Ca una care a avut parte de o depresie crunta, tratata si cu medicamente la un moment dat – nu sunt mandra de asta – intr-adevar, cel mai mult conteaza sa vrei singur sa iesi din pasa proasta, sa iti doresti sa revii la ganduri mai bune.
Ce pot sa faca prietenii este sa fie langa tine, sa nu te lase sa te afunzi mai tare. E treaba anevoioasa, pentru ca tendinta este de a te indeparta de prieteni, de a fi lasat in pace. Ce nu functioneaza niciodata la mine sunt explicatiile de genul “altii o duc mai rau, altii au probleme mai mari, alti…”
Asta pentru ca problemele celui care sufera de depresie primeaza si pierde ceva din puterea de a intelege problemele altora.
Ce poti sa faci este sa incerci sa scoti prietenul respectiv din casa, sa ii oferi alternative la a sta singur cu problemele lui, sa vada ca viata chiar este frumoasa, cu bune si cu rele, toti avem pase proaste, insa decizia de a iesi din ele se gaseste numai in interiorul nostru.
singuri intram si iesim
sunt doar fapte in derulare
cel care “reuseste” sa scoata pe cel in depresie trebuei s a aibe bunul simt si sa nu-si asume aroganta
cei in depresie sunt revasiti…………..au n evoie d e repere…………cum il scoti? fiind doar model……..restul face el……..atat
Tot din experienta vorbesc cand zic ca, intr-adevar, tu trebuie sa iesi din depresie. Dar ce nu m-a ajutat pe mine deloc au fost explicatiile si intrebarile rationale, gen “dar de ce esti asa? ce motive ai?”. E stupid, pentru ca depresia se poate instala si fara un motiv rational. Ba dimpotriva, mai rau pot sa-ti faca prietenii, daca incearca sa te scoata pe cale rationala din depresie.
M-am plictisit de cate depresii am avut. Nu am luat pastile pentru ca nu s-a gasit ocazia, medic specializat, control sau cum se mai stabileste. La un moment dat mi-am revenit, pot sa fiu bine si cu lunile, dar dupa, iarasi imi aduc aminte, lumea e prea fericita si eu nu, lumea nu prea e frumoasa si interesanta, nimanui nu-i pasa de tine, trebuie sa fii singur intotdeauna, nimeni nu te iubeste, si tot felul de ganduri negre care iti pot trece prin cap. Azi nu prea mi-e bine, de fapt toata saptamana nu prea mi-a fost bine. Sper sa treaca ca m-am plictisit rau de tot. Trebuie sa-mi gasesc ceva de facut. Incerc sa ma vindec singur, dar e greu daca nu ai pe nimeni.
Trebuie sa constinetizeze singur ca e intr-o depresie, dupa care sa lupte sa iasa din ea.
Am si eu un prieten care era intr-o stare dintr-asta si orice ii spuneam, era inutil. Il scoteam din casa, mergeam la biliard, la un bowling..nimic.
El spune ca a depasit-o (in cateva zile), dar nu prea se vede in comportamentul lui.
Ca sa iesi dintr-o depresie, trebuie sa treaca ceva vreme.
Luat politically correct, prietenul nu e “in depresie”, ci trece printr-un “episod depresiv”. Daca e intr-adevar vorba de asa ceva si nu de o tristete prelungita, tomitzel si jules au dreptate, nu il scoti, eventual il ajuti, il asculti (daca are chef sa vorbeasca, daca nu, trebuie lasat in pace), ii oferi variante de iesit din casa (dar daca nu vrea, nu te enerva), foarte important, nu ii spune ca altii o duc mai rau, nu ii spune “sa se adune” (nimeni nu vrea sa fie deprimat sau sa nu se adune), nu ii spune “te inteleg, dar” pentru ca nu intelegi (din fericire), nu crede ca e doar un moft, probabil sufera si un dezechilibru fiziologic da-i timp, recomanda-i sa vorbeasca cu un specialist.
Uf, sanatate tie si prietenului tau, Ariel!
Merge dacă tu, ca om ești o persoană echilibrată și suficient de activă încât să ai ocazia să demonstrezi că se poate și mecanismele care stau în spatele motivării.
Nu-l scoti, il ajuti doar sa se simta mai bine, incerci sa pari deschis, sa nu se simta izolat.
Ca una care a avut parte de o depresie crunta, tratata si cu medicamente la un moment dat – nu sunt mandra de asta – intr-adevar, cel mai mult conteaza sa vrei singur sa iesi din pasa proasta, sa iti doresti sa revii la ganduri mai bune.
