Cum să alegi profesia care ți se potrivește

105
67021

Profesia care mi se potrivește?

Când eram mică îmi doream să devin judecător, avocat, sau ceva în acest domeniu. Mă pricepeam destul de bine la a primi ceea ce doream, știam să dau cu pumnul în masă și să găsesc dovezi, chiar un bun investigator, așa că bifam câteva dintre caracteristicile unui bun avocat. Știam de la bun început că niciodată nu voi deveni doctor – și asta pentru că de fiecare dată când vizionam un film, la scene care implicau sânge, seringi sau pumni în gură eu îmi puneam mâinile la ochi. Data trecută când am fost la analize, asistenta a stat 20 de minute până mi-am revenit din râs, căci așa ascundeam eu teama de seringi.

În orice caz, un lucru era cert: medicina era tăiată de pe listă.

Printre facultățile la modă se număra ASE-ul. Toată lumea dădea la ASE. În ceea ce mă privea, îmi era foarte clar în mine: nu mă pricepeam la matematică, deci facultatea era tăiată de pe listă. Oricât business mi-ar fi plăcut să fac. Nu ASE. (să nu credeți că am ceva cu această facultate, doar că nu mă împăcam eu bine cu matematica)

La Litere știam clar că nu am șanse, profesoara de română îmi spuse de multe ori părerea ei față de inteligența mea și chiar m-a pedepsit cu un 4 atunci când încercam să explic, gesticulând, despre ceva operă, pe care nu mi-o amintesc. 4 pentru gesticulat!

Apoi urma Politehnica, tradiție în familia mea, tată – fiu.  Dar ce să caut eu într-o mare de băieți, eu paralelă atât la algebră cât și la fizică? Deci clar încă o facultate tăiată de pe listă.

Și pentru că nu am vrut să dau la o facultate doar de dragul de a o face, am început să mă focalizez asupra a ceea ce îmi plăcea să fac și care erau abilitățile mele care mă caracterizau cel mai bine. Și cu care, evident, mă puteam mândri.

Am încercat chiar și cu conservatorul, dar era clar că nu am nicio șansă.

Mereu mi-a fost frică să scriu. Îmi era frică să nu greșesc, căci mereu am fost mult prea orgolioasă pentru vârsta mea și preferam să nu scriu decât să o fac greșit. Începusem să particip la concursuri de oratorie, îmi făceam discursuri și veneam cu ideile tatălui meu, dar mereu mi-am simțit lipsa din meritele ce îmi erau atribuite.

Și așa mi-am făcut blog, scriam numai idioțenii pe el, dar cel puțin scriam.

Și de aici a început totul.  Așa că experiența mea o voi transforma în 4 pași care m-au ajutat să ajung unde sunt acum.

Primul pas – ai încredere în tine

Dacă nu vei începe să îți oferi credit nu vei ajunge nicăieri. Mereu vei fi doborât de cei cu calități mult mai puternice decât ale tale. Uită-te în fiecare dimineață în oglindă și spune-ți: POT! Poți să faci absolut ce vrei, trebuie doar să ai încredere în tine. Să îți iei inima în dinți și să îți promiți că vei fi cel mai bun. Devenim ceea ce gândim, spunea un filosof. Așa că, gândește-te că ești un tip/tipă care VA OBȚINE, nu care poate să obțină, care VA FACE, nu care poate face și care VA FI!

Fără încredere în tine, îmi pare rău să îți spun, dar nu prea îți vei îndeplini scopurile și visurile.

Al doilea pas – cunoaște-ți abilitățile și dezvoltă-le

Prietena mea mereu vine la mie și îmi spune că nu crede că facultatea pe care și-a ales-o este întocmai ceea ce ea vrea să facă. Nu se vede într-o bancă, nu se simte confortabil și își dorește altceva.

Înainte să îți alegi facultatea sau jobul la care vrei să aplici, fă-ți o analiză interioară. Care sunt abilitățile mele? Cunoaște-e pe tine însuți, după cum bine zicea Aristotel.

Știi să scrii? Nu contează dacă îți place, contează să ai calitățile necesare pentru a putea face acel lucru. Și mie îmi place nespus de mult să cânt, dar încă nu am cunoștințele necesare pentru a da la Conservator.

Te descurci cu banii?  Îți place munca la birou, te vezi pe tocuri și aranjată în fiecare zi? Băncile sunt pentru tine sau companii multinaționale.

Vrei să fii mai comod, te vezi umblând mereu în Converși și tricouri cu metal head? Probabil agențiile de publicitate vor căuta oameni originali, diferiți, cu idei creative.

Îți place să desenezi? Facultatea de arhitectură caută oameni cu acest talent.

Ești bun la fotografie? Deși nu cred în puterea unei diplome în fotografie, experiența este mult mai reprezentativă, așa că poți porni de la un blog, exprimă-te, lasă-i pe ceilalți să îți descopere talentul.

Îți place să vorbești mult, când erai mic mereu țineai spray-ul mamei în mână și te credeai la televizor? De ce nu încerci jurnalismul?


Îți recomand și aceste cărți:

“Identitatea profesională” – Herminia Ibarra – 30% reducere aici.

“Alege profesia care îți aduce succesul” – Patrick de Saint Lorette, Corinne Goetz – 30% reducere aici.


Al treilea pas  în a reuși este să îți oferi posibilitatea să greșești

Citeam într-una dintre cărțile mele de Creative Writing că trebuie să îți oferi ocazia din când în când să greșești. Da, ai auzit bine! Niciodată nu o să ajungi editor din prima, sau manager într-o instituție, dacă printre pașii care te duc către acea funcție nu s-a numărat ”greșeala”. Altfel, nu poți învăța. E OK, suntem oameni și printre caracteristicile noastre se numără capacitatea de a greși. Însă, greșeala poate fi fatală dacă nu înveți din ea. Nimeni nu te va lăsa din prima să faci o operație la care ai visat de când erai mic. Trebuie să faci lucruri mai mici, pentru a le construi pe cele mari.

Orgoliul din mine rar m-a lăsat să arăt celorlalți că greșeam. Nu voiam să greșesc. Dar acum realizez că nu aș fi ajuns niciodată acum, aici, dacă nu învățam din greșeli. Și, mai mult, nu îmi pare rău de nicio greșeală pe care am făcut-o, căci toate mi-au oferit o încredere mult mai mare în mine și m-au învățat ceea ce cărțile nu îmi spuseseră niciodată.

Al patrulea pas – nimeni nu umblă în papucii tăi

De multe ori îi lăsăm pe alții să ia decizii în viața noastră. De multe ori ne lăsăm acaparați de părerile celorlalți și mânați de sfaturile lor. Nu este greșit, dar ce trebuie să știm din asta este ca orice decizie pe care o facem are consecințe,  pe care DOAR noi le suportăm, nu și ceilalți.Este așa de ușor să dai sfaturi. Dar nu totdeauna aceste sfaturi sunt benefice

Trebuie să conștientizezi că TU EȘTI SINGURUL care știe secretul despre tine. Tu ești singurul care mergi pe drum, singurul care va suporta consecințele alegerilor pe care le-a făcut.

Probabil prietena ta și-a dat cu părerea că nu ai deloc cunoștințele necesare pentru un test, așa că nu te-ai dus. După ce ai văzut subiectele- ce simple erau, nu?

Trebuie să învățăm să ne focalizăm pe ceea ce suntem noi, nu pe ceea ce vor ceilalți de la noi.

Definește-te, caută-ți calitățile și nu lăsa niciun vis îndeplinit dacă aia este tot ceea ce îți dorești.

Nu știi la ce ești bun? Acordă-ți un timp și le vei descoperi cu siguranță, doar tu ești cel care te cunoști cel mai bine. Nu  lăsa părerile celorlalți să îți spună că nu poți face ceea ce ți-ai dorit toată viața. Și, cel mai important, Niciodată nu este prea târziu să faci ceea ce îți dorești!

TU EȘTI SINGURUL CARE VA SUPORTA CONSECINȚELE.

p.s. Atunci când mi-am ales facultatea, m-am focalizat pe abilitățile mele. Vorbeam mult, îmi plăcea să scriu, mă delectam cu lectura, eram mult prea curioasă, chiar îmi puneam întrebări legate de politică. Ei bine, cam ăsta ar fi profilul unui jurnalist.

Acum, după ce am terminat facultatea, m-am hotărât că vreau mai mult, așa că m-am dus către brand management, și vă zic sincer că habar nu am cu ce se mănâncă meseria. Important era că mă încradram printre abilitățile necesare.

ASTA VREAU ȘI DE LA VOI!

105 COMENTARII

  1. vreau sa scriu aici sa ma descarc… sunt clasa a 12-a si pana acum am fost la o clasa cu profil de mate-info bilingv engleza… in vara m-am speriat foarte tare de matematica (nu ca nu m-as fi descurcat totusi) si am ales sa plec la un profil mai usor (credeam eu) cum ar fi bio-chimie… impinsa de la spate si de mama mea care ma sfatuia sa dau la facultatea de farmacie am luat decizia de a ma muta. acum regret nespus pentru ca mie nu-mi place atat de mult chimia si nu stiu daca o sa pot recupera pentru ca in aceasta clasa toti sunt foarte buni la chimie iar ca sa ma ridic la rangul lor am mult de muncit.
    Sunt o fire mai sensibila si nu ma acomodez repede iar pasul acesta a fost unul prea puternic pt mine, ma uit la fostii colegi care sunt acum la un profil mult mai bun decat mine si parca ii invidiez pentru ca stiu ce vor si stiu ca si eu as fi putut face ce fac ei si m-as fi descurcat poate mai bine.. cu informatica sau cu matematica decat cu chimia… sunt cea mai trista in acest moment si nu-mi pot opri lacrimile.. acum este prea tarziu pentru ce am visat eu (ceva la banca sau asa cum spuneai tu undeva la un birou nici decum intr-un laborator:((( )

    • nu e niciodata tarziu pentru vise, iar profilul pe care il faci la liceu si nici chiar facultatea nu iti traseaza definitiv drumul in viata. Pana la urma, NIMIC nu e definitiv. oricand, poti schimba. afla intai daca nu te poti muta inapoi, iar apoi, trage tare la chimie si fizica cat sa supravietuiesti si invata pentru ce vrei tu sa faci. dar gandeste-te bine si la acele decizii, pentru ca banca, ceva intr-un birou si chiar scrisul, pot fi uneori altceva decat ce iti e bine tie. nu iti limita orizonturile si nu dispera.

  2. Draga S,

    Nu esti singura in aceasta situatie. De aceea am si scris acest post. De multe ori facem exact ce vor ceilalti de la noi sa facem. Nu este prea tarziu pentru nimic, iti trebuie curaj. Gandeste-te ca meseria trebiue sa fie ceva care sa iti placa, nu ceva pe care sa o faci doar pentru bani. Imi doresc mult sa te gandesti la asta. Eu am aut o colega care a lasat medicina dupa 3 ani si a venit la jurnalism. Toata lumea i-a apreciat initiativa. Daca nu gasesti deloc placere in ceea ce faci, vreau doar sa stii ca niciodata nu este tarziu sa te indrepti spre altceva. Doar sa fii sigura ca aia iti doresti si la aia te descurci. Mult succes iti doresc!

  3. sunt si eu in clasa a 12-a, la profil de arhitectura ,iar din clasa a 11 am inceput sa evoluez la desen si la toate cele , dar am o materie la care chiar nu ma descurc iar profesorul nu ne explica, ne arata cum sa rezolvam problemele. Din a 11-a eram hotarata ca voi continua cu arhitectura , dar acum sunt speriata , simt ca nu ma descurc la geometrie descriptiva, ceea ce se cere la admitere, si parca frica si nesiguranta asta ma face sa ma simt si mai confuza. Chiar nu stiu ce sa fac, am probleme cu motivatia si increderea de sine in acest moment ,intru in panica cand ma gandesc la facultate, si nu stiu ce altceva mi-ar placea sa fac inafara de arhitectura sau desen in general pentru ca din clasa 9-a asta fac.Mama ma indruma sa fac o facultate cu care pot sa fac si bani, desi conteaza mai mult sa iti placa ceea ce faci , ea ma incurca.

  4. D, Daca ar fi fost sa ma iau dupa profa mea romana nu as fi ajuns nicaieri, in sensul ca pentru dumneaei nu eram buna de nimic. M-am ambitionat, tare, si am facut tot ceea ce imi doream. nimeni nu trebuie sa te descurajeze, doar tu stii cel mai bine la ce te pricepi. Eu am intalnbit, si cred ca si tu, f multe persoane care ajung sa se axeze pe cum sa faca bani decat sa faca ceea ce le place. Poti avea un job care sa iti aduca miliarde lunar, dar poti fi cel mai nefericit om de pe pamant si, sa fiu sincera, mai multi oameni inclina balanta pentru bani-nefericit. Conteaza sa faci ceea ce iti place, banii vor veni si ei :)

  5. mi-a placut ideea articolului, insa m-ai pierdut la impartirea pe domenii. nu e suficient sa iti placa tenesii ca sa fii de advertising si nici pantofii cu toc ca sa fii corporatist. sunt multi economisti care prefera tenesii oricand si lucreaza freelance :)
    si apoi sunt atatea optiuni, in afara celor clasice enumerate de tine. in plus ca faci o facultate nu iti garanteaza ca vei lucra in domeniul ala, indiferent cat de convins esti atunci ca asta e meseria de vis pentru tine. pentru ca avem putine specializari, cu atat mai putine si limitative sunt cele populare (facultatea de arte apropo de desen si fotografie, specializari pe mediu si sociologie, psihologie, numai cateva dintre celelalte) si pentru ca nu descoperi exact ce poti, stii si ce ti se potriveste sa faci zi de zi pana nu incerci pe bune.

    • Evident ca nu tenesii te fac copywriter. dar, spune-mi tu o persoana care vine in fiecare zi intr-o agentie de publicitate cu pantofi de 13 cm, fusta conica si o camsa inchisa pana sus. este vorba despre personalitatea ta care se poate plia pe anumite posturi. Da, probabil ca am enumerat prea multe domenii, dar e doar un articol, inca nu am apucat sa scriu o carte pe tema asta. La un astefel de articol nu este bine sa iei mot a mot fiecare idee. evident, exxista exceptii intotdeauna de la fiecare regula, dar daca vorbim per total si generalist, cam asta se incadreaza in fiecare categorie. Evident, de altfel, ca a merge la o facultate de business nu te face neaparat corporatist, eu am incercat prin articolul asta ca oamenii sa isi defineasca la un nivel incepator cam ceea ce ei ar putea face. daca nu iti place matematoca nu te duce la ASE doar pentru ca asa a zis mama. Conteaza foarte mult sa faci ceea ce ti se potriveste, sa vezi in interiorul tau la ce esti bun. Abilitatile pe care le ai si care te definesc te ajuta sa iti gasesti jobul potrivit.

