Ce să spui atunci când nu poți

2
256

De câte ori ți s-a întâmplat să îți dorești să faci ceva și să-ți spui singur că nu poți? Mie mi s-a întâmplat de multe ori, recunosc. Și stăteam până în ultima clipă într-o stare de maximă tensiune și disconfort, blocată în același loc. Gândul că nu pot era cel care mă țintuia în acel loc în care ajunsesem să nu mai îmi fie bine.

Nevoia mea reală mă trăgea într-o direcție, iar gândul că nu pot să merg în acea direcție mă trăgea înapoi, ceea ce simțeam eu fiind o durere foarte mare, ceva mai puternic decât mine mă trăgea în două direcții diferite. Acesta se numește conflict interior și cred că l-am trăit noi toți chiar dacă l-am numit poate în alt fel.

Nevoia nu avem cum să o schimbăm, ea apare ca o cerere a corpului nostru și în niciun caz nu trebuie neglijată, ba din contră e bine să o recunoaștem imediat și să acționăm în sensul satisfacerii ei pentru că numai și numai satisfacerea nevoii ne va restabili echilibrul. Desigur, este preferabilă o satisfacere adecvată, eficientă și mai ales într-o manieră pozitivă, dar asta este deja altă discuție. Deci, nevoia o luăm așa cum vine. Dar ce facem cu gândul, cu acel “nu pot”? „Nu pot” este un gând care blochează, după „nu pot” nu mai urmează decât punctul. După ce ai spus nu pot, totul s-a terminat, discuția nu mai are sens. Vestea bună este că e la îndemâna noastră să înlocuim acest gând nociv cu alte gânduri, mai productive.

Nu vreau. Dacă nevoia mea mă îndeamnă să fac ceva iar eu înlocuiesc “nu pot” cu “nu vreau” înseamnă că deja am cântărit avantajele și dezavantajele, am luat act de riscuri, știu la ce renunț și, în cunoștință de cauză aleg să nu fac. Aceasta este o alegere responsabilă iar asumarea responsabilității ne scoate automat din conflict. Chiar dacă nevoia mea rămâne nesatisfăcută, este o decizie asumată. Pe moment nu vreau să fac asta. Acest gând îmi permite o amânare, „nu vreau acum, mai aștept 5 zile”. Sau îmi permite să caut o altă soluție, „nu vreau să fac acest lucru ca să-mi satisfac nevoie, aștept să găsesc o altă soluție. Caut o altă soluție”. Este un gând care-mi lasă libertatea de alegere, nu mă blochează în conflict.

Mi-e teamă. Când în loc de „vreau, dar nu pot” spui „aș vrea, dar îmi e teamă” îți lansezi practic o invitație la o discuție cu tine în care să identifici problema. Este o atitudine pozitivă, de deschidere, „îmi recunosc și îmi accept nevoia, știu chiar și direcția în care ar trebui să mă îndrept, dar îmi este frică”. „Păi de ce ți-e frică?” De obicei ne este frică să ne părăsim zona de confort și de a păși într-o zonă despre care încă nu știm nimic dar alegem să credem că va fi neapărat rău. Este momentul ca mental sau chiar în scris (e mai bine) să facem o listă cu lucrurile la care ne este frică să renunțăm și să ne planificăm cu ce le-am putea înlocui în așa fel încât nouă să ne fie bine. De exemplu, “ca să-mi schimb jobul ar trebui să renunț la siguranța salariului pe care-l iau la dată fixă, chiar dacă actualul job nu-mi aduce nicio satisfacție și înlocuiesc asta cu posibilitatea de a câștiga mai mult la un alt job care îmi place maxim, chiar dacă poate nu voi lua banii la timp”. Sau, “renunț la confortul unei vieți în doi care nu mă mai satisface de mult și înlocuiesc cu o perioadă de singurătate care-mi va aduce liniștea”.

Nu știu cum. Cu această atitudine rămânem deschiși posibilităților de a învăța. Gândul acesta ne permite să avansăm. Nevoia este recunoscută, decizia de a acționa în sensul satisfaceri ei a fost luată, ceea ce trebuie făcut este să stabilim planul de acțiune. Acesta este un demers realizabil, suntem la doar un pas de satisfacerea nevoi care ne mână la drum.

Se pare că o atitudine pozitivă față de viață și față de ceilalți ne asigură satisfacerea nevoilor într-o mai mare proporție decât o atitudine negativă și asta fără să mai punem la socoteală starea noastră care este categoric mai bună atunci când avem o atitudine optimistă.

Dacă cele trei gânduri de mai sus n-au reușit să vă schimbe atitudinea pentru ziua de azi, atunci povestea femeii care mai avea doar trei fire de păr cu siguranță o va face:

Femeia cu cele 3 fire de păr

A fost odată o femeie care într-o dimineață dupa ce s-a trezit, s-a uitat în oglindă și a observat că mai avea doar trei fire de păr în cap. “Ei bine,” și-a zis ea, “Cred că astăzi am să îmi împletesc părul.” Așa a și făcut și a avut o zi minunată.

A doua zi s-a trezit, s-a uitat în oglindă și a observat că mai avea doar două fire de păr în cap. “Hmmm,” și-a zis ea, “Cred că azi am să îmi fac o cărare pe mijloc.” Așa a și făcut și a avut o zi excepțională.

În ziua următoare s-a trezit, s-a uitat în oglindă și a văzut că mai avea doar un singur fir de păr în cap. “Foarte bine,” și-a zis ea “Astăzi am să îmi strâng părul într-o codiță”. Așa a și făcut și a avut o zi amuzantă.

Următoarea zi s-a trezit, s-a uitat în oglindă și a văzut că nu mai avea nici măcar un fir de păr în cap.

“Yeiii!” a strigat “Azi nu trebuie să îmi aranjez părul!”

Atitudinea e totul.

Iubește generos… Vorbește blând… Folosește tot ceea ce ai și tot ceea ce nu ai și creează-ți opera de artă… Fii mereu pozitiv indiferent de cât de grele par unele momente ale vieții… Fii mai bun decât e necesar, deoarece toți pe care îi întâlnești își duc propriile lupte… Apreciază profund ceea ce ai.

2 COMENTARII

  1. Povestioara de la sfarsit este superba. Arata intocmai cum ar trebui sa privesti lucrurile atunci cand ele nu sunt roz.

    Este exact ca in povestea aceea cu cele doua oale dintre care una era buna si alta era sparta si care uda marginea drumului astfel crescand flori colorate.

LĂSAȚI UN MESAJ