Ce pot sa faca prietenii este sa fie langa tine, sa nu te lase sa te afunzi mai tare. E treaba anevoioasa, pentru ca tendinta este de a te indeparta de prieteni, de a fi lasat in pace. Ce nu functioneaza niciodata la mine sunt explicatiile de genul “altii o duc mai rau, altii au probleme mai mari, alti…”
Asta pentru ca problemele celui care sufera de depresie primeaza si pierde ceva din puterea de a intelege problemele altora.
Ce poti sa faci este sa incerci sa scoti prietenul respectiv din casa, sa ii oferi alternative la a sta singur cu problemele lui, sa vada ca viata chiar este frumoasa, cu bune si cu rele, toti avem pase proaste, insa decizia de a iesi din ele se gaseste numai in interiorul nostru.
Jules, ai spus “nu sunt mandra de asta”. La ce te refereai, la faptul ca ai trecut prin asa ceva sau ca ai luat medicamente?
singuri intram si iesim
sunt doar fapte in derulare
cel care “reuseste” sa scoata pe cel in depresie trebuei s a aibe bunul simt si sa nu-si asume aroganta
cei in depresie sunt revasiti…………..au n evoie d e repere…………cum il scoti? fiind doar model……..restul face el……..atat
Tot din experienta vorbesc cand zic ca, intr-adevar, tu trebuie sa iesi din depresie. Dar ce nu m-a ajutat pe mine deloc au fost explicatiile si intrebarile rationale, gen “dar de ce esti asa? ce motive ai?”. E stupid, pentru ca depresia se poate instala si fara un motiv rational. Ba dimpotriva, mai rau pot sa-ti faca prietenii, daca incearca sa te scoata pe cale rationala din depresie.
M-am plictisit de cate depresii am avut. Nu am luat pastile pentru ca nu s-a gasit ocazia, medic specializat, control sau cum se mai stabileste. La un moment dat mi-am revenit, pot sa fiu bine si cu lunile, dar dupa, iarasi imi aduc aminte, lumea e prea fericita si eu nu, lumea nu prea e frumoasa si interesanta, nimanui nu-i pasa de tine, trebuie sa fii singur intotdeauna, nimeni nu te iubeste, si tot felul de ganduri negre care iti pot trece prin cap. Azi nu prea mi-e bine, de fapt toata saptamana nu prea mi-a fost bine. Sper sa treaca ca m-am plictisit rau de tot. Trebuie sa-mi gasesc ceva de facut. Incerc sa ma vindec singur, dar e greu daca nu ai pe nimeni.
depinde de tipul depresiei,de ceea ce ia provocat depresia.
Trebuie sa constinetizeze singur ca e intr-o depresie, dupa care sa lupte sa iasa din ea.
Am si eu un prieten care era intr-o stare dintr-asta si orice ii spuneam, era inutil. Il scoteam din casa, mergeam la biliard, la un bowling..nimic.
El spune ca a depasit-o (in cateva zile), dar nu prea se vede in comportamentul lui.
Ca sa iesi dintr-o depresie, trebuie sa treaca ceva vreme.
Luat politically correct, prietenul nu e “in depresie”, ci trece printr-un “episod depresiv”. Daca e intr-adevar vorba de asa ceva si nu de o tristete prelungita, tomitzel si jules au dreptate, nu il scoti, eventual il ajuti, il asculti (daca are chef sa vorbeasca, daca nu, trebuie lasat in pace), ii oferi variante de iesit din casa (dar daca nu vrea, nu te enerva), foarte important, nu ii spune ca altii o duc mai rau, nu ii spune “sa se adune” (nimeni nu vrea sa fie deprimat sau sa nu se adune), nu ii spune “te inteleg, dar” pentru ca nu intelegi (din fericire), nu crede ca e doar un moft, probabil sufera si un dezechilibru fiziologic da-i timp, recomanda-i sa vorbeasca cu un specialist.
Uf, sanatate tie si prietenului tau, Ariel!
facand impreuna cu el acele lucruri care inainte il faceau sa se simta foarte bine… n-o sa-l scoti din depresie instant, dar macar va ma rade un pic.
Ii arati partea frumoasa a lucrurilor :)
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-6116249-venit-urta.htm
un reportaj foarte bun despre depresie cu oameni care au aflat pe pielea lor ce e aceea . . .
“Provocandu-i o depresie dintr-un alt motiv” :)
Simplu, indentifici si apoi elimini cauza.
Merge dacă tu, ca om ești o persoană echilibrată și suficient de activă încât să ai ocazia să demonstrezi că se poate și mecanismele care stau în spatele motivării.
Din punctul meu de vedere daca vrei se poate. e adevarat insa ca trebuie sa ai si mijloacele necesare.