  6. Eheiiiiii ! sa vezi cum e viata la 29 de ani , cand toti din jurul tau , se casatoresc , mai pun si de un bebe , au si un servici bine platit , iar eu ma intreb cand mama naibii au vut timp de toate ! ??!!! trec printr-o depresie crunta , ramasa fara servici de 1 an si 6 luni , mi-am gasit doar ca femeie de servici sau cu mare greutate vanzatoare la un supermarket pt ca si acolo trebuie sa stii ceva matematica , in alta ordine de idei , din clasa a ! a pana intr-a 12 a am fost o chiftea penala , din 5 si 6 nu am iesit , ai mei parintii sau ambitionat si m-au fortat f mult cu prima facultate , nu iti mai spun , intr-a 12 a meditatii peste meditatii , si pt bac si pt facultate , a fost tragedie cand am picat la stat si m-au inscris la particular , pt ca trebuie sa fiu : ” cineva ” sa am facultate , studii , cariera , sa fiu o ” doamna ” presiunea a fost si mai mare pt ca eu eram la un liceu marginas de cartier , unde se face carte asa cum se facea , iar profii nu isi bateau capul cu cineva care nu avea nici macar bazele generale …..contrar a ceea ce am fost , mi-a placut scoala , dintotdeauana mi-a placut sa intru in librarii si sa simt miros acela de ” nou ” mai ales la carti , la ghiozdane , inca mai am meteahna de a intra in librarii si a mirosi la nesafarsit , ce vroiam sa spun era ca , conteaza enorm de mult ce star ai in viata , sa realizezi cat d ebun esti sau de c enu si slab , ca doar pe lumea asta nu -or trai doar aia desteptii trebuie sa traiasca si aia mai slabi ca sa nu zic de-a dreptul ( prostii ) , mai conteaza si cum te percep cei din familie , ei eu aici am avut de tras si inca mai trag ,dar nu stiu pt cat timp ca de unul singur e aproape imposibil , avand de mica probleme la scoala , incepand cu varsta de 13 ani si jumatate am inceput sa am probleme de sanatate , am sa dau doar de denumirea , cine doreste poate sa caute in dex ce inseamna , cum spuneam de la 13 ani si jumatate am inceput s aam probleme medicale si aicia mi s-a rupt firul , sa fii si fata si sa mai fi enuretica sper ca am scris bine , ei crede-ma ca m-a dat peste cap , nu m-a facut mai puternica , doar mi-a scazut foarte mult stima de sine aia pe care o aveam pt ca nu era cine stie ce , cu scoala mergeam prost , viata in familie , era ca un carusel cand erau certuri si batai , cand era liniste dar linistea durea prea putin ….. nereusitele mele scolare , profesionale , si personale m-au adus la varsta adulta , in incapacitatea de a reusi sa imi castig existenta , de a putea avea pe cineva in viata mea , de a simti ca ma pot bucura si eu de viata ca toti ceilalti , ………. pe mine greselille , escurile m-au adancit si mai mult …….. trec printr-o depresie, problemele de sanatate sau accentuat si de cele mai multe ori de abia ma tarasc la propiu ! ….iar certurile sunt la ordinea zilei , de ce nu sunt in stare sa aduc banii in casa sa ma intretin singura la 29 de ani ??? ……..

    • Nu esti singura in aceasta situatie….eu tot 29 de ani am si nu stiu pe ce cale sa o apuc deoarece am incercat n’ job-uri cu exceptia job-ului de baza care acum nu se mai plateste cum ar trebuii si uite ca nu imi gasesc linistea …ma rog la dumnezeu insa sa imi gaseasca el calea dar se pare ca si el ma lasat….

  7. ..salut..am o situatie ,ba chiar o problema care ma macina,acuma cu 2 luni in urma am dat la facultatea de drept ,de mica visam sa lucrezi in anchetare,sau sa devin un avocat ,procuror.Dar acuma cind am intrat la facultate si studiez materia simnt ca nu e cea ce imi doresc …nu am nici o atractie fata de materie ,incerc sa despretuiesc acesta profeseie….Acuma stau la dubiu ..ce sa fac mai departe?sa imi continuii studile ..?sa dau la o lata facultate? ..habar nu am ce sa fac…si din motivul dat ..am o satre de neincredere in mine ,,mi se pare ca nu mai vreau nimic de al viata ..nustiu pur si simplu c ei cu mine.

    • Mariana, eu sunt intr-o situatie similiara. Sunt anul II. la facultatea de drept.Am ales facultatea asta pentru ca am citit prea multe romane politiste si am zis sa ma fac si eu procuror. De invatat, m-am descurcat, acum sunt si la fara taxa, nu a fost o problema, insa nu-mi place. mi-am dat seama ca nu-mi plac materiile, nu-mi plac profesorii. Am fost dezamagita si de faptul ca procurorii, avocatii care ne-au vorbit n-au fost atat de fascinanti precum mi i-am inchipuit-niste oameni plictisiti si tristi.. Sunt tare confuza, ca si tine, si nu stiu ce sa fac cu viitorul meu. Parca nu sunt atrasa de nimic. Nu vreau sa fac ceva care nu-mi place si sa fiu nefericita. Nu stiu ce sa fac.

      • fetelor, ioana si mariana, as vrea sa va impartasesc ceva. cand eram mica voiam sa dau la drept. ba inca am tinut-o asa pana in liceu, din acelasi motiv, ba vedeam filme cu avocati, ba simteam acel impuls in mine de a face si crea dreptate mereu. cu toate astea, inauntrul sufeltului meu stiam ca vreau sa dau la jurnalism, desi voiam drept. inca si acum mai am uneori regrete ca nu m-am dus la aceasta facultate. cu toate astea, vreau sa va spun ca nu regret nicio secunda pentru ca am facut jurnalismull. adica, nu, pentru ca mi-am ascultat sinele care probabil stia mult mai bine ce mi se potrivea. uneori facem ce vor parintii de la noi, facem ce credem ca ne-ar placea, dar este gresit. trebuie sa facem ce suntem convinsi ca putem face. mi-ar placea sa va pot da din motivatia pe care o am acum si pe care prietena mea este geloasa, pentru ca stiu ce vreau sa fac. am dat la un master pe care nu stiu daca neaparat mi-l doresc. am un job pe care il detest. si, ce credeti ca sunt nefericita? din contra, iau fiecare lucru din viata mea ca un pas pentru a-mi ajunge telul meu. viata nu e roz, nu putem face mereu ce ne place. daar trebuie sa acceptam in viata noastra lucrurile care ne fac pe noi fericiti. ce va face fericite, la ce va pricepeti? trebuie sa va alegeti facultatea si meseria in functie de ce va place sa faceti. de multe ori, cand facem anumite alegeri ne gandim ce spun ceilalti despre noi. cine traieste viata voastra, voi sau eu? cine sufera de pe seama greselilor, cine plange si cine se bucura pentru voi? nu voi insiva? nu noi simtim toate rezultatele alegerilor pe care le facem? secretul este sa aveti curaj sa faceti shcimbari in viata voastra atunci cand credeti ca nu este ok. o sa fie greu, lupta va fi grea, dar asta este si frumusetea vietii, sa lupti pentru ce iti place. ioana, este imposibil sa nu fii atrasa de nimic. ia-ti timp si cunoaste-te! prietena mea in fiecare zi isi schimba idealurile si asta este gresit. astazi vrea sa lucreze la banca, maine sa fie actor, poimaine n uvrea sa mai faca nimic. cauta motivatia, ofera-ti timp sa te cunosti mai bine si sa descoperi ce iti place cu adevarat. viata nu consta intr-un job, in niciun caz. nu asta te defineste. insa ne definesc lucrurile care ne plac. cum ne bucuram de ele, cum stim sa le apreciam. e ok, viata are partile ei, uneori trebuie sa facem lucruri care nu ne plac pentru ca apoi sa le putem face pe cele care nu ne plac. du-te si cunoaste oameni, implica-te in proiecte, si vreau sa iti spun ca de cele mai multe ori vei descoperi ceea ce iti place in proiectele de voluntariat. tu trebuie sa cauti lucrurile care iti plac, nu ele te vor cauta pe tine. du-te profita, incearca si traieste viata :-) este prea frumoasa ca sa ne permitem sa fim nefericiti. mult succes va doresc si sper ca sa va fi transmis putin din motivatia care m-a facut sa va scriu aceste cuvinte cu multa pasiune si placere pentru ceea ce vreau sa fac.

  8. Buna, sa fiu sincera nu am stat sa citesc toate articolele, dar un lucru e sigur nimeni nu e hotarat in ceea ce vrea sa urmeze. Sunt in aceeasi categorie ca si voi :prima alegere a fost avocat, procuror(ceva in domeniul asta), a urmat apoi medicina de care nu sunt prea singura pentru ca dureaza prea mult timp si acum a venit randul politehnicii sau a orcarei alte facultati bazate pe matematica.Mentionez ca urmez un profil de mate-info intensiv informatica dar nu sunt stralucita in itc, adica eu in teleg lectiile pentru ca sunt legate oarecum de matematica dar habar nu am sa fac un program… De aceea va rog sa imi dati si mie un sfat….Multumesc anticipat!!!

  9. Ioana, in primul rand vreau sa ate avertizez ca toate facultatile sunt grele daca vrei cu adevarat sa inveti. Daca vei sta sa le privesti din perspectiva: a, asta dureaza prea mult sau asta parca ar merge cu ce fac eu, e gresit. Si lasa-ma sa iti explic de ce. Personal cred ca medicina o faci in primul rand din pasiune, pentru ca tu doresti sa ajuti oamenii, sa ii vindeci. daca pornesti doar ca hai sa vad cum e, atunci e gresit. apoi cu procuratura si avocatura e la fel, daca nu ai acel feeling in tine care sa iti spuna ca in tara asta este nevoie de dreptate, ca vrei sa schimbi si sa iti lasi amprenta, daca esti rezistent la stres si daca iti place sa lucrezi pt altii, go ahead. dar, problema este ca tu inca nu stii ce vrei. E ok, toti am trecut prin asta. parerea mea si sfatul meu pentru toti care nu stiu ce sa faca sunt urmatoarele: scrie pe foaie la ce te pricepi si ce iti place sa faci. atentie, ce iti place, nu crezi ca ti-ar placea. apoi cauta sa vezi jobiurile care au nevoie de aceste calitati ale tale, tu doar mergi la facultate sa ti le dezvolti, in tine trebuie sa existe deja. cu siguranta nu va putem raspunde: mergi la drept, pentru ca fiecare trebuie sa decida pentru el, nu parintii, nu profesorii. da, probabil ca profesorii vor vedea in noi medici groazvi, dar daca noua nu ne place, atunci este irelevant, dupa 1 an o sa ne mutam la alta facultate. cel mai important este sa inveti sa fii sincer cu tine si sa constientizezi ce iti place tie, cu adevarat, sa faci, ce este acolo inside you, deeep deeeeep deeeeep. a, si nici nu trebuie sa fii stralucita in itc, de aia exista si facultate :-) mult succes!

    • “scrie pe foaie la ce te pricepi si ce iti place sa faci. atentie, ce iti place, nu crezi ca ti-ar placea. ”

      Lavinia, draga, multi oameni incerc sa faca asta, eu am incercat dar ghici ce? Pentru chestiile care-mi plac mie, nu exista facultate. Iata ce-mi place mie, (am fost cat se poate de sincera cu mine cand am scris lista):
      1. imi place sa dansez
      2.imi place sa ascult muzica
      3.imi place sa desenez
      4.imi place sa ma machiez
      5. imi place sa ma uit la filme.
      Acuma spune-mi tu mie ce cariera “stabila” (cum zice mama) pot face eu din astea??? Si sa am si un salar decent ca sa nu mor de foame pe strada.
      Nu ma pricep la mate/fizica/chimie/informatica, de medicina nu sunt pasionata destul ca sa supravietuiesc acolo, la facultati gen poli, ase, etc. unde trebe mate nu merge, unde sa ma duc?
      Eu am absolvit liceu stiintele naturii, deci la conservator sau faculta de arta si design nu pot merge (chiar daca imi place muzica si desenl), de ce? pentru ca n-am nici cunostiintele de baza. Ca sa intrii la alea trebe sa stii muzica sau desen ( am talent asta nu-mi lipseste) dar degeaba daca n-am cunostiinte teoretice, la admitere te intreaba si notiuni de teorie muzicala, dealea nu stiu nimic ca la liceul la care am fost s-a facut muzica/desen MOCA. Si n-am beni de meditatii.
      Deci spune-mi tu mie ce sanse am eu? M-am dus la UBB , la biochimie, de gura mamei, n-am de ales, trebe sa am o facultate, ca nu vreau sa mor de foamne somera.
      Ce sfaturi aveti pt mine?

      • Cand ti-ai ales profilul de liceu, ai stiut exact ce-ti place cu adevarat, chestiile astea cu conservatorul si arta nu sunt adevarata ta esenta. Tu fa biochimia ca stiintele schima totul in viata, matematica, inclusive stiintele umane.

  10. Bună. Ştiu că aici se vorbeşte despre a-ţi alege facultatea, dar aş vrea să ştiu şi legat de profilul care mi s-ar potrivi. Îmi place să scriu şi vreau să ştiu cât mai multe, dar este problema faptului că mă indimidez extrem de uşor şi nu prea sunt genul de persoană care să vorbească mult. Îmi place matematica şi celelalte materii de reală, dar sunt dăţi în care sunt nesigură de acest lucru. Parcă nu m-ar atrage. Limba română îmi place, dar din cauză că nu vorbesc prea mult îmi crează uneori probleme. Nu mă prea dau în vânt după istorie, ca să fiu sinceră.
    ?

    • Buna.. aviz tuturor amatorilor de facultati: Finalizarea unei facultati/ masterat/ MBA nu garanteaza gasirea unui job. Nici experienta nu mai garanteaza nimic in ziua de astazi! (mai putin daca esti programator)

  11. Buna!Sunt a12-a ,profilul mate-info si as vrea sa merg mai departe pe o alta ramura …cea a sportului!Nu am facut niciodata un sport de performanta…insa intotdeauna mi-a placut miscarea.Dansul e viata mea!De mica mi-a placut sa joc volei ,handbal chiar si fotbal…si crede-ma chiar eram buna in ceea ce faceam!insa niciodata nu amfost sustinuta de parintii mei!aveam doar 1an cand tatal meu a plecat..dupa a urmat si mama!Acum la varsta de 18 ani sunt intr-un sfarsit amandoi acasa.partea cea mai grea acum vine.eu sunt convinsa de ceea ce vreau sa fac ,insa ei nici nu vor sa auda.Mama e mama.La urma urmei stiu ca ma va sustine,dar tata nu vrea sa auda.Vreau la Bucuresti la Academia de educatie fizica si sport!Ma vad acolo!e ceea ce imi doresc,insa sunt descurajata.Tata imi spune ca nu ma va sprijini in nici un fel.el e fixat ..ori la Iasi ..ori nicaieri.Iasul fiind mai aproape de orasul meu.Plus ca el vrea total altceva pentru mine.”Sportul e doar pentru cei cu performanta”.Nu imi place un domeniu in care sa stau intr-un loc.Vreau agitatie!Pe viitor imi doresc sa lucrez cu cei mici.Sa imi deschid o sala de dans sa devin chiar si profesor de sport(chiar daca stiu ca nu e cea mai buna alegere d.p.d.v financiar)si sa fac si specializarea care o voi alege in timpul facultatii.Vise ,deocamdata ,care imi doresc sa se implineasca,dar am hopul asta…Tata.Gresesc ca il i-au in seama ,dar nu pot fi indiferenta!

  12. eu sunt in clasa a 11 a si am si eu mai multe probleme: nu stiu unde sa dau mai departe, nu stiu nici macar ce-mi place( fac o scoala de arte care chiar mi-a placut, dar pe parcurs mi-am mai pierdut din elan, asta nu inseamna ca nu-mi place, dar stiu ca oricum nu pot face mai nimic in domeniul asta), nu am incredere in mine, presiunea e mare pentru ca toata lumea spune ca trebuie sa te hotarasti si sa alegi ce-ti place si in acelasi timp sa castigi si bani din asta( e usor sa spui dar cand esti in situatia asta nu mai e atat de usor) toti colegii se gandesc, vorbesc despre ce vor face mai departe, ii vad ca se intereseaza, sunt motivati(unii dintre ei), deja au inceput pregatiri pentru facultate dar eu…stau si ma gandesc si ma tot gandesc si nu ajung la niciun raspuns, , ma descurajez foarte repede, sunt destul de timida.Sunt la profil de filologie pe franceza (bineinteles ca nu ma pasioneaza nici franceza), acum fac pregatire la engleza pentru ca m-am hotarat ca la bac sa dau la engleza, dar mai departe sunt in ceata totala. Si cu familia mea cand vine vorba despre viitor (cel putin mama) imi zice ca mie nu-mi place nimic ca tre’ sa ma hotarasc odata ca nu-mi convine nimic si ca in orice domeniu am ori lipsuri ori nu-mi place ceva.(si cam asa este dar nu e confortabil sa auzi asta).M-am gandit ca in vara sa ma duc la un psiholog sa ma ajute poate sa am mai multa incredere in mine si sa-mi descopar aptitudinile.va rog sa-mi dati si mie un sfat…multumesc anticipat.

