Cum să treci peste anxietate în 5 pași

29
8993

Există falsa impresie că starea de anxietate este (ca) o boală – că ea apare când vrea. Dar de fapt un om intră într-o stare de anxietate când are anumite gânduri sau când este pus în anumite situații, nicidecum pur și simplu aleatoriu.

Pe scurt: atunci când un om este pus într-o anumită situație care-l poate speria (trebuie să vorbească în public), el primește o “doză” de adrenalină – menită să-l ajute. Dacă omul se sperie de efectele adrenalinei în loc să meargă mai departe cu acțiunea pe care trebuie s-o facă (se sperie de faptul că-i bate inima mai des și mai puternic, se sperie de faptul că tremură etc.), el poate intra într-o stare de panică – iar asta o să-i dea impresia că nu mai poate respira.

Și, iată, așa se ajunge la o stare extremă de anxietate. Pornind doar de la niște gânduri și lipsă de experiență.

Există mai multe lucruri pe care le putem face pentru a nu intra într-o stare de anxietate sau pentru a ieși dintr-o asemenea stare:

1. În primul rând trebuie să identifici factorii ce te duc la anxietate.

Vorbitul în public e un factor? Vorbitul cu persoane noi? Vorbitul cu șefi sau cu persoane autoritare?

Când eram mic simțeam că nu pot să vorbesc cu profesorii căci mi se blocau cuvintele în gât. Ulterior am pățit asta cu polițiștii. Am învățat mai apoi cum să trec peste aceste situații.

2. O “metodă” simplă de a trece peste aceste “cuvinte blocate în gât” este … exercițiul.

Mi-a venit greu să vorbesc cu profesorii – dar făcând-o în repetate rânduri mi-am dat seama că nu pățesc nimic rău dacă mă exprim. Mi-a venit greu să vorbesc cu polițiștii sau cu diverși șefi – din nou, simplul fapt că am vorbit cu astfel de persoane de mai multe ori m-a făcut să pot să o fac tot mai bine.

Despre vorbitul în public am o “istorie” întreagă. Am ajuns să pot să vorbesc foarte bine în public tocmai pentru că undeva prin liceu am fost nevoit să țin niște prezentări și m-am făcut de râs în nenumărate rânduri. Mă blocam pur și simplu. Au trecut ani ca să pot să nu mai simt anxietatea. Au trecut ani până când nu m-am mai blocat în fața publicului, până când nu mi-au mai transpirat palmele etc.

Anxietatea, de multe ori, vine din frică. Iar cea mai “sănătoasă” metodă de a scăpa de o frică este să o înfrunți. Cu cât mai des, cu atât mai bine.

Deci: identifică ce-ți dă o stare de anxietate și apoi pune-te, într-un mod voit, în acele situații.

3. Încearcă să te controlezi – observă dialogul interior și controlează-ți gândurile.

Gândurile noastre duc la acțiuni. Dacă putem modifica “rădăcina” unor acțiuni nedorite, totul s-ar rezolva mai ușor.

În loc de gânduri legate de eșec, ar fi o idee bună să avem gânduri legate de succes.

În loc de: “Sper să nu mă fac de râs.” este mult mai bine să gândesc: “Sper să fiu foarte aplaudat.”

Gândurile pot fi luate ca un joc. La început e puțin mai greu să-ți modifici gândurile, dar cu timpul devine banal.

Ideea este să nu te concentrezi pe ceea ce te-ar putea face să clachezi, ci pe ceea ce te-ar putea ajuta.

Ține minte că toată anxietatea ta pornește de la gândurile tale, nu vine de la sine.

Mai multe despre puterea gândurilor noastre am scris aici.

4. Imaginează-ți diverse scenarii și pune pe hârtie modul în care ai vrea să reacționezi.

Fă-ți un fel de mic manifest despre cum vrei să fii atunci când ești pus sau te pui în anumite situații.

Pregătește-te mental pentru acele momente.

A fost dovedit că sportivii se pot antrena chiar și atunci când doar privesc alți sportivi antrenându-se. Se pregătesc mental.

Asta putem face și noi când știm că urmează să trecem prin anumite momente.

Mâine țin o prezentare. Cum vreau să fiu? Vreau să stau cu spatele drept, să fiu amuzant (pot chiar să mă gândesc la câteva glume, fără să le notez, ci așa, ca exercițiu de imaginație), să nu las vocea jos (vreau să mă audă toată sala) etc.

