: vrea să devină broker. Continue reading

CLOSE
CLOSE