    • Buna,si eu sunt eleva in clasa a 11-a is am aceeasi dilema ca si tine,doar ca eu ador engleză si in general limbile străine,as vrea sa merg la limbi străine engleză-japoneza,si nu as vrea sa mă opresc aici,as vrea sa învăț cât mai multe limbi străine insa stiu ca dacă voi urma aceasta facultate nu se va alege nimic de mine,in situația asta eu nu pot îmbina utilul cu placutul,as vrea sa mă îndrept către alta facultate insa înafara de limbi străine,nu prea mă pasioneaza nimic altceva. Si eu mă gândeam sa merg la psiholog sa mă ajute sa mă hotărasc,am făcut așa si in clasa a 8-a pentru a hotărâ la ce liceu sa dau si chiar mi-a fost de mare ajutor.

      • Buna Andreea si Alexandra! Am citit printre altele si comentariile voastre. Si eu sunt tot in clasa a 11-a adica ma rog am terminat-o. Si eu am aceleasi nelamuriri ca si voi si ca majoritatea persoanelor de aici ( de pe site). Ce vreau sa va impartasesc este faptul ca psihologul nu te ajuta chiar asa mult. Eu am fost si nu mi-a facu altceva decat sa imi dea niste teste pe care vi le recomand si voua. Sper sa va ajute, vorba Laviniei, incercati sa va cunoasteti voi pe voi…Nu stiu si eu sunt inca in aceeasi etapa. N-am avansat deloc, poate pentru ca nici n-am mai acordat atentie, incepusem sa obosesc la un moment dat tot cautand domenii.. Treceam de la drept la medicina, de la medicina la jurnalism apoi iar ma intorceam la drept si sfarseam cu ase sau marketing. Succes in continuare.

        http://www.testepsihologice.net/ aici puteti face testele de care v-am zis.

  13. Buna tuturor, ma numesc Iuliana si sunt in primul an la Facultatea de Litere .Din pacate am o mare problema cu increderea si de aceea mi-a fost foarte greu sa aleg ceea ce vreau sa fac in viata. Eu am terminat liceul Agricol-tehnician veterinar- si nu am vrut sa fac veterinara pentru ca mi se pare o meserie mult prea grea si nu cred ca sunt facuta pentru asta, asa ca , cum mereu mi-au placut limbile straine am ales la constrangerea mamei sa dau la litere. Daca era dupa mine nu faceam, facultate deoarece vroiam sa ma duc la munca sa am si eu banutii mei . Dar mama mi-a spus ca o sa am timp si pentru munca dupa. Chestia este ca imim plac si ak limbile straine insa nu-mi prea place facultatea. ste foarte grea pentru mine si nu cred ca voi face fata. De cateva zile am intrat in sesiune si pana acum am picat doua examene si mama s-a suparat pe mine din cauza asta.Nu stiu daca voi trece vreun examen semestru asta. Incerc sa invat dar nu stiu de ce nu reusesc sa retin mai nimic dar chiar nu vreau sa om dezamagesc pe mama mea dar nu cred ca pot continua facultatea aceasta dar nu-i pot spune asta mamei mele. Ar fi f dezamagita de mine si chiar nu vreau asta. Ce vreau sa spun este ca mereu ma apuc de un lucru si nu mai apuc sa-l si termin. Asa s-a intamplat si cu scoala de soferi, am incercat sa o fac si am picat o data sala si m-am dat batuta si am renuntat. Chiar nu stiu ce sa fac, nu am nici o motivatie si nu ma pot decide ce sa fac in viata. Stiu ca este destul de tz avand in vedere ca deja am peste 20 de ani si nu stiu ce sa fac…

  14. buna!!!este pentru prima data cand intru pe acest site si vad ca nu sunt singura care nu stie de ce a ales un drum in aiurea in viata!eu sunt anul 3 la inginerie chimica si mai stau cateodata si incerc sa-mi aduc argumente pentru ce am ales facultatea asta?am facut liceul de mate-info si in liceu mi-a placut mai mult fizica,iar acum sunt la chimie!nu stiu daca intradevar este ceea ce vreau eu in viata si,sincer nici nu imi pot da seama ce altceva mi-ar placea sa fac!sunt intr-o mare dilema!daca e cineva in situatie similara,va rog un sfat!am senzatia ca nu imi place nicio materie,invat dar dupa ceva timp nu imi mai amintesc mai nimic si cu toate astea nu am nicio restanta,sunt chiar bursiera!!nu am nicio tragere de inima sa ma apuc de invatat si nu pot spune ca am vreo materie preferata!!nu stiu ce sa fac..ce ar fi mai bine pentru mine…..

  15. Buna, Ma numesc Andreea si am terminat un liceu cu profil tehnic specializare tehnician in automatizari. Pana acum cateva luni eram hotarata ca vreau la politehnica, ma gandeam sa continui ce-am inceput in liceu, asta pentru ca parintii isi doresc sa fac o facultate, dar acum nu mai sunt sigura ca vreau la politehnica, nu ma reprezinta si nu sunt sigura ca e ceea ce vreau in viitor. Imi doresc sa fac niste curcuri de make-up, dar ai mei nu-s de acord cu asta, iar acum nu mai stiu deloc unde sa merg. Un sfat?

  16. Din cate observ, nu cred ca voi primi raspunsul in urmatoarele 5 zile, dar sper! M-am inscris la doua facultati si peste 5 zile trebuie sa confirm la una. Parca in ultimele 2 zile m-am razgandit in privinta facultatii la politehnica, pe aceea o doream mult de acum 1 an, dar … pur si simplu m-am trezit ca nu e acesta potrivita pentru mine tocmai dupa ce m-am inscris. Mie mi-a placut mult psihologia dar ajungeam nicaieri cu aceasta cariera deoarece sunt o persoana surda si nu as comunica niciodata cu publicul, dar cu alti surzi da. Nu as avea niciun venit daca surzii nu au bani sa plateasca astfel de sedinte. Tot ce mi-a ramas este : calculatorul. Fac orice in acest domeniu. Am terminat liceul cu profil de mate info si ma pricep sa fac programe, si stiu ceva matematica, problema e ca daca as fi putut auzi explicatii as fi de nota 10 la mate…dar acum, am media 6 la mate…nu am chef sa mai fac mate si la facultate…Parintii mei nu ma preseaza in legatura cu facultate..dar eu vreau! La cealalta facultate e vorba de economie, dar e tot matematica…nu stiu….o sa ma gandesc eu ce voi face mai departe dar in acest moment trebuie sa aleg intre informatica economica si ingineria sistemelor. Poate ma poti ajuta, sa confirmi daca e adevarat din cate am auzit ca la politehnica nu mai ai timp deloc sa faci si alte lucruri, pt ca eu planuiam sa si lucrez part time …. si nu vreau sa fiu sclava a facultatii… :)

    • hei! Iti cer scuze pentru intarzierea mesajului, dar stau putin prost in acest moment la capitol tehnologie.

      In primul rand lasa-ma sa incep cu: wow! M-a impresionat povestea ta si dupa ce am citit de vreo 3 ori, parerea mea ar suna cam asa.

      Eu nu am avut dileme cu facultatea. Adica am fdat la mai multe, ddar stiam unde imi doresc cu adevarat. Cred ca atunci cand ne cunoastem destul de bine luam cele mai bune decizii. In ce sens ti-a placut psihologia? Uite, si mie imi place, citesc carti, oameni samd. Si chiar cred ca ma pricep. dar asta nu inseamna ca imi fac o cariera din asta. atunci cand te gandesti la facultate, gandeste-te ca vei sta 3 sau 4 ani invatand domeniul respectiv, dupa care va trebui sa il pui in practica. Din ce inteleg tie iti plac calculatoarele si te pricepi :) Foarte tare!
      Chiar impresionant, mai ales dupa ce mi-ai spus ca nu puteai auzi explicatiile. Nu conteaza media la matematica, pe mine profesoara de romana m-a lasat corigenta in conditiile in care eu dadeam la jurnalism.Si crezi ca asta m-a impiedicat>? Nu, media nu spune nimic despre tine. ( p.s. she just hated me :P ) conteaza ce vrei tu cu adevarat, OK, Politehnica e grea, sa spunem, dar nu este imposibil sa iti iei un job mai ales daca e in domeniul tau. incesarca sa nu te mai focalizezi pe ” ce zic ceilalti”, ci pe ce vrei tu, altfel o sa ajungi sa regreti ca ti-ai irosit anii din viata dupa parerile altora. Tu contezi, ce vrei, dorintele, visurile tale :) sclava a facultatii nu esti. noi singuri ne bagam ideea asta in cap. facultatea poate fi f cool daca tu iti doresti sa fie. Mult succes!!

  17. Buna..ma numesc Robert si sunt oarecum in situatia in care ai fost si tu, sunt in cls 12 mate-info(ideea parintiilor) eu iara nu imi place matematica fizica chimia. Problema e ca eu de la 13-14 ani am incercat sa impresionez, visam ca ajung un fel de mark zuckerberg varianta mica, am fost antreprenor,bloger, pokerstar cu testul luat, investitor la bursa, etc. deci vise de vise, nici nu imi faceam planuri de facultate, citeam carti de donald trump, filme, documentare despre oamenii care au schimbat lumea, dar nimic ma lasam usor de la orice nu puteam sa fiu concentrat pe ceva mai mult timp, m-am hotarat intr-o noapte sa invat sa imi fac un site pe bune cu toate limbajele necesare, m-am ridicat pe la 12 noaptea din pat m-am dus direct la calculator si am stat 3 zile aproape fara sa dorm si intr-o sapt am invat destul de multe, dar atat. Nu imi place sa cer ajutor prietenilor, defapt nu prea am incredere in nimeni. Vreau sa evadez cumva vreau sa fac ceva mare in viata dar nu stiu ce ma reprezinta ce nu ma plictiseste ce sa fac, nu mai suport, iti jur ca in fiecare noapte asta am in cap, simt ca ma apasa pe cap preoblema asta, Iata-ma la 18 ani fara nici un plan, sunt singurul din clasa mea care la un test la dirigentie gen “cum te vezi peste 10 ani” am dat foaia goala, am 18 ani merg la sala de 4-5 ori pe saptamana, sunt vegetarian nu mananc zahar,sare,dulciuri, fac mult sport si in rest nimic absolut nimic, ma uit toata ziua la filme si seriale care sa ma inspire in viata si tot nu gasesc momentu ala, ziua aia in care sa zic da asta o sa fac si pentru asta o sa imi dedic eu restul vietii mele, fac zilnic fel de fel de teste de personalitate si chestii astrale.

  18. Sa stiti ca nu e chiar atat de important ce facultate alegeti, pe cat de importanta este straduinta pe care trebuie sa v-o dati in a studia cat se poate de mult pe timpul facultatii. In Romania zilelor noastre sunt putine optiuni, daca nu ai chemare pt medicina ori pasiune pt informatica atunci cam toate celelalte domenii ar fi alese oarecum la intamplare, fara sa ai siguranta ca o sa-ti placa. Din experienta mea de viata pot sa va spun ca oamenii cei mai fericiti si impliniti din pct de vedere al profesiei sunt cei care si-au dat toata silinta sa studieze cat se poate de mult. Nu a contat atat de mult facultatea pe care au ales-o cat faptul ca s-au straduit cat au putut ei de mult in anii facultatii, depasind fara indoieli barierele puse de ‘a placea ce fac’ sau ‘nu stiu daca e ceea ce vreau’. Odata ce ati ales o facultate, faceti tot ce va sta in putinta sa deveniti specialisti in domeniul ales. Astfel o sa vina si ‘chemarea’ profesiei si nu numai ca nu o sa va puneti niciodata problema banilor in viata dar o sa aveti si acea implinire profesionala care poate aduce fericirea. Daca nu veti face asa, atunci poate chiar daca va alegeti o facultate care credeti ca vi se potriveste dar pe care nu o ‘exploatati’ la maxim, atunci veti fi doar in zona mediocritatii , regretand si cautand toata viata o cale a profesiei. Orice domeniu v-ati alege studiati cat puteti de mult la timpul potrivit ca sa deveniti mai apoi profesionisti.

  19. Buna,,,,sunt clasa a 11-a la profil stiinte ale naturii,,,nu stiu ce sa ma fac……la ce sa merg mai departe……toti ma intreaba unde o sa merg la facultate, chiar si la scoala au spus profesorii sa ne gandim ceea ce vrem sa facem mai departe, dar eu nu stiu,,,imi place Lb.Romana si Biologia ,Geografia,Psihologia,,,

    • Anca, vreau sa iti spun un secret. Nici eu, nici nimeni nu va putea spune pentru tine ce ti se potriveste. Tu stii cel mai bine, este in tine. Acorda-ti putin timp, poti pune pe hartie ce crezi ca ai putea face, ce fel de abilitati ai pe care crezi ca le poti dezvolta, le poti pune in aplicare si care sa corespunda cu cerintele unui job.
      Nici eu nu eram convinsa si de-aia am si scris articolul asta,. Pare foarte banal, dar sa stii ca in spate exista un adevar pentru fiecare. Gaseste ceva care sa corespunda cu personalitatea ta si, daca inca nu ai gasit la ce esti buna si care sunt caracteristicile tale, atunci incearca sa te cunosti mai bine. La ce iti zboara gandul cand te gandesti la job? Uita-te pe descrieri la joburi, uita te la facultati ce se invata, incearca sa te ocupi de asta din timp. Si chiar daca o sa termini facultatea si nu esti convinsa, hei, nu este sfarsitul lumii. Te poti reapuca si face ceea ce iti place, daca intre timp vei descoperi asta. Eu sunt convinsa ca este ceva in tine care poate fi dezvoltat si este chiar esenta care te va face sa realizezi ” la ce te potrivesti”
      Si, inca ceva,. Facultatea chiar nu este relevanta.

      Mult succes! :)

  20. Buna,multumesc de sfat,,,,exista niste teste online de aptitudini ??? va rog sa imi trimiteti link-ul dak stiti ceva despre teste…..si in ziua de azi daca nu ai facultate nu prea iti poti gasi un job stabil si bine platit….

  21. Buna! tocmai am terminat clasa a 12a, profil stiinte-sociale. Nu m-am inscris la nici o facultate pentru ca nu stiu care mi se potriveste. Am fost din timpul scolii la targul de facultati, dar…nici una nu m-a atras..si decat sa aleg ceva gresit, m-am hotarat sa mai astept ceva timp pana gasesc ceva. Sunt o fire care nu-mi place sa fac doar un singur lucru..gen: sa fii vreun profesor pentru toata viata :) ma intelegi..vreau ceva de viitor si care sa ma motiveze. In timpul liber mai compun poezii, desenez, insa nu stiu ce sa aleg pe ”plan profesional”.

  22. Buna,sunt in clasa a 11-a,profil filologie.Nici eu ca multi altii nu sunt sigura de facultatea pe care vreau sa o urmez.Un vis de-al meu este sa fiu psiholog,dar nu stiu pe urma unde o sa-mi pot gasi un post.Si facultatea de litere m-ar interesa,insa am auzit multe,cum ca nu o sa gesesc post dupa,iar profesor sincer nu mi-ar placea.Va rog da-ti-mi si alte ideei,ce facultate sa urmez?

