Ce NU spunem când ne vorbim

6
276

33933
Să ne imaginăm că stăm amândoi la o cafea ( de preferat a mea să fie cu puțin lapte de soia și un drop de miere), și în timp ce eu mă uit prin tine când tu vorbești, mă opresc și zic: Doamne,  ce dinți galbeni ai.

Vorbesc serios. Imagineaza-ți scena asta și gândește-te cum ai reacționa.

Se face că de când m-am mutat peste ocean, și era și dinainte, dar nu așa complicat, din lipsa mamei sau a bunicii care tot timpul făcea pâine proaspătă și tăia puiul special pentru masa de prânz,  am dezvoltat o alergie la…mâncare. Serios, teoretic nu mai pot să mai mănânc nimic. Nu tu brânză ( viața mea este complet terminată), nu tu lapte, nu tu ouă, nu tu mâncare. Orice abatere de la lege se proiectează pe fața mea.  Mai exact,  îmi apar chestii ciudate care seamănă cu acnee și care MĂ SCOT DIN SĂRITE. Deși câteodată e OK, alteori e chiar aiurea, serios. Cel puțin, conform multor persoane care țin să îmi reamintească mereu  de prezența vreunui coș pe față sau că azi blugii îmi vin mai largi decât data trecută.

Mă rog.

Ideea este că am alergie la lactate, ouă și încă ceva, de care tot îmi e neclar.

Țin minte că acum câțiva ani  în timp ce așteptam să-mi iau  o cafea, tipul de la casă zice:  mamă, ce corn ți-a ieșit pe frunte. Poftim?! Nu știam dacă trebuie să mă înroșesc sau să îi plesnesc una. I-am zâmbit, că am dinții albi și i-am urat câteva de sănătate. În gând.

Odată cu el, au început și alții. Wow, dar ce ți-apar pe frunte? Sau, mai nou, în ultima perioadă, colegii mei de la lucru îmi țin evidența la coșurile de pe frunte. Hai că azi arată mai bine, sau, hai că nu e chiar așa rău sau, aoleu, uite cât de multe au apărut. Pe bune, fraților?

Pe lângă faptul că din când în când îmi apar coșuri pe față pentru că mănânc prostii, nu mă laud cu mai mult de 50 de kilograme. Câteodată mi se pare că sunt OK, alteori, prea slabă. Evident, nici ăsta nu-i aspect de netrecut cu vederea, așa că odată, un prieten mi-a zis așa: Lavinia, în pantalonii ăia zici că tocmai ai venit de la Auschwitz.

……………………………………

Suntem un amalgam de corpuri diferite, cu structuri diferite și toți împărțim același lucru: suntem defecți. Hellloooo!!!! Bine ai venit în lumea reală! Deși mi-e ambiguă definiția perfecțiunii, am hotărât totuși să încerc să o explic. Sau, să mi-o explic. Concluzia? Ori sunt, ori nu există. Punct.

Cum ar fi să mă opresc și să îți spun ce dinți galbeni ai? Penibil. Deși aș putea-o face, pentru că, noroc cu soră-mea care e medic stomatolog, dinții mei sunt  albi. Dar asta nu înseamnă că o să îți spun ție că ai dinții ca soarele de albi. Așa că, tu, de ce mi-ai spune mie că sunt prea slabă, sau că nu știu eu ce imi apar pe față? Come on, babe, get a life! Chiar nu avem lucruri mai bune de făcut cu timpul nostru decât să stăm să vânăm defectele altora?

Atunci cânt te hotărăști să vorbești despre aspectul fizic al altora, începi să spui cine ești. Nu cine vrei să fii, și cine ești tu de fapt.  Ce valori ai sau cât ești de dus cu capul. Scuze, chiar nu vreau să folosesc expresii de genul ăsta, dar vrem să credem că trăim într-o lume civilizată în care ne respectăm. Deși personal am trecut peste partea în care mie îmi pasă de ce spun alții, știu că sunt mulți pe care îi afectează. Sau sunt mulți care nu conștientizează ce aiurea e când nu gândesc și le ies pe gură astfel de complimente.