Pregătirea mentală poate să pară ridicolă pentru cine n-a mai încercat-o, dar este de foarte mare ajutor de fapt. :)

5. Acceptă adrenalina – ea este acolo ca să te ajute.

Corpul îti oferă adrenalină pentru a te ajuta, nu pentru a te pune în pericol.

Adrenalina este un hormon secretat în sânge de glanda medulosuprarenală în cazuri de stress. Ajunsă în sânge ea determină creșterea frecvenței cardiace, a presiunii sanguine, dilatarea bronhiilor și pregătirea organismului pentru o producere masivă de energie.

De adrenalină trebuie să ne bucurăm și să ne folosim. Când o simțim în corp, atunci trebie să tragem mai tare ca niciodată, nicidecum să ne blocăm.


Am avut momente de anxietate în viață (și încă am – chiar acum două zile m-am certat cu un șofer în trafic și când s-a dat jos din mașină i-am zis să stea câteva secunde căci nu pot să vorbesc – cuvintele mi se blocau în gât din cauza nervilor și a adrenalinei), dar nu cred că sunt cel mai experimentat în acest “domeniu”.

Dacă există cineva care are alte sfaturi sau experiențe cu anxietatea… nu ezitați să lăsați un comentariu mai jos! :)

29 COMENTARII

  1. Buna!
    Eu am avut ocazia sa predau la un liceu, la clasele a XI-a si a XII-a. Eram tanara (…si nelinistita), fara experienta, si cred ca se poate numi anxietate ceea ce simteam inainte de a intra la ore. Sa tii in frau o clasa de adolescenti, sa ii faci sa le placa materia si sa o si invete (plus ca era si o materie de bac)……nu e tocmai usor.
    Dupa o perioada in care imi era groaza sa merg la scoala dimineata, experimentasem chiar si cateva atacuri de panica, am avut o discutie eu cu mine. Si mi-am spus: Cristina, ai doua variante, fie alegi sa traiesti un cosmar in fiecare zi, sa mergi cu groaza la lucru, sa nu poti sa iti prezinti lectia din cauza stresului, fie alegi sa te comporti normal, ei nu au de unde sa stie ca tu esti terorizata de ideea de a sta si a vorbi in fata a 30 perechi de ochi decat daca le-o arati , si daca iti prind aceasta slabiciune, esti terminata.
    Asadar, m-am “setat” sa nu arat de fapt ceea ce simt, sa le arat ca eu am incredere in mine, ca sunt stapana pe mine, ca daca sunt lucruri pe care nu le stiu sunt dispusa sa le invat alaturi de ei; am hotarat sa folosesc limbajul trupului pentru a transmite acestea; ei au receptionat corect, astfel ca la sfarsit de an scolar am ajuns sa fiu printre profesoarele populare din scoala, promovabilitate de 100% la ex de bac la materia mea, sa imi spuna ca materia mea este singura pe care o mai stiu dupa absolvirea liceului.
    Nu demult a trebuit sa particip la un interviu pentru un post in care nu aveam absolut deloc experienta, eram doar recomandata.
    La inceput am inceput sa experimentez din nou anxietatea, dar foarte repede m-am redresat, mi-am impus sa ma prezint hotarata, fara ezitari, sa mentin contactul vizual pe toata durata discutiei si sa ma gandesc ca si daca nu ma vor alege pe mine, nu este sfarsitul lumii.
    Rezultatul a fost cel scontat, la finalul interviului am fost chiar felicitata pentru stapanirea de sine si hotararea care mi se citeau din gesturi, desi inauntrul meu numai eu stiu ce era.
    Asadar, imi permit sa dau si eu sfaturi:
    * stabiliti-va foarte clar obiectivul/obiectivele
    * ganditi-va la modalitatile prin care le puteti atinge (hard way – cu maini transpirate si tremur in glas sau easy way – cu hotarare, cu ideea ca se receptioneaza numai ce vrei tu sa transmiti)
    * incredere in sine : “POT SA FAC ASTA!”

    P.S.: am fost acceptata pentru postul respectiv, si desi la inceput mi-a fost foarte greu (domeniu total necunoscut), ma descurc bine si sunt apreciata pentru ca eu asta transmit (“am situatia sub control”).

    Mult succes tuturor!