  23. Buna,numele meu este Mihaela si sunt in clasa a 12-a Liceul Teoretic Alexandru Ioan Cuza,profil mate-info,nu stiu de ce am ales acest profil..a defapt stiu ,este aproape de casa,iar prietena mea s-a inscris aici.. in fine . Nu stiu daca regret ca am ales acest profil,cert e ca nu sunt atrasa nici de matematica,nici de informatica. Sunt intr-o mare mare dilema cu privinta la alegerea facultatii. De un lucru sunt sigura:Nu vreau sa mai aud de MATE,FIZICA,CHIMIE . Prima mea optiune ar fi Jurnalismul,dar nu sunt convinsa pentru ca nu am destule informatii despre acest domeniu si de specializarile facultatii. Poti sa ma ajuti cu informatii referitoare la specializari,ce se studiaza,cum e viata de student la Jurnalism,cum e admiterea,ce posibile joburi iti poti gasi in domeniu? Ti as fi tare recunoscatoare daca mi-ai putea raspunde. Mersi si FELICITARI pentru acest blog,imi place mult !

    • Mihaela,

      In primul rand trebuie sa iti spun ca inteleg perfect ceea ce spui, am fost si eu odata in aceeasi situatie. Acum, referitor la viata de jurnalism, ei bine,asculta atent ce iti spun aici :)
      Jurnlaismul este genial. Te provoaca, te face sa te cunosti mai bine, te enerveaza, te amuza, te schimba, te motiveaza. In fiecare zi aduce ceva nou, deci asta inseamna ca trebuie sa te astepti mereu la ceva diferit, sa fii spontana, creativa, energica, foarte curioasa si insistenta.
      Nici mie nu mi a placut matematica, motiv pentru care am dat la jurnalism. Dar nu am dat acolo doar pentru ca nu mi placea matematica, ci pentru ca stiam ce mi se potriveste. Iar aici vreau sa spun ca vei lua o decizie buna atunci cand te cunosti destul de bine incat sa stii ce ti se potriveste. E OK, nu toti stiu asta, si de multe ori va trebui sa trecem prin anumite experiente, majoritatea dezamagitoare, dar partea buna e ca ne ajuta sa ne cunoastem mai bine si sa stim, intr-adevar,ce ne dorim. in orice caz, vreau sa te intreb eu pe tine: de ce vrei sa dai la jurnalism? doar pentru ca nu iti place matematica, sau chiar te atrage domenniu> si asta pentru ca, asa cum am spus, e f important sa stii ce e in adancul tau, ce iti doresti cu adevarat, pentru ca o sa devii bun doar in domeniul in care iti place. si trebuie sa gasesti ceva care sa iti placa, nu ceva sa faci doar ca trebuie sa faci. iti place sa citesti, iti place sa scrii, esti o persoana energica? daca da, atunci ai cateva ustensile care te vor ajuta mult. La jurnalism o sa citesti multe ziare, o sa te uiti la televizor mai mult decat ti-ai imaginat, va trebui sa devii critica, sa iti folosesti aceasta parte a ta,va trebui sa citesti si sa analizezi mult. vei da de unii profesori foarte exigenti, vei da de colegi care se cred asa de destepti si au impresia ca le stii pe toate ca, uneori, in loc sa fii atent la seminarii te miri si te intrebi cum exista oameni pe pamant ca ei. vor fi egoisti, vor minti, vor fi mereu nerabdatori sa fie mai buni decat tine, pentru ca asa e viata de jurnalist. e una singuratica, adica devine singuratica, pentru ca nu este o munca de echipa. este ceva ce vei trebui sa faci singura. specializarile la jurnalism sunt publicitate, jurnalism, evident, si comunicare si relatii publice. nu te ingrijora la joburi, vei gasi un job in functie de cat de buna esti in domeniu, nu de ce facultate ai terminat. daca esti bun si comunici bine, poti sa fi terminat si politehnica, vei gasi de lucru, important este sa stii ce vrei si sa ii convingi pe ei ca meriti jobul respectiv. ca o concluzie, jurnalismul e frumos, il recomand celor care, asa cum am scris mai sus, au incredere in ei insisi, celor care le place sa citeasca, sa scrie, au gusturi bune si originale, daca le pot spune asa, pentru ca in domeniul asta trebuie sa fii original ca sa devii bun. viata de student e frumoasa, iti recomand sa dai la universitate, e cea mai buna facultate in domeniu. simte-te libera sa imi pui orice fel de intrebari cu privire la asta :)

  24. wow,sunt super fericita ca mi-ai raspuns si iti multumesc mult pt asta.
    Sincer sunt atat de confuza in legatura cu domeniul pe care vreau sa-l urmez nici eu numai stiu care imi sunt calitatile,defecte si punctele forte,dar voi incerca sa ma caracterizez in cateva cuvinte. Sunt o fire sociabila,imi place sa fiu inconjurata de prieteni,nu sunt priceputa la esee sau compuneri ,dar asta probabil pentru ca niciodata nu mi-am dat interesul cu adevarat, consider ca sunt o fire creativa ,cu simtul umorului,sunt pe cat de indrazneata cu cei apropiati,pe atat de timida in fata unui public,( sa zic asa).. Uneori am senzatia ca nu sunt priceputa la nimic in mod deosebit,ca nu ma atrage nimic.. Nu stiu de ce am sentimentul asta, nu sunt deloc sigura pe mine.. Nu as alege sa dau la Jurnalism pentru ca nu-mi place matematica,doar ca pe cat posibil vreau sa o evit. . Poti sa mi dai mai multe detalii despre cele 3 specializari ? In mod special despre Publicitate..

    • Mihaela, iti cer scuze pentru raspunsul intarziat. Si, ca sa iti raspund la intrebare, publicitatea sa stii ca este un domeniu foarte greu. Suna foarte bine ideea de creativitate, de spontaneitate, de ideea de a fi diferit. Dar publicitatea nu inseamna doar asta. Inseamna extrem de multa putere de a te increde in TINE si in fortle tale. Aici va trebui sa lucrezi sub presiune foarte mare si sa stii ca totul depinde de tine. si aici ma refer, uite, primetsi un proiect, trebuie sa faci o reclama in cateva zile. AI un brief foarte complicat si nu intelegi foarte bine piata. Este foarte greu sa vii cu ceva nou daca nu stii domeniu si asta m-a speriat pe mine putin in acest domeniu. Am observat ca in aria asta domina o personalitate, acel tip de om cu o atitudine foarte superioara, care fumeaza si bea mult, are impresia ca le stie pe toate ( si poate le stie, dar va repeta asta de 100 de ori pana intelegi si tu) si o parere despre sine mult mai exagerata decat niveul normal. Haha, de ce iti spun asta este ca domeniul in care vei intra e foarte important, iar eu nu l-am stiut pana cand nu m-am vazut acolo. Si m-a afectat pentru ca nu am acea personalitate. Sunt convinsa ca aveam idei bune pentru ca mi-am demonstrat asta, dar nu ma simteam bine sa lucrez acolo. Evident, asta nu inseamna ca tu nu te vei potrivi, nicidecum, eu iti vorbesc in general. Publicitatea nu o vei invata la facultate. Eu cred ca e ceva ce ai in sange. Te va dezvolta din anumite puncte de vedere, iti va largi orizonturi, te va ajuta sa gandesti mai critic si vei invata teorie care eu cred ca este extrem de importanta. Dar sa stii ca publicitatea e frumoasa, si e frumoasa pentru ca e grea. Dar vine cu ceva frumos, vine cu acel sentiment de implinire si indeplinire, atunci cand iti vezi munca la tv, radio sau pe afis :) Daca vrei la publicitate eu iti recomand SNSPA, si te incurajez sa citesti despre profilul facultatii si sa vezi ce fel de profesori vei avea. Citeste inainte carti despre publicitate sa fii sigura ca iti place. Eu sunt convinsa ca iti vei da seama si chiar daca nu o sa iti placa stii cel putin ca ai incercat :) la orice specializare la care te-ai duce, trebuie sa stii ca ai nevoie de cateva lucruri: incredere mare in tine, sa citesti mereu si sa fii la curent cu noutati din domeniu, si sa incerci sa te dezvolti foarte mult, si aici ma refer profita de fiecare oportunitate, gen workshopuri, conferinte etc. comuncarea e un domeniu frumos si sa stii ca iti poti gasi foarte mult joburi, oricat ar spune ca altii ca e greu. oriunde e greu, diferenta dintre cei care reusesc si ceilalti este ca primii sunt prea fraieri si au impresia ca pot: si chiar le iese :) mult succes! nu stiu daca ti-am raspuns exact la intrebare, dar simte-te libera sa ma intrebi ce vrei :)

  25. Chiar nu stiu ce alta facultate sa aleg,sunt intr-o mare mare dilema. Poti sa mi dai mai multe informati despre ce se se studiaza la facultatea de jurnalism? Ce joburi iti poti gasi? Cat de atractiva e facultatea? Cat de grele sunt examenele si mai ales admiterea?? Si iti multumesc mult mult de raspuns.

  26. Sunt elev la un liceu de pe langa Cluj(Turda) , sunt in clasa a 11-a si au inceput sa ma macine gandurile la ceea ce a-si putea face mai departe. Mie personal imi place literatura, istoria, imi place sa filozofez( si m-am gandit sa ma duc la academia de politie,un vis de-al meu,dar nu stiu engleza asa bine. Pe de alta parte mi-asi dori sa ma duc la drept, si sa devin avocat e un vis de cand eram mic. Multa lume ma sfatuieste dar si ei sunt impartiti in 2 tabere: unii imi spun sa ma duc la academie(servici asigurat, salar destul de bun, etc…) alti ,din contra, mar vedea la drept. Nici nu mai stiu ce sa fac, sunt asa de confuz mai ales ca imi plac mult ambele .

  27. Uitati poate va zice ceva..am terminat liceul la profil comert (l-am detestat)eu pe timpul liceului nici macar nu am stiut ca pot sa ma mut ..credeam ca este imposibil
    nu aveam nici un leu nici macar o idee despre vreo facultate si nici un ajutor din partea nimanui …luasem 5 la bac matematica m2 ..nu aveam alternativa decat la ceva teoretic …si totusi extrema m-a atras ,avand un pc doar de cateva luni la 19 ani m-am angajat am invatat matematica-informatica cu mintea la rece si am intrat la buget cu media 8 …deci puteti sa faceti orice in viata indiferent de liceu sau alte circumstante ..eu mi-as fi dorit ca parintii sa imi spuna ce sa fac(in conditiile in care si ei au facut asta)!
    succes si am un sfat :nu pot sa zic ca in Romania este oribil dar cei de afara o sa va aprecieze mult mai mult ..daca sunteti printre cei mai buni ..eu sunt deja la al doilea internship in sua si oamenii sunt mult mai politicosi si nu exista stereotipuri…sper sa va inspire!

  28. buna….am intrat anul acesta la medicina…urmand sfaturile mamei, a matusii si acum nu mai sunt sigura ca vreau sa continui..in liceu mi-a placut matematica ..dar cred ca ceva in domeniul matematicii…nu iti ofera prea multe sanse de angajare…ajutati-ma cu un sfat…sa las acum sau sa continui in speranta ca va incepe sa imi placa…si in plus sunt asa de multi ani de invatat…

  29. As vrea sa devin si eu actrita dar imi este frica pt ca voi gresi! Daca vreti va rog ajutatima sa devin o actrita! Va multumesc! Sunt madalina si sunt in clasa a 7 si as vrea din clasa a 8 sa devin actrita.

  30. am terminat scoala generala si am abandonat studiile an primul an de liceu,acum am 21 ani sunt somer si regret mult ca nu am studiat.Oare e prea tarziu?..am dorinta sa anvat cat mai mult despre orice,cand vad atata prostie an jurul meu mi-e groaza gandindu-ma ca din cauza “referintelor”mele sunt unul din acei oameni orbi.E prea tarziu sa o iau de la capat?

  31. buna.. eu sunt clasa a 10-a, la un profil de filo-spaniola. chiar anul acesta m-am gandit sa dau la facultate la arhitectura si de la anul sa incep sa fac pregatire la desen. M-am gandit la facultatea asta pentru ca imi place sa desenez si e o meserie din care castigi bine.. nu mi-e teama ca n-as trece examenul de admitere la facultate, doar ca simt ca sunt pasionata de design vestimentar si nu stiu ce sa fac, nu stiu ce sa aleg.. cu cat inaintez spre bac, intru in dubii.. voi ce ziceti? stiti cumva o facultate de design sau ceva de genu’? multumesc anticipat

  32. Am citit toate comentarele anterioare si inteleg ca nimanui nu nu’i usor sa faca o alegere referitor la profesia vietii. Problema mea este asemanatoare cu cele de mai sus. Si eu ma confruntam cu aceleasi remuscari vis-a-vis de corectitudinea alegerii profesiei, am avut o alegere f grea toamna trecuta, am reusit sa ma inscriu la 3 facultati la bursa( pina la urma alegind o alta facultate la contract la ASEM-contabilitate. Facultatea e grea dar stiam ca o voi putea duce la capat, dat fiind faptul ca imi place matem. Cu toate acestea am lasat facultatea si ma pregatesc sa depun documentele la toamna curenta. Un factor important cred ca a jucato si frica de responsabilitate dar si parerile altora. Am 19, am visuri, dar nustiu de la ce sa ince, daca poti sa’mi dati un sfat nu ezitati-scriti’mi, vreau sa stiu ce parerd aveti…

  33. Hei ! Am si eu nevoie de un sfat, sunt clasa a XI-a, la unul dintre cele mai bune licee din oras. Sunt pe profilul de economie si imi doresc mult sa dau la actorie.. simt ca asta e drumul meu in viata. M-am apucat de cursuri pentru a putea intra la UNATC, insa, parintii mei nu au deloc incredere ca voi putea reusi si cred ca este cea mai proasta meserie pe care o pot alege, imi spun ca nu o sa ajung nicaieri si ca o sa mor de foame. De altfel si prietenii imi spun acelasi lucru. Uneori ma descurajeaza, alteori, am incredere in mine si sunt sigur ca o sa reusesc. Sunteti de parere ca e mult prea tarziu sa ma apuc de actorie ?

  34. Buna. Am citit articolul tau si chiar unele comentarii. Printr-o situatie similara trec si eu…depresie, nesiguranta. Am facut scoala in Italia, dintr-a 7a. Nu am fost eu printre primii in romania la scoala dar nici printre ultimii. Ei, in Italia abia ma taram. Italienii au fost intotdeauna incorecti si nu-mi dadeau note pe merit. Dar am reusit sa termin un liceu bun,desi cu nota de trecere, si chiar am facut si un an de facultate. Dar am renuntat ptr ca imi era foarte greu. Incurajata nu am fost niciodata iar calitati sa fi vazut parintii mei la mine nici nu se discuta. De vreo 3ani mi-am descoperit pasiunea ptr scris. Am inceput un blog, dar stau ssi ma intreb daca am talent la scris, daca nu cumva articolele mele sunt ridicole. As vrea o parere sincera, cu riscul de a afla ca nu este vorba de talent. Am nevoie sa stiu la ce sunt buna, am nevoie de incurajare din partea celorlalti. Vreau sa devin jurnalist dar nu stiu cu ce se mananca facultatea asta si cum functioneaza asta. As avea nevoie de ceva informatii ptr a imi face si o parere si a lua o decizie. Am 22de ani iar timpul trece si nu doresc sa nu fac nimic in viata.