Așa că, dacă te afli printre cei cărora le place să ochească defecte, găsește-ți altceva mai bun de făcut. Iar dacă te afli pe cealaltă parte, relaxează-te. Nu merită nici cel mai mic stres.

“privește-mă cum nu îmi pasă”

Sunt 100% convinsă că aspectul fizic contează. E primul lucru care ne iese în evidență la cineva. Dar aspectul fizic este ceea ce ne place, pe când aspectul interior este ceea ce ne unește.

Fetelor, noi suntem mult prea mișto decât gagicile  din reviste, dacă vreți să deveniți ca ele. Alea-s nașpa. Alea sunt tipe care își vând corpul, noi nu suntem de vânzare. Noi suntem mult prea geniale pentru piață. Noi nu avem nevoie de bani ca să fim frumoase, avem nevoie de puterea de a fi noi înșine.  Așa că, stop giving a…. despre cum arătați voi sau alții. Știu că sună clișeic atunci când zici că, frumusețea e în interior, dar ăsta e adevărul. ĂSTA E ADEVĂRUL! Și, crede-mă, ți se va proiecta și pe exterior.

frumoaso, scumpo, iubita – nici măcar nu ne cunoaștem, hai să ne oprim”

Dacă vrei ca oamenii să te placă, place-i tu pentru ceea ce sunt. Nu pentru cât de mult le place cum arăți. Ci pentru cât de mult te respectă. Iar ca sfat, scapă de gagicile alea care nu știu să vorbească decât despre cum să fie frumoase. Nu ai nimic ce invăța de la ele.

Iar dacă ești printre persoanele care se plâng că nimeni nu te place pentru ceea ce ești, ai face bine să îți rearanjezi prioritățile. Aveam și eu aceeși problemă până când:

“Man, that girl is beautiful. She is smartly beautiful. And you know what I like about her? She doesn’t care if she doesn’t wear make up, she still goes out. She doesn’t care how she looks, she just wants to be herself. That woman  is so good in her own skin, makes her extremely beautiful. Thats the girl I want.”

Nu de mult, am primit asta. Era despre mine. Nu despre faptul că am un număr de doup coșuri astăzi, sau faptul că am slăbit aproape 7 kilograme în ultimele săptămâni pentru că am lucrat mult.

Până la urmă, viața e despre cine suntem și ce devenim. Și pe cine avem lângă noi să se asigure că devenim “the best of us”, nu “the best on us”.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentGăsește-ți o pereche și fă exercițiul ăsta simplu
Articolul următorSchimbă normalitatea din jurul tău
trăiesc cel mai ieftin vis american. am venit cu gândul să semnez @newyorktimes și nu plec până nu îmi pun articolul în ramă. și pe lângă oxigen care mă ține în viață, cafeaua o beau doar cu lapte de soia și puțină miere

6 COMENTARII

  1. Buna! Am nevoie de un sfat…as vrea sa ma duc anul viitor in America cu Work and Travel,dar imi este frica ca imi va fi foarte greu deoarece nu cunosc limba foarte bine(am nivel incepator :D) este foarte trist pentru mine dar nu am reusesc sa o invat din cauza profesorilor din generala si liceu,iar acum la facultate intampin o gramada de dificultati. Sa ma duc la British Council di Bucuresti sau sa fac pregatire individual?….Mi se pare ca nu o voi putea invata nicio data daca nu am reusit pana acum…..nici nu stiu cu ce sa incep. Dar chiar as vrea sa ma duc cu aceasta organizatie,poate va fi super,dar frica ma doboara. Multumesc!

  2. Cum fac distinctia dintre un psiholog si un coach? O profesoara mi-a zis sa contactez un coach( cica am o problema legata de concurenta). Dau un exemplu ca sa imi puteti identifica de ceea ce am nevoie. In primul rand am o problema legata de aspect,de inteligenta,inferioritate…in concluzie negativism profund. De ex. am dat un test, profa a intarziat iar cand a inceput sa-mi dea subiectele m-am pierdut complet ( din cauza timpului, mintea mea era setata pe timp) si nu am mai stiut sa fac nimic,m-am panicat atat de tare ,imi e frica ca asa voi face si la examen(facultate). Sper ca v-am dat un exemplu concludent. Multumesc!

LĂSAȚI UN MESAJ