Cum poţi să scoţi un prieten din depresie?

27
2968

Da, e doar o întrebare, nu-i un articol…

Şi întreb pentru că am impresia că nu poţi scoate pe cineva din depresie. Niciodată. Acel cineva se scoate singur din depresie.

Dar, totuşi, întreb: Cum poţi să scoţi un prieten din depresie?

27 COMENTARII

  1. Ca una care a avut parte de o depresie crunta, tratata si cu medicamente la un moment dat – nu sunt mandra de asta – intr-adevar, cel mai mult conteaza sa vrei singur sa iesi din pasa proasta, sa iti doresti sa revii la ganduri mai bune.

    Ce pot sa faca prietenii este sa fie langa tine, sa nu te lase sa te afunzi mai tare. E treaba anevoioasa, pentru ca tendinta este de a te indeparta de prieteni, de a fi lasat in pace. Ce nu functioneaza niciodata la mine sunt explicatiile de genul “altii o duc mai rau, altii au probleme mai mari, alti…”

    Asta pentru ca problemele celui care sufera de depresie primeaza si pierde ceva din puterea de a intelege problemele altora.

    Ce poti sa faci este sa incerci sa scoti prietenul respectiv din casa, sa ii oferi alternative la a sta singur cu problemele lui, sa vada ca viata chiar este frumoasa, cu bune si cu rele, toti avem pase proaste, insa decizia de a iesi din ele se gaseste numai in interiorul nostru.

  2. singuri intram si iesim
    sunt doar fapte in derulare
    cel care “reuseste” sa scoata pe cel in depresie trebuei s a aibe bunul simt si sa nu-si asume aroganta
    cei in depresie sunt revasiti…………..au n evoie d e repere…………cum il scoti? fiind doar model……..restul face el……..atat

  3. Tot din experienta vorbesc cand zic ca, intr-adevar, tu trebuie sa iesi din depresie. Dar ce nu m-a ajutat pe mine deloc au fost explicatiile si intrebarile rationale, gen “dar de ce esti asa? ce motive ai?”. E stupid, pentru ca depresia se poate instala si fara un motiv rational. Ba dimpotriva, mai rau pot sa-ti faca prietenii, daca incearca sa te scoata pe cale rationala din depresie.

  4. M-am plictisit de cate depresii am avut. Nu am luat pastile pentru ca nu s-a gasit ocazia, medic specializat, control sau cum se mai stabileste. La un moment dat mi-am revenit, pot sa fiu bine si cu lunile, dar dupa, iarasi imi aduc aminte, lumea e prea fericita si eu nu, lumea nu prea e frumoasa si interesanta, nimanui nu-i pasa de tine, trebuie sa fii singur intotdeauna, nimeni nu te iubeste, si tot felul de ganduri negre care iti pot trece prin cap. Azi nu prea mi-e bine, de fapt toata saptamana nu prea mi-a fost bine. Sper sa treaca ca m-am plictisit rau de tot. Trebuie sa-mi gasesc ceva de facut. Incerc sa ma vindec singur, dar e greu daca nu ai pe nimeni.

  5. Trebuie sa constinetizeze singur ca e intr-o depresie, dupa care sa lupte sa iasa din ea.
    Am si eu un prieten care era intr-o stare dintr-asta si orice ii spuneam, era inutil. Il scoteam din casa, mergeam la biliard, la un bowling..nimic.
    El spune ca a depasit-o (in cateva zile), dar nu prea se vede in comportamentul lui.
    Ca sa iesi dintr-o depresie, trebuie sa treaca ceva vreme.

  6. Luat politically correct, prietenul nu e “in depresie”, ci trece printr-un “episod depresiv”. Daca e intr-adevar vorba de asa ceva si nu de o tristete prelungita, tomitzel si jules au dreptate, nu il scoti, eventual il ajuti, il asculti (daca are chef sa vorbeasca, daca nu, trebuie lasat in pace), ii oferi variante de iesit din casa (dar daca nu vrea, nu te enerva), foarte important, nu ii spune ca altii o duc mai rau, nu ii spune “sa se adune” (nimeni nu vrea sa fie deprimat sau sa nu se adune), nu ii spune “te inteleg, dar” pentru ca nu intelegi (din fericire), nu crede ca e doar un moft, probabil sufera si un dezechilibru fiziologic da-i timp, recomanda-i sa vorbeasca cu un specialist.
    Uf, sanatate tie si prietenului tau, Ariel!

  7. Merge dacă tu, ca om ești o persoană echilibrată și suficient de activă încât să ai ocazia să demonstrezi că se poate și mecanismele care stau în spatele motivării.