  35. Buna, sunt clasa a 12a la profil filologie si nu stiu la ce facultate sa ma inscriu. Precum majoritatea oamenilor cand eram mika doream sa ma fac avocat, insa knd am crescut si am vazut cum sunt avocatii din Romania m-am razgandit. In prezent ma gandeam sa dau la facultatea de management, dar nu sunt sigura ka mi se potriveste avand in vedere k nu am mai facut mate de 2 ani. Nu pot spune k nu ma descurc la mate ,dar oare am suficiente cunostinte? Cat despre economie..mi-a placut, dar nu stiu ce sa fac ..POt da oare la Fac de management dak am terminat filologia?? Ma poate ajuta cineva ?

    • anca, important e ce iti doresti tu. societatea nu ofera niciun model de job, asadar toate ti se vor parea ba prost platite, ba mult prea multi corupti. ce vrei tu de fapt sa faci?ce fel de aptitudini ai si cunostinte care crezi ca iti vor folosi la jobul pe care il ai? ce crezi ca te-ai vedea facand si care, evident, te-ar face fericita? :-)

  36. Buna! Sunt in ultimul an de liceu si la fel ca unii nu stiu incotro sa merg.Daca ma crezi nu stiu nici ce abilitati am din cauza unui singur lucru:increderea in propia persoana este 0.Anul trecut m-am transferat de la un liceu mai prost la unul bun si na domnule …va imaginati cum m-au privit ceilalti…m-am inhibat total nu mai stiu nici sa mai vorbesc,sunt precum un catel care tot da din cap …si mor de ciuda eu nu eram asa…vreau doar sa se termine cosmarul asta si sper doar ca imi voi reveni ! Nu mai zic de profi sunt niste scarbosi ,mai au putin si te scuipa ..m-am schimbat extrem de mult,cand intru in liceu zici ca a murit cineva:))
    In fine,eu chiar nu stiu incotro sa ma duc ..ma cam atrage dreptul ..dar imi e frica ..daca nu ma voi descurca,daca voi regreta ca la acest liceu,eu merg pe premisa ca daca fac o facultate sa nu o fac degeaba si sa imi si gasesc un loc de munca tot in acest domeniu(procuror sau judecator) dar ce fac cu lipsa de incredere..ma puteti ajuta ?

    • Buna, Maria!

      In primul rand, problema aici nu este “unde sa merg la facultate”. intai trebuie sa rezolvam problema cu “tine”.
      Trebuie sa incepi sa iti oferi credit. Trebuie sa constientizezi ca TU esti singura persoana de care depinzi. Nu ceilalti, nu parintii, nu nimeni. Pe tine nu ar trebui sa te intereseze colegii tai sau ce fraieri sunt profesorii. Tu mergi la scoala PENTRU TINE. Sa inveti, sa te dezvolti, sa fii mai buna in ceea ce faci. incearca sa nu te mai focalizezi pe ce cred ceilalti, pe ce gandesc ei.

      toti suntem in aceeasi situatie. toti avem impresia ca ceilalti sunt mai buni, ca ceilalti sunt mai altfel. toti suntem in aceeasi situatie. nesiguri, vulnerabili etc.

      incearca sa iti schimbi perspectiva de viata. incearca sa constientizezi ca totul depinde de ce decizii iei. investeste timpul in tau si incearca sa te cunosti. incearca lucruri, experimenteaza viata in asa fel incat sa stii la ce esti buna, ce fel de pasiuni ai etc :) se poate! oamenii care au ajuns mari nu au ajuns pentru ca au stiut prea mult, ci pentru ca au avut curaj sa incerce. doar asa inveti. gresind, repetand si reusind

  37. cred ca ai nevoie de ajutor urgent :)) crezi ca fara scoala e mai bine?sa nu stii nici pe ce planeta esti?chiar ieri am intrebat pe cineva si mi-a raspuns ca traieste pe planeta Romania…daca toti ar avea gandirea asta ca tine s-ar duce totul e rapa ….oricum e parerea ta :)

  38. Cu facultatea de arhitectura (6 ani), chiar si Ion Mincu, mori de foame!!!
    Salariile sunt (daca ai MARELE NOROC SA TE ANGAJEZI PE BANI) de ~700 de lei, stand in orice caz 12-14 ore la birou (ca toti trag de tine sa nu mai ai o viata, pentru acei banuti). Angajatorii sunt foarte zgarciti, lacomi si total nesimtiti, din toare punctele de vedere. Doar unii angajati cu experienta ajung, la o firma mai bogata, sa castige 2000 de lei – ceea ce inca nu as numi ca “se castiga bine”. Alt dezavantaj e faptul ca se lucreaza cel mai mult la negru, din zgarcenie si smecherie.
    Nu poti sa te reorientezi decat cu skill-uri foarte bune de grafician, va trebui sa stii f bine 3ds max cu vray, Photoshop si/sau, eventual, notiuni despre publicistica. Am multi colegi care mor de foame, inclusiv eu; si fac si ei martisoare, tot felul de chestii hand-made, sa scoata un banutz. Antii lucreaza pe cativa banuti ca graficieni. E ridicol unde s-a ajus. Dar daca, in 2014, cineva a putut sa exprime fraza ca “se castiga bine in arhitectura”… LOL NU!
    Companiiele lucrau pana prin 2007 pe profit 29%, iar acum lucreaza pe profit 5%. Nu mai e rentabl domeniul. Cel putin cand esti la inceput, nu scapi de 2 ani de munca voluntara, deci neplatita, dupa care nu stii daca te va si angaja cineva, candva, pe bani. Nu sunt bani destui, nu sunt posturi destule iar, cei care ar putea sa te plateasca, nu o fac pentru ca profita de situatie :-j : s-au smecherit si au vazut ca le merge sa exploateze pe cine vor; si pana si multi arhitecti cu experienta (ca sa nu isi caute de lucru la un job de kkt, tangential sau nu cu domeniul) se ofera singuri sa lucreze chiar si neplatiti, pe termen nedefinit (fara o sansa reala de angajare ulterioara), la o firma de arhitectura, ca macar sa mai capete experienta. :-| Iar voi spuneti ca s-ar face bani din arhitectura:))
    Daca mi-ar fi zis si mie cineva, cand eram si eu in clasa a XII-a, cum stau lucrururile de fapt… (pe vremea aia inca nu se stia ca va veni criza) macar stiam ca te surmenezi si iti strici degeaba sanatatea timp de 6 ani in domeniul asta, dupa care nu te poti face decat vanzator/chelner sau sa mergi la un call center.
    Plus ca majoritatea oamenilor din personal (din mincu) vorbesc foarte urat, cu isterii, cu refuz de cooperare; e un haos general, informatii oficiale care ar trebui sa ne fie transmise nu se afiseaza la timp sau deloc, se afiseaza chiar lucruri gresite care te induc in eroare cu urmari foarte neplacute. Au fost si niste cazuri grave de coruptie: dupa ce ca se faceau invarteli si masluiau notele, aveau implicit interesul sa mentina o situatie de haos; astfel ca s-a ajuns sa aiba de suferit tocmai studentii care si-au luat notele pe drept, mult trezindu-se deseori cu note lipsa din catalogul oficial, din cauza unor greseli de centralizare.
    Notele nu le primim online, ca sa poata ei sa le masluiasca in voie. Iar informatiile de pe site-ul care exista nu sunt intotdeauna updatate de anii trecuti. Multe informatii nu apar nicaieri, in niciun regulament sau pe site si nici nu ai pe cine sa intrebi, pentru ca unele personaje de la secretariat refuza sa ne raspunda la intrebari, facand pe smecherii si afectatii, chiar daca tu ca student i te adresezi cu maxim respect si diplomatie. Daca avem ceva serios (cereri, probleme cu notele lipsa sau alte probleme), mereu trebuie sa mergem sa tragem de maneca pe profesori sau pe insusi Decanul, pentru ca doi-trei dintre secretari se cred prea importanti pentru a-si irosi vremea cu studenti. Profesorii nu prea ii pot controla insa, atata timp cat se afla in aceeasi incapere, fac pe pupincuristii cu profii.

  39. Salut, sunt si eu in clasa a 8-a, defapt am dat examenul de capacitate…tin sa mentionez ca fac canotaj la Orsova de 2 ani, nu s-a mai facut scoala cum faceam acasa (nu ridic in slavi scoala mea, doar ca nu aveam timp, oarecum, sa invatam) si de aproape 10 luni am niste probleme la unul dintre genunchi la care nimeni nu ii da de cap, nici un doctor. Ma tot framanta faptul ca nu o sa-mi mearga toata treaba cu sportul (fizic vorbind, ca psihic zic eu ca sunt construit bine) si incerc sa gasesc o a doua varianta, cea cu scoala. Acum va intreb, daca nu merge cu sportul, pe ce sa ma axez? Fara matematica, fizica sau chimie, nu prea ma impac cu ele, sunt paralel chiar cu asa ceva! Liceul ar avea legatura cu facultatea? Adica vreau sa iau o decizie concreta inainte de a fi prea tarziu, cand ajung sa dau examenul de bacalaureat si sa nu stiu nimic pentru ca nu am invatat nimic toti acesti 4 ani din diverse motive: scoateri de la scoala, concursuri, alte preocupari (eu chinuindu-ma si indurand toata treaba cu genunchiul pentru nimic). Deci in principiu va cer niste sfaturi, vreau sa stiu pe ce sa ma axez inca de pe acum, imi este foarte frica ca o voi da in bara cu sportul si o sa raman “fiul ploii” in societate, un prost care n-o invatat nimic si nu stie ce-o sa faca. Astept raspunsuri, multumesc :D

  40. Buna, am terminat clasa a12a, nu am luat bacul in prma sesiune, la matematica.Nu ma descurc foarte bine la matematica, fizica si chimie, sincer nici nu ma atrage cu nimic. M am tot uitat la facultati si la ce as putea sa ma duc, insa nu stiu, imi place engleza si romana, insa nici aici nu ma descurc foarte bine. Catre ce facultate m as putea indrepta ? Multumesc

  41. Bunaa!
    As vrea sa ma hotarasc si eu la ce facultate sa dau, dar sunt foarte confuza. Sunt la profil de mate-info intensiv engleza. Imi place foarte mult sa comunic, mi-ar placea sa invat mai multe limbi straine, imi place cat de cat matematica si cam atat. Nu am nicio treaba cu fizica/informatica/chimia si imi e frica sa dau la jurnalism pentru redactare, simt ca nu ma pot exprima si nu pot sa scriu.
    Mi-ar placea ceva gen management deoarece sunt coordonator la o companie cu vanzari directe unde necesita interactiunea cu diverse persoane si sa umblu colo-colo. M-ai putea sfatuii, te rog frumos?
    Multumesc

  42. Bună ziua, eu sunt domnul Daniel aparat de fotografiat, o agenție privată de împrumut creditor, care oferă o împrumuturi oportunitate de viață pentru a achita facturile personale, datoriile și de a stabili afacerea ta. finanțarea prin împrumuturi și alocarea de companii private și persoane fizice, la o rată de 3,5%. Deci, contactati-ne azi prin e-mail, danielchambers717@outlook.com

    Solicitanții DATE:
    Numele solicitantului: ……..
    Suma de împrumut Necesare ……….
    Durata de împrumut: …………..
    Numărul de telefon …………….
    Tara: ______
    Sex: _____
    Ocupația: ________
    Venitul lunar: _______
    Data nasterii: ________
    Cu stimă,

    Daniel camere

  43. Nu stiu sigur de ce am citit aproape toate comentariile si sincer habar nu am cum am ajuns pe acest site. O colega de a mea tocmai ce a plecat in strainatate pentru a-si continua liceul pentru a fi sigura ca intra la o facultate din Marea Britanie medicina. De cand era mica stia ce vrea sa se faca : chirurg. Toate rudele mele ma intreaba ce vreau sa ma fac..si nu am nici cea mai vaga idee. Pe o parte Imi plac foarte mult limbile straine , pe alta parte ador sa fac sport ( tot daca nu practic nimic de performanta ) si sa comunic cu alte persoane ..si pe alta parte chimia. Imi dau seama ca medicina nu e de mine ,si pentru a ajunge un translator trebuie sa muncesti mult …Nu am nici cea mai vaga idee cum unele persoane isi decid atat de repede viitorul. Daca puteti sa imi dati un sfat mi-ati face un mare favor . Multumesc

  44. Sau fa ca mine! Scala de arte plastice, liceu de mate fizica, facultate de medicina! pot spune ca le-am facut pe toate si toate m-au facut pe mine. Totul mi-a placut. Bafta

  45. Eu sunt clasa a XI-a, la profil uman și îmi doresc să dau la medicină. Mereu mi-am dorit să ajut oamenii.Îmi place foarte mult biologia (anatomia), am început deja să studiez/meditații în paralel cu școala. Însă, chimia nu este punctul meu forte. La început mi-a plăcut am înțeles-o și am avut note foarte bine până-n clasa a IX-a, până în clasa a IX-a când am avut un profesor tâmpit, care nu ne explica deloc, înșira niște formule pe tablă, ne făcea proști că suntem la filologie și ne articula la note într-o veselie, iar de atunci am urât chimia și nu am mai înțeles-o.Mi-e teamă să nu fie asta piedica în calea visului meu. Un sfat vă rog, ar trebui să-mi continui visul și să sper, sau să o las baltă ?

  46. Buna ziua!
    Ma numesc Andreea, am varsta de 27 ani si momentan sunt in concediu de crestere a bebelui. Am o intrebare la care nu pot sa-mi raspuns singura si din acest motiv am nevoie de ajutor. In anul 2008 dupa ce am terminat liceul si am luat Bacul am fost foarte derutata in ceea ce vreau sa urmez ptr viitor. Parintii si toti cei apropiati mereu ma intrebau ce vreau sa urmez… sora mea fiind deja asistenta medicala ma sfatuit ca aceasta meserie e frumoasa ptr o fata si ca e curata… Acum sincera sa fiu niciodata nu mi-a placut sa invat, mereu la examene invatam mecanic. Si pana la urma m-am inscris la o scoala posticeala cu profil de asistent medical generalist, exact ca sora mea. La sfarsitul primului an, am vrut sa pun punct, ptr ca simteam ca ma depaseste, si aici fac o paranteza ( eu la 9 ani am avut un accident de masina, in urma caruia am suferit foarte mult, am avut ambele picioare fracturate, a fost urat, dar acum sunt bine multumesc Lui Dumnezeu) dupa aceasta lovitura am ramas cu o frica foarte mare de ac si sange. Si din acest motiv am vrut sa abandonez totul. Stiam ca parinti vor fi primi pe care ii voi dezamagi, era dorinta lor sa ma vada si pe mine in halat alb, cu un viitor frumos in fata, desi imi platise deja primul an, fiind o scoala cu taxa. Am vorbit cu sora mea si i-am spus ca nu stiu ce sa fac.. Sfatul ei a fost sa incerc sa-mi infrunt frica si sa ma gandesc ca a fi asistent medical generalist nu inseamna sa lucrez doar cu ac si sange. Si am continuat, in 2011 am terminat, am luat examenele, totul a fost bine si la licenta, am primit si diploma. Apoi am incercat sa fac voluntariat intr-un spital de dializa, acolo am rezistat doar o zi, apoi am venit acasa la parinti plangand spunandu-le ca gata, nu mai pot, imi pare rau, nu pot sa practic aceasta meserie niciodata. Au fost dezamagiti, dar m-au inteles intr-un final. Am stat acasa pana in 2012 , un an, sa ma recreez dupa atatia ani de studiu. Apoi am inceput sa-mi caut de munca si m-am angajat ca lucrator intr-un depozit de cosmetice, aici am lucrat pana 2013 adica un an, apoi am ramas insarcinata si am intrat in concediu ptr 2 ani. Acum in 2015 in Mai va trebui sa merg sa-mi caut din nou de lucru, pentru ca intre timp postul meu s-a ocupat. Nu stiu ce sa fac, as vrea sa lucrez ca asistent medical, dar cum? Ce post mi sar potrivi? Acum dupa acel an de depozit plus sarcina, mi-au accentuat foarte mult si varicele. Va rog ajutati-ma sa-mi gasesc un job care sa ma avantajeze. Stiu ca cel mai bine, la munca, e sa inbini placutul cu utilul, acest lucru imi doresc si eu sa fac.
    Va multumesc ca ati avut rabdare sa-mi cititi povestea!