  2. Super idee, o tema foarte bine aleasa!
    Marea problema a zilelor noastre e stresul iar urmărire lui sunt inimaginabile…
    Daca ar fi sa ramanem la definitie ,in stricto senso, anxietatea e ” teama fara obiect”.O fi asa la nivel constient dar daca ne raportam la domeniul preferat al ” prietenului ” nostru Freud cu siguranță vom găsi un substrat ce explica toată aceasta tevatura…( de altfel e foarte bine punctat acest segment in articol)
    Părerile sunt impartite: celor ce nu au experentiat o asemenea stare li se pare de neconceput pierderea cvasitotala asupra funcționarii / lipsei controlului întregului organism/ (pentru ca …nici mâinile, nici picioarele, nici inima, nici stomacul etc….nu te mai ” asculta”) ;ceilalți tind sa exagereze simptomele descriind situatia ca fiind ” terifianta”…Nici unii nici alții nu sunt de condamnat deoarece informațiile vizavi de domeniul tulburarilor psihologice sunt precare pe de o parte iar pe de alta a trai o stare de anxietate( culminand cu forma ei superioară-atacul de panica) intr-adevăr poate fi infricosator!Drept urmare, o mai buna mediatizate legată de acest subiect ar fi deosebit de benefica si fiecare articol apărut pe aceasta tema ne duce mai aproape de rezolvarea mult dorita…So, congrats!!!!
    Ps. Citesc cu drag fiecare articol postat de voi dar nu mereu am ceva de spus( sau cel putin nu ceva ce poate fi rostit ” cu voce tare:) Mutumesc!!!!

  3. Și eu mă bucur când se abordează astfel de subiecte pentru că cei care nu trec prin așa ceva, nu prea au cum să înțeleagă prin ce trece o persoană care are astfel de probleme – cu anxietatea și atacurile de panică! Despre acest subiect am început să citesc și să caut informații acum un an, când am avut primele atacuri de panică… și am constat cu uimire, oarecum, că foarte multe persoane se confruntă cu așa ceva… și mă refer la stadiul de atac de panică care se manifestă în atâtea forme! La început e foarte greu să treci prin acele momente… să reușești să-ți controlezi gândurile și teama când organismul tău o ia razna și nu poți să fii stăpânul lui! Ești neputincios… La început nu ai cum să nu iei în seamă un atac de panică și să-ți spui… „Ahh, nu e mare lucru… e doar un atac de panică… nu se întâmplă nimic grav!”. Nu ai cum… Dar pe parcurs ajungi să înțelegi cum merg treburile și depășești aceste momente, dacă știi să și ceri un pic de ajutor…

  4. As vrea sa intervin si eu cu propria mea experienta, nu prea placuta, pe care o traiesc si in momentul de fata si nu gasesc o cale de iesire. De 3-4 luni traiesc o stare de anxietate continua care ma impiedica sa respir normal – simt ca nu-mi pot umple plamanii cu aer. La inceput am crezut ca e posibil sa am vreo problema de sanatate dar, cautand mai bie raspunsul in mine si in situatia actuala din viata mea, mi-am dat seama ca de fapt totul isi are originea acolo, sus, la etaj. Nelinistea in ceea ce ma priveste pe plan profesional, dar si sentimental este cea care-mi da astfel de stari si ma impiedica sa iau decizii, de parca m-as invarti intr-un cerc inchis. Simt ca s-au adunat prea multe si parc-as fi pe fundul prapastiei. Unde mai pun si faptul ca ma simt de parc-as fi certata cu mine insami. In schimb, stiu ca solutia la problema asta e tot la mine si voi continua s-o caut, insa daca s-a mai confruntat careva cu acest soi de anxietate si a reusit sa o depaseasca, m-as bucura macar de o incurajare sau de o vorba buna.
    Imi place foarte mult site-ul si subiectele abordate. Felicitari!