  8. Eu cred că există câţiva oameni care se pricep foarte bine la îmbărbătat. Sunt oamenii ăia care te încurajează, care nu ţipă la tine, nu-ţi scot ochii, dar care ştiu cum să te facă să vezi că există viaţă dincolo de orice. Din păcate, nu toţi suntem făcuţi pentru asta.

  9. Din propria experienta, nu prea ai cum sa il ajuti..ideea e sa fii acolo pentru el si sa il asculti. Eventual daca ti-e cam cel mai bun prieten si iti permiti anumite chestii cu el, poti sa-l fortezi sa se imbrace frumos si sa-l scoti la o plimbare, o bere, o cafea..sa ia aer. Depresia o sa continue o vreme, dar incet incet o sa il ajuti sa isi revina.

    Cel putin asa am procedat eu cu o prietena care a a ajuns la un punct de unde abia s-a mai intors si eu n-am avut habar initial… mi-a luat o luna jumate dar a meritat fiecare moment! :)

  10. Am trecut și eu prin stări de depresie. Numai persoana care este în această situație se poate ajuta, iar dacă mai este și încăpățânată(cazul meu) poți să vorbești cu ea zile întregi, dar degeaba.
    Uneori se pot strica prietenii din cauza unor astfel de momente…

  11. Dacă vorbim de adevărata depresie, cea clinică, ai dreptate, nu poți “să-l scoți”. Acel prieten are nevoie de ajutor specializat. Fie terapie, fie pastile, fie ambele. Depresia este un dezechilibru chimic, și la fel ca orice dezechilibru are nevoie de ajutor ca să treacă. Ajutor specializat, simt nevoia să subliniez.
    Dacă vorbim de “depresie”, fenomenul secolului printre tineri, atunci probabil că are nevoie să fie provocat, ca să mai rupă rutina și “să-i treacă”.

  12. Din depresie (si din experienta), pot spune ca o cale de iesire este sa prinzi o mana intinsa cu mult deasupra ta. Mai sus de orizontul tau de cunoastere sau de gandire. E posibil sa fie un prieten, e posibil sa fie un strain. Dar spiritual si intelectual, capacitatile celor care au reusit sa ma ridice pe mine, au fost incomparabile cu ale mele.
    Depresia se reactiveaza pe atat de usor pe cat se activeaza in the first place. Iesirile, vorbele bune, glumele si mai bune nu sunt decat un Placebo. Cum spunea si un anume Costin mai sus, cauza este cea care trebuie depistata si tratata. De multe ori insa, ea ramane invizibila pentru noi si restul, pentru ca zace in subconstient.
    Pe mine una nu ma ajuta nimic altceva decat energia pe care mi-o emana unele persoane. Nici nu-i nevoie sa-mi vorbeasca sau sa ma implice in actiuni sau activitati.
    Deci daca vreti sa faceti un bine unui prieten, cautati sa va descoperiti pe voi, sa vedeti daca dispuneti de astfel de resurse. They really work wonders! :)

  13. asta e ceea ce cred si eu : nu poti scoate un om dintr-o depresie .imposibil! da , poti sa sustii o persoana , o asculti , o sfatuiesti , dar puterea de a trece peste trebuie sa si-o faca singura . iar asta o spun din propria experienta . timpul vindeca chiar si cea mai adanca rana ,chiar daca cicatricea ramane .

  14. ariel….de ce postezi numa chestii emo:((. acum eu sunt emo. si nu exista leac de la altii pt emoshenie. exista doar de la mine.
    ma rog..acum depinde de om. daca e genu care-si revine singur, n-ai ce sa-i faci. daca e de-alalalt gen…functioneaza o “predica” buna.

  15. Si eu sufar de depresie clinica de mai bine de 5 ani. Am facut si terapie, am luat si tratament, am citit carti motivationale si am incercat sa ma redescopar facand diferite activitati, dar nimic nu se compara cu sustinerea venita din partea persoanelor de langa tine, iar eu duc lipsa de asa ceva. Din pacate, depresia e un concept tabu in familia mea si nu stiu cum sa imi fie alaturi asa ca evita acest subiect desi ma vad suferind. Prietenii de asemenea au fost reticenti cand am vorbit cu ei despre depresie si vazand ca nu mai iau contactul atat de des cu ei, nu m-au mai cautat deloc. Din pacate, cred ca asta imi lipseste acum cel mai mult. Sa fie cineva alaturi de mine, sa nu ma lupt de una singura. Am renutat si la terapie pentru ca de multe ori simteam cum terapeuta nu avea rabdare la sedinte. Acum sunt si mai pierduta si m-am inchis si mai tare in mine, mi-a crescut anxietatea si nu stiu incotro sa o iau.

LĂSAȚI UN MESAJ