  47. Cred ca cel mai bine pt cineva care este la inceput de drum, este sa faca niste teste de personalitate si de cariera deoarece ajuta foarte mult. Eu mi-am facut mai multe astfel de teste care mi-au intarit convingerile pe care le aveam despre mine si m-au determinat sa imi urmez vocea interiroara atunci cand mi-am ales vocatia.
    Este foarte posibil, insa, sa nu gasiti din prima un job care sa se potriveasca perfect personalitatii voastre, dar puteti sa intreprindeti activitati in timpul liber care sa va faca placere, si, pe masura ce evoluati, sa le transformati in activitati principale. Pana la urma orice este posibil in ziua de astazi, cand Internetul ne sta la dispozitie. Important este sa stiti ce vreti si sa fiti curajosi.
    Puteti sa gasiti aici cateva teste foarte bune de personalitate.
    http://finante.ucoz.ro/publ/psihologie/autocunoastere/cum_sa_te_cunosti_mai_bine/3-1-0-23

  48. Buna!!Am ajuns pe la ASE- Facultatea de finante,asigurari si burse de valori.Nu stiu ce caut aici,dar nu as stii unde altundeva sa ma indrept,mi se pare ca nicaieri nu e pentru mine.Dar acum ce este grav: ca nu pot sa invat!!! Incerc,dar se pare ca nu reusesc nimic din ce imi propun,oarca imi e frica deoarece stiu ca nu ma pricep la unele materii la care trebuie sa invat si la care dau examen. Am dat si aici de profesori nebuni ,patca nu-mi erau de ajuns cei din liceu,acum trebuie sa ma inhibi si altii,logic:(((…Stau la camin,am o colega care simt ca imi i-a toata energia,ma simt foarte inferioara ei,ea spune de ex: ca daca dai peste 1-2 zile teste si citesti macar pe caiet si nu iei nota maxima ,nu te duce capul.Nu e chiar asa grozava pe cat vrea sa para,face si Dreptul si ASE-ul in acelasi timp si eu care acum sunt ;la buget,as trece la taxa facand numai o facultate si ea sa le faca si pe amandoua si sa se mentina pe aceasi linie de plutire …as muriii(nu-i vorba de invidie,este vorba de orgoliu) Nu pot sa invat cu cineva in camera,mai e putin si se apropie examenele,nu am invata nimic pana acum,am intrat in panica.Nu stiu ce sa fac,sa ma apuc de invatat fara sa-mi fie frica ca oricat as invata sau macar aceea parte pe care am inteles-o sa ma ajute la examen.Sunte teriorizata de examene si de timpul scurt. Help me!!!!

    • Buna, Maria!

      Hai sa o luam cu inceputul. In primul rand, vreau sa iti spun ca stiu prin ce treci si exact in aceeasi situatie am fost si eu. Super confuza si cu aceeasi atitudine ” eu ce caut aici?”. Plus ca, la fel, simteam ca nu ma potriveam nicicum nicaieri. Sincer, iti recomand sa citesti articolul pe care l-am scris acum doua luni. http://motivonti.ro/viata-de-dupa-esec.html Cum vad lucrurile la doi ani dupa ce am trecut prin aceeasi situatie.

      Ca sa ” help you”, trebuie sa rezolvam inainte niste ecuatii. Unul dintre motivele pentru care am zis ca stiu prin ce treci este ca prietena mea cea mai buna a temrinat aceeasi facultate si a avut aceeasi atitudine. “eu nu ma potrivesc aici, toti colegii ei erau mai destepti decat ea, – asa zicea ea-, si tot asa”.

      Hai sa analizam putin situatia, si o sa luam fiecare chestiune pe rand. Iti voi pune niste intrebari si va trebui sa rezolvi ecuatia singura.

      1. “nu stiu ce caut aici, nu e pt mine” – de ce te-ai dus acolo in primul rand? De obicei cand ne alegem o facultate, vrem sa credem ca ne va ajuta sa intelegem mai bine domeniul in care vrem sa ne dezvoltam ca persoane si in care vrem sa ne construim o cariera. De obicei ni-l alegem pe baza aptitudinilor pe care ni le-am dezvoltat, nu pe baza cunostintelor pe care le avem. Eu cand m-am dus la jurnalism habar nu aveam cine prezinta stirile la TVR, pt ca nu aveam televizor de la 8 ani, iar ai mei nu au cumparat niciodata ziare acasa. Dar m-am dus pt ca am simtit ca este ceva in mine care ar putea fi dezvoltat si aplicat pe viitor. Au fost o gramada de materii carora nu le intelegeam rostul. Aveam impresia ca sunt in minoritate, toti colegii meu visasera sa ajunga acolo. Eu nici macar nu stiu cum de am intrat. Vreau sa iti spun ca facultatea nu are nicio relevanta pt viitorul tau. Cel putin, nu pentru toti. S-ar putea sa te trezesti la 30 de ani ca vrei sa faci altceva. Important este sa gasesti cel ” ce vreau eu sa fac”. Nu o sa il gasesti peste noapte, eu a trebuit sa trec prin asa de multe. Unii il gasim la 15, altii la 30. Conteaza doar sa vrei sa il gasesti, raspunsul e in tine. nu o sa il gasesti in niciun sfat, ele doar te vor redirectiona catre tine – sa te cunosti mai bine.

      2. am dat de profesori nebuni – draga mea, o sa ii gasesti peste tot. Tu esti la facultate pt tine, pt ca vrei sa inveti si pt ca….TU. Tu esti in centru, nu profii, nu examenele, nu materiile. Profita de tot, chit ca vei lua 5 la examene. Asta e, notele nu spun nimic despre tine. Ci cat de mult vrei tu sa inveti din facultate. O sa termini anul 3 si nu o sa mai poti tu de niciun profesor. Tu trebuie sa te hotarasti ce vrei sa faci cu viata ta, nu ce profesor iti sta in cale.

      3. colega care iti ia toata energia – NU LASA NICIODATA PE NIMENI SA ITI DICTEZE CUM SA TE SIMTI TU. NICIODATA
      asta e cea mai importata lectie pe care vreau sa o inveti. Parintii meu mereu mi-au dictat ce sa fac. Am crescut super frustrata si parerea celorlalti a contat de multe ori. Ei bine, ghici ce, acum I DON’T GIVE A…Nu vreau sa sun nepoliticos, dar asta e adevarul. Cine e colega asta a ta? probabil o super frustrata care se crede mult peste nivelul ei. Da poate sa fie super deteapta, dar la nivel de omenism – este nimic. Trebuie sa te detasezi de parerile celorlalti, iar atunci cand sunt negative, ia-le ca pe ceva motivational. Stii cum spune Einstein “multumesc tuturor celor care mi-au spus nu, datorita lor am fauct-o singur”. Crede-ma, am trecut si trec pe acolo. Si ma simt asa de bine :)

      4. nu e chiar asa grozava cum pare: NU TE MAI COMPARA CU NIMENI!!!!!!! Tu nu esti aici sa te compari cu nimeni. Da, te compari cu cinea atunci cand vrei sa faci ceva bun, resstul, nu e problema ta. Tu trebuie sa te focalizezi pe “cum sa devii mai buna in ceea ce faci, cum sa devii o persoana geniala si cum sa fii cineva CARE MERITA”. MI-a luat 24 de ani sa constientizez asta. iN loc sa ma focalizez pe altii, am inceput sa ma focalizez pe cine devin eu. Pentru ca vreau sa oamenii sa ma placa pentru cine sunt eu de foapt, nu pt cine INCERC si vreau sa par. Nu. Aia sunt oameni de care nu ai nevoie.

      5. sunt terorizata de examene. – draga mea, examenele sunt 0 pe langa ce vrei trece tu in viata. Dar, pentru ca trebuie sa le dai, fa exercitiul asta: du-te la biblioteca si incearca sa te focalizezi sa intelegi ceva din ce inveti. FAKE IT UNTIL YOU MAKE IT, asta este unul dintre motto-urile mele in viata. Incearca sa te convingi ca iti place si ca materia e chiar interesanta. Crede-ma, IT WORKS. E un exercitiu complicat la inceput, dar daca chiar iti doresti, o sa iasa :)

      6. help me – nimeni nu te va ajuta. ei vor veni cu sfaturi, tu trebuie sa fii cea care HELP YOURSELF. Eu cred ca nu ai intrat la ASE la burse si valori pentru ca nu te duce capul. Sunt convinsa ca “te duce” mult mai mult decat crezi tu :) important este sa lasi persoanele din jurul tau sa te influenteze in tot ceea ce faci, sa constientizei ca tu trebuie sa profiti de facultate, nu ea de tine, si ca daca vrei, poti sa fii capabila sa faci ca ceva sa iti placa, chiar daca NU iti place.

      Mult succes! Let me know if you have any more questions ;-)

      Lavinia

  49. As vrea sa ma inscriu in ONG-uri,sa fac voluntariat..dar nu prea am curaj,plus ca am ramas cu traume la engleza de la liceu…si am ceva cu timpul…mi se pare ca nu am timp de nimic,decat de scoala si atat(nici nu invat de 10 ca sa zic ca utilizez timpul benefic) nu stiu sa ma distrez(asa mi s-a spus) chiar daca sunt vorbareata..nu ma cert,nu imi pot expune furia ca sa zic asa.. nu ma pot apara,nu pot sa imi spun parerea indiferent daca e buna sau rea,mai ales daca e ceva din domeniul cultural( de natura intelectuala) ma blochez,simt ca nu mai stiu absolut nimic …doar tac:(

    • Maria! promit ca te inteleg perfect pentru ca AM FOST EXACT CA TINE. Efectiv m-am regasit in tot ceea ce ai scris si stiu cum este sa treci pe acolo. Dar hai sa iti spun ce am facut ca sa trec peste.

      In primul rand am constienizat in ce stare ma aflu dupa ce am vazut cat de mult pierd, cat de mult am pierdut din cauza ca nu stiam cum sa ma comport. Eu niciodata nu ieseam afara, la 20 de ani habar nu aveam cum gusta berea, exemplu stupid, dar ti-l dau ca sa accentuez faptul ca atunci cand colegii mei ma invitau sa bem ceva sau sa iesim afara eu mereu ma simteam aiurea pentru ca nu stiam sa ma distrez cu ei. Eram tot timpul inchisa in mine, si incercam sa fiu cat mai distanta, pentru ca, simteam ca daca ma expun putin, imediat o sa esuez. Tot timpul taceam in clasa, desi aveam impresia ca stiu de 10 ori mai multe decat toti colegii mei la un loc care ziceau numai aberatii. TACEAM MEREU, pentru ca imi era frica sa vorbesc. Tot timpul m-am simtit inferioara si asta este singurul lucru pe care il regret multi ani mai tarziu.

      Cu toate astea, mi-am dat seama ca trebuie sa ma schimb. Eu nu aveam pe nimeni care sa ma ajute sa ma descifrez, asa ca, incetul cu incetul am inceput sa o fac singura. Mi-a luat multi ani, dar a meritat din plin.

      In clasa a 10-a mi-am dat seama ca eu habar nu am sa vorbesc. Incepusem sa citesc carti motivationale si eram invidioasa pe multi care practic puneau in aplicare ceea ce citeam acolo. Daca ma puneai sa vorbesc in fata clasei, ma pierdeam instant. SImteam ca fie nu am vocabular sau aptitudinile necesare. Ei bine, in clasaa 10-a m-am apucat serios de treaba. Am inceput sa citesc carte dupa carte, si voiam sa stiu cat mai multe in asa fel incat sa tin pasul cu ceilalti. Niciodata nu m-a interesat parerea nimanui, dar m-am simtit inferioara. Mi-am luat inima in dinti si m-am dus la un concurs de oratorie.. Am pierdut, iar m-am dus si atunci am ajuns la faza nationala. Mi-am scris speech-ul cu cateva ore inainte de concurs si a fost cel care a provocat cel mai mare haos in sala. Toata lumea arunca cu intrebari, iar eu eram in fata, rosie toata si nu stiam cum sa raspund. M-am simtit groaznic, dar a trebuit sa accept. Am invatat din cele mai groaznice momente ale mele, si Doamne, prin cate am trecut. Diferenta dintre tine in prezent si cel in viitor este cum alegi sa inveti din momentele prin care treci. Toti avem insecuritati, numai ca nu toti si le arata. DAR TOTI LE AVEM, asta este primul lucru pe care trebuie sa il stii.

      nu ced ca a fost vreun profesor care sa creada in mine. Am avut si eu aceeasi problema cu engleza, pana cand m-am enervat si m-am apucat de treaba. Sincer, desi stau in State de doi ani, doar cativa oameni si-au dat seama ca eu DE FAPT NU SUNT din State. De ce? Pentru ca mi-am dorit sa invat si am facut tot ce mi-a stat in putinta/

      iN FACULTATE SImteam ca nu fac nimic, si la fel, voiam sa ma inscriu in ONG-uri, dar mi se parea ca am o atitudine de genul ala ” pe mine ma enerveaza toti”, dar am invatat ca nu asa reusesti in viata. Crede-ma, simteam ca ma distrug, simteam ca sunt asa de multe lucruri faine in mine din care pot sa fac ceva, iar eu aveam, cum zic americanii, that bitch attitude, care nu ma ducea nicaieri. Mereu aveam impresia ca vai dar ce o sa zica ala sau ala sau ala. Well, guess what, NOBODY CARES!

      M-am apucat de ONG-uri, de voluntariat, si acum doi ani am lucrat la un proiect initiat de mine si prietena mea care a ajuns national. Daca vrei ceva cu adevarat, o sa reusesti. Iti doresc enorm sa te apuci de voluntariat, NU AI IDEE CAT DE MULT DE POATE AJUTA.

      Am 24 de ani. Stii ce regret cel mai mult? Ca nu am citit mai mult, ca nu am invaat mai mult, ca nu m-am implicat mai mult, ca nu am investit mai mult in mine. Daca e tarziu? EVident ca nu, dar a trebuit sa ajung JOS DE TOT ca sa imi dau seama in ce hal sunt si sa ma apuc de treaba. Sunt convinsa ca ai un potential enorm. Gandeste-te ca VIATA SI VIITORUL TAU DEPIND DE TINE, nu de ce cred ceilalti. Iti va lua ceva timp pana sa te obisnuiesti cu ideea asta, dar ai sa vezi, ca ITS ALL ABOUT YOU IN THE END. All about you.

      Am trecut prin multe. Am cazut, m-am ridicat, dar am invatat ca daca iti doresti cu adevarat ceva, se poate. Nu e prea tarziu niciodata, dar daca crezi in ideea ca E DE FAPT PREA TARZIU, S-AR Putea sa fie. nu iti doresc sa ajungi la acel nivel.

      Stii expresia FAKE IT UNTIL YOU MAKE IT? Ai face bine sa incepi sa o pui in aplicare. In orice situatie si crede-ma, functioneaza mai mult ca orice. pROPUNE-TI SA ITI placa ceva, propune-ti sa devii mai buna in ceea ce faci. Scoate-ti aberatiile astea cum ca nu ai timp. Normal ca nu ai timp, pentru ca timpul tau ti-l petreci plangandu-te ca nu ai timp….

      Iti propun sa citesti carti de dezvoltare persoanala. pE MINe m-au ajutat enorm. Iti propun sa iti faci un obicei din a citi pe zi articole motvationale, povesti adevarate si sa te uiti la videouri. Nu stiu, uita-te la TED, sunt mii de idei si oameni geniale de la care poti invata.

      Trebuie sa vrei, asta e ce mai important. Mi-a luat ceva timp sa inteleg, dar totul depinde de…tine :) nu de ai tai, nu de nimeni. Chiar vreau sa te incurajez, nu iti irosi viata si timpul pe partea negativa a ta, ci incearca sa vezi ce e gresit si incepe sa lucrezi la ele. Exerseaza in oglinda, eu fac asta mereu. Cand am ceva de spus, mereu ma asigur ca ma vad in oglinda. imi da mai multa putere, sincer. Ma vad de dinafara si observ ce trebuie schimbat.

      Se poate, Maria! Doar trebuie sa vrei, istoria ne-a dovedit-o pana acum de mii de ori! :)

      Mult succes!

      Lavinia

  50. Sunt intr-o criza,nustiu ce sa fac.Sunt clasa 9-a ,inka in gimnaziu.Nustiu ce sa fac mai departe.Imi place cit de cit matemateca.Am fost 2 ani la olimpiada la mate,ma descurc ,am note foarte bune.Ma descurc si cu fantezia cit de cit,nu sunt persoana care se pierde,ci mereu gasesc solutii,doar ca acum m-am cam pierdut.Nustiu un de sa merg mai departe,la ce colegiu,nu vreau la liceu pentru ca mi-e frica.Ma gindesc la colegiu de imformateca sau ASEM,sau…nustiu.Scopul meu este sa am un viitor,ceva de lucru si o profesie buna.Altceva inafara de mate nu pot sa aleg,la chimie si biologe nu prea sunt buna pentru ca am un prof tinar si nu prea ok,deci ce ma fac?Am nevoie de ajutor,va rog?((

  51. Salut, imi place foarte mult articolul si il gasesc foarte folositor.Iti admir si invidiez gandirea. Sunt in clasa a doisprezecea, profil filologie (pentru ca nu mi-a placut matematica) si aparent nu stiu la ce facultate sa dau. In ultima vreme simt ca as vrea sa stau un an acasa nu din razbunare pentru parintii care ma calca pe nervi in fiecare zi sau din simplul fapt c-as vrea, Doamne fereste, sa stau acasa, vreau sa calatoresc, poate sa ma implic intr-un proiect de voluntariat ( stiu, ai putea spune c-as avea posibilotatea sa fac un astfel de proiect si pe timpul facultatii dar daca as avea norocul sa mi se acorde sansa de a merge in alta tara timp de 2, 3, 4, 5 sau 6 luni as alege sa o fac fara ezitare in locul facultatii), as vrea sa cunosc oameni noi iar printre acei oameni sa ma gasesc si pe mine si sa aflu ce anume imi place cu adevarat, am multe nebunii pe care le-as putea face un an, visuri si placeri mai mici, as citi mai mult, n-as sta locului. Poate ar fi o alegere gresita dar stiu ca as regreta daca nu as face-o, nu cred c-as avea timpul necesar in facultate. Fac voluntariat si am incercat sa fiu un cetatean activ, imi place sa ajut mult. Sunt foarte increzator in ceea ce ma priveste pe mine si viitorul meu, gandesc pozitiv si am incredere in mine.
    Stiu engleza destul de bine, poate voi da Cambridge-ul sau Ielts-ul, imi suna bine si o limba exotica.
    Dupa voi face cu siguranta o facultate, nici nu se pune problema, dar vreau sa aud o parere (constructiva) legata de alegerea pe care am de gand sa o fac. M-am saturat de “cum sa nu faci o facultate, esti nebun?”, “Faci ce vrei, este cu totul alegerea ta”. As aprecia sfatul tau chiar pentru simplul fapt ca ceea ce ai scris mi-a lasat o impresie foartebuna si ca imi pari o persoana interesanta. Multumesc anticipat.

    • Salut, Edward! Multam pentru comentariu si hai sa trecem la treaba.

      Dupa ce l-am citit m-am simtit si eu putin in clasa a 12-a cand eram oarecum ca tine. Aveam nevoie de un an liber sa ma regasesc, sa vad exact ce imi place si la ce ma pricep. La fel ca tine, nu voiam sa stau locului. Aveam nevoie sa citesc mai mult, sa descopar locuri, oameni, probabil intocmai din faptul ca am fost putin cam lenesa in timpul scolii, m-am focalizat probabil mai mult pe pasiuni decat pe cunoastere. Am realizat asta putin cam tarziu, dar stiu ca am recuperat probabil cat multi oameni la un loc si ma simt genial. Indifernt ca mi-e mi-a luat putin mai mult decat lor. Timpul nu conteaza, ci ceea ce faci cu el. Atata timp cat investesti in tine si esti productiv, totul merita.

      IN fine, sa trecem la tine.

      Hai sa incepem cu o intrebare: de ce crezi ca a pleca din tara este solutia de a te regasi? Nu ma intelege gresit, intreb sa ma asigur ca stiu pe ce imi bazez opinia. De altfel, iti sugerez sa imi citesti un post ” viata de dupa esec”, sunt convins ca o sa te regasesti in articolul respectiv si sper sa te inspire, pentru ca este experienta mea vazuta intocmai din perpectiva cu care vii tu. Este foarte potrivit pentru toate intrebarile pe care mi le-ai pus, si asta pentru ca nu vreau sa fie un fel de intrebare – raspuns, mai bine citesti tu din experienta pentru ca este MULT mai relevanta.

      In orice caz.

      Apreciez pentru ca nu vrei sa te atasezi curentului. Am avut si eu aceeasi problema si stiu cum e cand ceilalti iti spun despre cum trebuie sa faci tu lucrurile. Tine minte, nu ei iti traiesc viata. Nu ei se duc la interviuri, nu ei aplica la joburi, nu ei se bucura de succese sau esecurile prin care va trebui sa treci. In final, esti tu si…realitatea. Nu parintii, nu prietenii, nimeni. Totul se bazeaza petine. Imi pare rau ca am constientizat asta tarziu in viata, si asta pentru ca am crezut ca o sa mearga scurtatura. Uite ca nu a mers si a trebuit sa trec prin multe ca sa constientizez ca bai, daca eu asta simt, asta trebuie sa fac. am invatat ca regretele dor cel mai tare in viata. evident, asta nu inseamna ca trebuie sa fac orice doar ca sa nu regret. Nu. Gandeste tot dinainte. Vezi ce avantaje ai si cum te poate ajuta / influenta in procesul tau de devenire al…tau. Cine vrei tu sa devii, cine esti si ce vrei sa faci.

      Personal incurajez plecarile. Eu am plecat din tara acum doi ani si m-am regasit in mijlocul haosului. Mi-am luat inima in dinti si m-am impotrivit curentului, si asta pentru ca mi-am dat seama ca in the end it’s all about…me.
      Majoritatea oamenilor isi dau cu parerea din frustrare. Ei cred ca daca lor nu le merge bine, inseamna ca nici noi nu putem realiza lucrurile respective.
      Cand o sa pleci din tara, si cred ca o vei face, o sa vezi ca mentalitatea se schimba. UIta-te la americani. STau aici de doi ani de zile si ce am invatat este ca pe ei nu ii intereseaza ca imediat dupa ce au temrinat liceul sa mearga la facultate. Majoritatea isi ia timp liber si, evident, job, ca sa se hotarasca exact ce vor face. It’s totally fine. Conteaza sa ai un scop, sa stii unde mergi. Iar daca ai nevoie de un an, doi sau trei sa figure this out, e perfect ok. Pana la urma conteaza rezultatul, nu?

      Trebuie sa faci ce crezi ca e mai bine pt tine. In final, a gasi ce NU ITI PLACE este la fel de important cu a gasi ce iti place sa faci. De-asta este bine sa experimentezi cat mai multe. Cu siguranta vei ajunge la scopul pe care il cauti.

      Simte-te liber sa continui daca mai ai ceva de adaugat.

      Lavinia

  52. Salut Lavinia! Multumesc pentru un raspuns atat de rapid si atat de frumos, apreciez!
    Un mic vis dintre marile mele visuri este sa calatoresc, iar de-a lungul timpului am incercat sa profit de fiecare ocazie (nu prea multe din pacate) si sunt increzator ca astfel de visuri ne-au fost date pentru a le urma si, cu siguranta, ma voi regasi daca o voi face, preferinte foarte mari nu am, pentru ca stiu ca voi pleca rob si ma voi intoarce stapan pe propriu-mi destin! Visurile ne inalta doar daca le urmam! Iar pentru a le urma avem nevoie sa invatam cum sa zburam, insa fara sa ne aruncam nu rezolvam nimic, de asta si eu aleg nu sa stau degeaba acasa (cum probabil fac greseala unii) vreau sa plec printr-un proiect de voluntariat ori ca schimb de experienta fie sa pot invata mult mai bine o limba straina sau exotica fie sa vizitez, in orice caz m-as solicita atat pe mine cat si skill-urike mele personale, cu siguranta voi pleca cu o experienta si vreau asta, stiu asta, stiu pentru ca ma regasesc in verbul a calatori (poti cauta in dictionar, am eu unul propriu) si stiu asta pentru ca am o incredere de-a dreptul oarba in tot ceea ce fac si spun! Am chiar pregatit un “Bucket List” cu obiective pentru “Anul Schimbarii” iar prin realizarea obiectivelor din aceasta lista plina de lucruri pe care am vrut intotdeauna sa le incerc (sa-mi indeplinesc dorintele si sa-mi inving fricile) sunt 100% SIGUR CA MA VOI INTOARCE UN OM SCHIMBAT! Sunt suficient de nebun sa cred c-o pot face si stii de ce? Pentru ca indiferent daca spui ca poti face sau nu un lucru, ai dreptate pe deplin!!! Suntem ceea ce gandim(se crstalizeaza in gandire), ceea ce visam(ni se reflecta in viziune), ceea ce vorbim, suntem cartile pe care le citim (ni se citesc pe fata) si oamenii cu care petrecem timpul (noi fiind media aritmetica a celor 5 persoane cu care ne petrecem cel mai mult timpul), dar revenind la suntem ceea ce gandim, nu pot sa fac altceva decat sa cred in viziunea mea care, sunt sigur, mi se va arata pe parcurs, sunt suficient de indraznet sa urmez ceea ce visez iar rasplata mea va fi “noul eu” pentru ca, indiferent, voi obtine o experienta din toate acestea, fie ea buna sau rea, va fi o experienta pe care sunt dornic sa o acumulez! Multumesc frumos pentru sfaturile frumoase, Lavinia, apreciez fiecare rand, de mult gandesc astfel si asccult sfaturile oamenilor doar in contextul (Daca vrei sa pilotezi un avion nu lua sfaturi de la biciclisti), simple as that, esti o persoana frumoasa si mi-ar placea sa mai vorbim! Alte intrebari?

  53. Buna, am citit comentariu ..si totusi inca sunt confuza sunt clasa a XII-a imi doresc sa fac o facultate ..imi place mult biologia ..dar medicina ma sperie …mi-ar placea sa devin medic sa ajut dar doar gandu la admitere ma descurajaza ma descurajaza chimia ..
    mi-ar placea sa lucrez si intr-o banca dar si aici toate descurajarile ma doboara ..sunt tot mai confuza si momentul de a decide se apropie .As vrea daca poti sa imi dai un sfat..

  54. Dar atunci cand nu-ti place nimic, nici un loc de munca; candva ai avut posibilitate sa faci o facultate dar din anumite motive ai fost nevoita sa o lasi neterminata. In momentul de fata banii sunt prea putini pentru a incepe o alta facultate. Si acum intreb, ce este de facut sau ce trebuie facut?

  55. Buna,
    Imi place ca ai adus in discutie un subiect vital pentru toti tinerii, si nu numai. Consider, sper sa nu gresesc, ca orice persoana ar trebui ghidata spre reusitele vietii inca din copilarie, sau macar din liceu, si de catre profesori si parinti. Din pacate nu se intampla acest lucru, si de cele mai multe ori, copilul traieste visul parintelui. Acest lucru te impiedica sa te maturizezi, si implicit sa traiesti viata pe picioarele tale.
    Ma numesc Marius, am 28 de ani.Am terminat un liceu de informatica in 2005, am ajuns pana in ultimul an de facultate POLI (ETc) cu 4 examene restante si lucrarea de diploma (pe care o aveam terminata deja). in 2009 m-am hotarat sa renunt definitiv la facultate, pentru ca ma saturasem de atatea incercari, si simteam ca nu este locul meu acolo, si nu imi place. Bineinteles am avut si inca mai am o gramada de probleme cu parintii din cauza ca n-am terminat.
    Adevarata problema pentru mine este ca nu stiu ce vreau sa fac in continuare. Din 2009 si pana acum, n-am reusit sa-mi dau seama ce m-i se potriveste, ce imi place sa fac. Sunt foarte influentabil, distrat, si disperat ca nu am si eu o “chemare”, un flash care sa-mi arate exact ce vreau sa fiu. De cand m-am lasat de facultate, lucrez la firma parintilor, si daca la inceput ma simteam implinit, acum urasc ceea ce fac. Doresc o schimbare majora, sa lucrez ceva ce imi place, si bineinteles sa am o diploma.

  56. Hei.
    Sunt la profil mate-info-bilingv engleza, clasa a 9a si regret ca am dat la acest profil, deoarece nu ma descurc cu matematica si nici cu fizica.
    Tatal meu vrea sa ma duc pe partea de medicina, iar mama mea imi da de inteles ca ar vrea sa o urmez pe ea si anume la drept.
    Doar ca eu nu prea vreau ce isi doresc ei… Adica ma simt putin atrasa de medicina, dar si de drept… dar foarte putin.
    Eu intotdeauna am spus ca “atunci cand o sa fiu mare” voi deveni cantareata.
    Ma pasioneaza muzica si simt ca e ceea ce vreau sa fac.
    Ma simt in largul meu atunci cand cant si sunt foarte fericita cand cineva imi spune ca ii place vocea mea.
    Doar ca… Nu stiu ce sa fac…
    Adica nu vreau sa ii dezamagesc pe ai mei, dar ma gandesc si la faptul ca e viata mea si ca ar trebui sa fac ce imi place.
    Ei imi spun ca daca o sa “fac” muzica, nu o sa ma ajute cu nimic in viata
    Faza e ca eu simt ca muzica ma defineste si simt ca e ceea ce vreau sa fac: sa cant pe marile scene alaturi de artisti cunoscuti, sa am turnee, sa vizitez alte tari… Stiu ca e mult de munca, realizez lucrul asta…
    Mnu stiu… Chiar am nevoie de un sfat: sa fac ceea ce vreau sau sa merg pe “mana” parintilor?

  57. salut ma numesc madalina si sint clasa 8 invat ica in gimnaziu vreau ca mai depare sa ma duc de psiholog dar imi place si muzica nici nustiu ce sa aleg ajutatima va rog mult!!!

  58. Buna. Sunt in clasa a-XII-a ,profil filologie. Habar n-am ce facultate sa urmez.. De mica imi doream sa devin profesor… Imi doresc si acum,nu neg…..Insa ,intotdeauna exista un “dar”… As opta pt. Facultatea de Litere,dar mi-e frica ca nu-i voi putea face fata.. Un sfat? :\

    • Buna Mada
      Un sfat? Asculta-ti sufletul, afla ce iti place cu adevarat sa faci. Si nu te bloca, in definitiv, indiferent ce decizie ei acum, ea nu e definitiva, oricand poti vira catre o pasiune care sa te satisfaca.
      Si nu in ultimul rand, hai la Institutul pentru Fericire ca sa ne cunoastem, poate-ti gasesti inspiratia in comunitatea noastra.

  59. am nevoe de ajutorul tau dami un sfat ceva te roog mult sunt clasa a 9 apoi vreau sa plec la o scoala proesionala imi place mult sa devin chelner dar imi mai place si sa scriu mult cu matemateca nu o duc deloc bine la fel nici la fizica sau chimie nu stralucesc imi doresc ceva care sa mi se potriveasca indiferent ca este greu sau usor dami un sfat astept raspuns

  60. Faza e ca nici eu nu prea am incredere in mine :( De ce? Cred eu pentru ca nu pot sa fac multe lucruri de odata sau mai bine zis nu prind unele lucruri. Oarecum inteleg si pare usor ce ar fi de facut dar cand sunt multe pur si simplu e prea mult pentru mine. Nu prind ceea ce mi-i se spune :( Eu in scoala am fost obisnuit sa invat “MECANIC” ceea ce nu e tocmai cel mai bun lucru de a baga in minte. Din cauza asta acum cred ca ratez o sansa la un birou ca secretar de executor judecatoresc si aici daca gresesti cat de putin te costa foarte mult nu numai pe mine cat si pe sef :( Ma doare mult am o sansa da pur si simplu am fost in practica si nu pot sau nu neaparat ca nu pot da nu prind unele lucruri :( Sunt mai emotiv de felul meu. Destinul fiecaruia. Succes tuturor in viata.

  61. Buna. E foarte incurajator articolul tau,eu am tot fost axata inca din generala cu Jurnalismul,insa acum sunt descurajata de tot ce aud despre cat de greu e sa ajungi printre multi altii care vor acelasi lucru. De mica mi-a placut sa vorbesc,sa ma implic in toate activitatile si sa povestesc mai departe despre lucruri si lucruri :)),mi-a placut sa fiu voluntar si m-am bagat in grupuri de voluntariat doar pentru placere si comunicare si ajutor pentru altii,in general copii. La scoala se oferea ajutor batranilor prin strangere de alimente si eram acolo mereu,mi-a placut sa vorbesc mult,recunosc:)) , si nu despre mine,in general,mai ales sa apreciezi alti oameni ,alte calitati,sa raman socata la tot ce tinea de accidente si felul cum s-au produs si ma interesa tot. Insa dupa cum a spus ,ma simt descurajata de taxe si de ”lupta” pentru locuri …

  62. Hei, am citit articolul si este incurajator. Problema mea este destul de complexa. De mica voiam sa ma fac doctor, fara sa-mi insufle cineva acest lucru. Prin clasa a 7-a insa, am inceput sa desenez manechine si tot soiul de rochii. Ma simt atarasa de design vestimentar. Insa, mi-am dat seama ca desenam rochiile atunci cand eram stresata la 12 noaptea si invatam la biologie. Deci ele ar cam fii produsul stresului meu. M-am gandit la arhitectura, avand in vedere ca am talent la desen, nu sunt extraordinara dar desenul ma relaxeaza si de mica desenam tot soiul de protrete. Asa ca m-am gandit ca arhitectura mi-ar putea oferii ocazia sau ar putea fii un pod spre design si astfel le-as putea practica pe amandoua. De asemenea imi place designul de interior, sa ma uit in reviste sa vad cum sunt decorate casele-insa am un stil a meu, si daca deorez ceva o fac in stilul meu. Insa ma atrage medicina. Ma uit la reality show-uri si imi place ca acesti rezidenti sunt mereu in miscare-nu statici. E ca si cum ai mereu alta problema de rezolvat si asta imi place, e diferit mereu. Nu am probleme cu sangele sau cadavrele, e doar ca sunt sensibila si emotiva. Ma atasez de o persoana, si nu stiu cat de grav as reactiona daca mi-ar murii un pacient fara ca eu sa apuc sa fac ceva. Sunt in clasa a 11-a la profil bio-chimie. Ceea ce ma sperie la medicina este- sa nu ajung sa imi cedeze capul. Am memorie de elefant oarecum si fac conexiuni, dar nu am fost niciodata incurajata de profesori, stau mereu in cochilia mea si nu imi place sa ies in evidenta. Dar imi este frica. Sunt foarte multi designeri mult mai buni decat sunt eu si nu stiu daca voi reusii, la fel si la medicina sau arhitectura. Nu ma pot lamenta la stagiul mediocru in profesie. Multi imi spun ca am inclinatie spre arte, dar artele la randul lor sunt produsul stresului meu. Sunt nesigura si cred ca acesta este cel mai mare defect al meu.Medicina ma atrage si prin simplu fapt ca eu am intiparit in minte ca am slujba asigurata. Ceea ce la arhitectura nu cred ca este asa. Si asa ma aflu intr-un mare impas. In capul meu arhitectura si designul se impletesc si formeaza acelasi bloc, iar medicina blocul paralel. Ma poate ajuta cineva cu un sfat ?

    • Buna. Am citit cu atentie problema ta, si daca iti este de ajutor, vreau sa-ti dau un sfat: tu la ce crezi ca esti mai buna? Desen sau medicina? Poti face o lista pro si contra, si vezi care cum e. Poti avea si doua job-uri. Sau poate ca ai incerca sa dai la designeri vestimentari desenele tale cu rochiile si ceea ce mai faci tu, (caci designeri de moda sunt si in Romania. Sau la un atelier de croitorie sau ceva… De exemplu, eu am desenat niste pantofi cu toc misto -si mie imi place sa desenez- iar mama i-a vazut. Ea lucreaza la un atelier de marochinarie -legat de piele- si mama i-a aratat sefei ei iar ei i-au placut si a pus muncitori sa ii faca si acum ii poarta nu-stiu ce fotomodel.) asa poti face si tu cu problema ta. Desenele le dai la designeri (si ei te platesc pentru asta), iar cu medicina asta e. Pa. Sper ca te-am ajutat.

  63. Draga autorule, te rog ajuta-ma!
    Am 13 ani si sunt din Bucuresti. In ultimul timp m-am imaginat in serialul meu favorit de pe Disney “Girl meets world”. Vreau sa o intanlesc in realitate pe Rowan Blanchard, Sabrina Carpenter, Peyton Meyer, August Maturo, Ben Savage, Danielle Fishell si nu in ultimul rand pe actorul meu preferat, Corey Fogelmanis. Mereu stau in fata oglinzii si pur si simplu exersez plansul fals, rasul fals… Si chestii de genu’. Mama mi-a spus ca am talent, tata mi-a spus asta… PRIETENII AU FACUT-O. Chiar am talent si chiar imi doresc sa JOC numai in serialul ala. Restu’ nu mai imi pasa. Vorbesc fluent engleza de la 10 ani. Te rog ajuta-ma tu, autorul, sau altcineva. V-as fi vesnic recunoscatoare pentru ajutorul dat unei fete sa-si indeplineasca visul si de a-si intanli idolii…

  64. Prima conditie este sa nu alergi dupa un job bine platit si.atat….Alegi jobul care te reprezinta cel mai bine ..acolo unde creierul tau lucreaza cel mai bine, unde poti veni cu idei noi cu completari . Daca faci ce-ti place nu vei munci o zi in viata ta :)

  65. Am citit majoritatea mesajelor de la inceput si pana acuma si constat ca multe persoane se confrunta cu aceste ganduri…..intrebari….Eu ce fac? Ce mi place? etc…mama m-a pus sa dau la facultatea x….mie nu imi place x materie….etc. Si eu sunt intr-o asemenea situatie.Mai grav este ca eu am 30 ani.Nu stiu cum va ganditi voi la cei de 30 ani…(ma refer la cei care au cam 15-16 ani) dar eu ma consider un pic batrana.Nu am fost un elev olimpic, m-am confruntat cu diferite colective din clasa I pana la facultate.Nu am excelat la scoala dar nici nu am fost la capatul celalalt.Am fost mereu la mijloc.Dar niciodata nu m-am simtit cum ma simt acuma.Neputincioasa, pierduta, dezorganizata, colipilaroasa etc.Simt ca am pierdut multi ani din viata.Nici pana acuma nu stiu exact ce o sa fac cand voi fi mare lol.Voi incepe inca din martie sa schimb aceste lucruri si sper ca va fi in bine.Va sugerez tuturor sa faceci ceva…nu doar sa vorbiti si sa ganditi.Faceti cursuri, voluntariat etc..orice hotarati-va…. fiti organizati , gasiti acel ceva care va place sa faceti…chiar daca este tinichigiu, mecanic auto…etc nu toti trebuie sa fim doctori sau avocati.Ma gandesc ca de vina este sistemul in care traim, educatia care ni se da nu este completa.Parintii vor sa ne transforme in ceea ce ei vor nu in ceea ce noi vrem.Vom ajunge frustrati si deprimati.Noi trebuie sa ne detasam de toti i toate si sa ne dam seama ce vrem, ce ne place ce nu ne place si sa actionam.

  66. buna ! am cam citit toti ce au scris ceilalti si ma gandeam de ce am ajuns eu sa citesc asta? viata mea e total diferita de a lor si chiar le as zice faceti ce va place cand puteti!!!
    de ce ? pt ça eu de exemplu la 30 ani nu mai pot sa aleg ce as vrea sa fac pt ca nici nu stiu ce as vrea sa fac;;;;e mult mai greu ca am un copil de aproape doi ani si nu am nici un ban.cautasem un curs de management online dar este greu ca il caut in franta si deci ar trebui intai sa invat franceza…… apoi cautasem un curs de fotografie dar costa mult deci nu am bani,nu am bani nici cu ce sa imi cresc copilul,dar as vrea sa stiu ce as putea sa aleg la varsta mea sa aleg o meserie sa o invat si sa pot trai decent cu copilul meu….????? cum sa invat pt o facultate cand nu am cum sa merg la facultate caci am un copil si of cand ma gandesc ca am renuntat la ase unde eram cu bursa,acum e prea tarziu. e tarziu trebuie sa imi cresc copilul si trebuie sa imi caut de munca si apoi ar trebui sa caut sa fac un curs ca sa avansez de la femeie de curatenie ca doar atat as putea munci ;ce as putea sa aleg sa imi ies din depresie si sa duc o viata normala cu copilul meu???? multumesc pt orice sfat

  67. Salut , sunt Cosmin nu știu cum aș putea începe mai bine decât în felul acesta . Învăț la un liceu Economic , sunt clasa a 11-a , am 17 ani iar cu ceea ce mă confrunt este ca și in cazul multora adică Facultatea , provin dintr-o familie cu persoane foarte inteligente și cu meserii pe măsură , îmi fac foarte multe planuri de viitor și cred ca este vârsta la care toată lumea visează , mă gândeam să intru la ASE profil management , fiind și liceul economic ar fii un plus , mi-ar plăcea să urmez un domeniu in comerț spre exemplu manager la o terasă sau la un restaurant , nu îmi cunosc calitățile in totalitate dacă ar fii să le exemplific ar fii ca și cum aș bate mâna cu mine , știu doar că sunt o persoana de calitate și mi-ar plăcea să fiu intr-un domeniu in care eleganța să fie un punct foarte , ca și in cazul managerului , nu vreau să intru pe pile intr-o meserie , cineva acum cãteva zile îmi dăduse un sfat sa intru la ASE dar pe profil cibernetic sau profil finante-bănci , credeți-mă că habar nu am în ce domeniu poți practica făcând profilele astea , la finanțe- bănci cred că m-aș putea obișnui , nu le am foarte bine cu matematica , prefer un domeniu in care sa comunic verbal , îi venerez pe Bill Gates dar nu neapărat bogăția , poți ajunge bogat și daca spre exemplu ești tâmplar decat dacă ești cel mai bun in domeniul tau , ar fii foarte bune niște sfaturi , orice , sau recomandări de cărți de citit care m-ar putea ajuta , O seara plăcută ! Mulțumesc

  68. Hei! sunt eleva in clasa a XII-a la un profil de mate-info intensiv info, in principiu ma descurc la informatica, dar nu imi place sa fac asta constant.As dori sa urmez facultatea de drept…din cate am inteles piata muncii in acest domeniu este destul de saturata. Mi-ati putea oferi vreun sfat?

  69. Sunt clasa a9-a,la un liceu cu profil turism si alimentatie,economic si comert. Eu sunt la clasa de turism. Avand in vedere ca sunt din Constnta,ma gandeam ca voi avea din ce meserii sa aleg,insa sunt cam descurajata. Initial,voiam sa urmez un liceu la profilul filologie, dar nu sunt sigura ca in invatamant voi avea rabdarea necesara pentru a lucra cu copii. Acum ma gandesc sa ma mut la profilul economic,dar matemtica nu e printre materiile mele favorite,absolut deloc. Totusi,as fi dat o sansa. Revizuindu-mi putin personalitatea,mi-am dat seama ca o munca de birou nu e tocmai potrivita pentru mine. Nu mi-as dori sa stau o zi intreaga pe scaun,printre hartii. Deci,la sfarsiul anului scolar,realizez ca habarn nu am ce vreau sa fac mai departe,iar daca nu ma gandesc acum,mai tarziu sigur voi regreta. Nu stiu ce meserie mi-as dori cu adevarat. Ma gandesc zilnic la acest aspect si a devenit o obsesie. Stiu doar ca vreau sa am un loc de munca la care sa merg cu placere,sa socializez,sa nu stau toata ziua inchisa intr-un birou cu un teanc de hartii..si sa fie un job destul de bine platit.Cred,insa,ca am prea multe pretentii si cine stie ce secretara,contabila,sau in cel mai rau caz,somera,voi ajunge..

  70. Si eu trec in clasa a 12-a si sunt la profil de chimie-bio, datorita parintilor mei care vor sa devin medic (avand in vedere ca si tata este medic, vor sa fac acelasi lucru sub pretextul ca este o cariera sigura) problema este ca nu ma vad facand aceasta meserie. Nu ma entuziasmeaza nici un aspect al acestui job, nu cred ca as putea sa rezist la facultate chiar daca intru. Un alt plan concret nu am. Desi as vrea ceva cu limbi straine pentru ca sunt foarte buna la engleza. Sunt si o fire creativa si perfectionista, dar tind sa ma indepartez de oameni. Prefer sa lucrez singura. Ce sfaturi ati putea sa imi oferiti?

    • Bună Oana!

      Eu sunt Adelin. :)

      Sunt o groază de elevi care au aceeași problemă ca tine. Fac un lucru pentru că părinții îi presează să îl facă. Din păcate acest lucru le va afecta întreaga viață.

      Deși eu am terminat clasa a 12-a, nu am fost presat niciodată de ai mei să urmez ceva anume.
      Au fost ok să fac ceea ce îmi place, dar să o fac foarte bine.

      Cred că un lucru pe care trebuie să îl faci este să le dovedești că ai potențial și obții rezultate într-un domeniu în care ție îți place să activezi, dar care este diferit de medicină.

      Ei vor ca tu să faci medicină pentru că medicină pentru ei înseamnă siguranță, iar pentru că ei te iubesc, vor ceva sigur pentru tine. Așa că tu ar trebui să le arăți ca nu doar medicina e sigură pentru tine, ci și acel domeniu în care obții rezultate poate deveni ceva sigur pentru tine.

      Asta este ce ține lucrul tău pe care să îl ai cu părinții tăi.

      Iar pentru tine, ca să reușești să câștigi “lupta” cu ei, îți recomand două cărți: Tată bogat, tată sărac de Robert T. Kiyosaki și De la idee la bani de Napoleon Hill. Vei găsi în aceste cărți câteva argumente pentru a-i convinge. :)

      Aștept vești de la tine. :)

      Cu drag,
      Adelin de la Motivonti.

LĂSAȚI UN MESAJ