    • Sper sa iti fi trecut starea asta nenorocita pe mine ma chinuie de 2ani si e pe crize care dureaza cateva luni ma lasa o spat doua si iar,dar aqm e mai grav ca niciodaata simt m pur si simplu o sa mor din cauza lipsei d oxigen:((ast sa merg la medic totusi stiu k n am nimic dar pana nu mi zice un dr nu cred…poate asa ma mai linistesc!!sanatate tuturor

    • Buna Merropi…..aceeași stări am si eu la mine sa întâmplat acum câțiva ani si am trecut peste cu greu fără pastile …. Acum de doua luni sa întors si ma macină iar,”…..totul este in gândul nostru si stiu ca se poate trece peste…..Ar trebui sa ne rugam mai mult, putem merge la biserica sa ne rugam daca te interesează o prietenie te rog sa ma contactezi adresa mea de email este laurailie79@yahoo.com

  5. Eu am un altfel de tip de anxietate: la mine apare cand nu se intampla nimic, cand totul e in ordine, invers decat la majoritatea. Mi-am ales calea de a fi profesoara tocmai pentru ca a vorbi in fata oamenilor ma tine in priza, ma obliga sa ma concentrez si nu mi se intampla nimic, nu am niciodata nimic. Stiu ca voi nu ma intelegeti pe mine, asa cum eu nu inteleg cum te poate apuca anxietatea vorbind in public :)
    @Merropi: se numeste sindromul respiratiei insuficiente. Singura solutie: faci ceva ca sa nu te gandesti la ce ti se intampla + sedinte la psiholog.

  6. am 31 de ani si lupt cu anxietate si atacuri de panica de 10 ani Acest subiect mi se pare f interesant pt ca numai cei care trec prin aceste momente te pot intelege cu adevarat

  7. In primul rand, termenul de anxietate se foloseste cu intelesuri diferite. Unul dintre ele ar fi cel din DEX:
    – ANXIETÁTE s. f. Stare de neliniște, de așteptare încordată, însoțită de palpitații, jenă în respirație etc., întâlnită în unele boli de nervi. [Pr.: -xí-e-] — Din fr. anxiété, lat. anxietas, -atis.
    Sursa: DEX ’09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

    Al doilea sens se refera la tulburarile de anxietate cum ar fi anxietatea generalizata sau fobiile. Tulburarile de anxietate sunt considerate de catre DSM-IV afectiuni psihologice.

    Asadar, e greu de spus ca “Există falsa impresie că starea de anxietate este (ca) o boală – că ea apare când vrea.”

    Tulburarile de anxietate sunt caracterizate, printre altele, de o frica intensa si irationala, nejustificata prin prezenta unei situatii periculoase sau stresante. Subliniez “irationala”.

    Un om caruia ii este frica sa vorbeasca in public nu este neaparat un om cu o tulburare de anxietate, asa ca cel mai probabil n-o sa “intre intr-o stare de panica”. Atacurile de panica sunt, din nou, alta afectiune, care poate fi mai greu de gestionat decat o stare de anxietate.

    Metodele propuse de tine cuprind si tehnici cognitiv comportamentale, deci e posibil sa fie aplicabile atat la starile de teama, cat si la tulburarile de anxietate.

    Totusi, pe viitor ai putea defini mai clar subiectul articolului tinand cont de acei oameni care chiar se confrunta cu “boala”, nu cu “starea”.

  8. buna,ma numesc roxana,am 25 de ani de cateva zile incerc sa trec si eu peste atacurile de panica in care cu sau fara voia mea am intrat……imi este foarte teama sa merg sg pe drum,nu suport sa vb cu nimeni parca ma oboseste,nu reusesc sa respir,nu pot manca…acum iau sedocalm v si incerc sa imi infrag temerile….si trebuie sa reusesc…..daca imi mai puteti da niste sfaturi ca sa pot trece peste starile astea mai usor?doamne ajuta la toata lumea

    • Buna roxana! ai incercat mg b6? fiole de calciu? este foarte bun si da si rezultate calmogen plant. Incearca 15 zile cu mgb6 si urmatoarele 15 zile cu fiole de calciu(gluconat de calciu). 1-2 pastile de calmogen plant in fiecare zi,sau doar la nevoie. la mine au dat rezultat.

  9. Hristos A-nviat si Buna Dimineata pe ziua de astazi, ma aflu si eu aici cu o difilcultate privind respiratia.
    Mai exact, ma pun la somn unde dorm un somn si pe la 05 – 06 dimineata ma trezesc din senin pentru ca, nu pot sa respir si ca nu am aer.
    Anul trecut caci de atunci am inceput sa nu pot respira a inceput cu plamanii unde m-am prezentat la medicul de familie, am facut doua filme, primul atunci in care mi s-a dat un tratament si in urma luarii acestuia, am avut un somn faain ; extra bun ca ma puteam odihni pe deplin si nu am mai avut absulut nici o senzatie iar cel de al 2`lea film dupa incheierea tratamentului respectiv.
    Recunosc ca, medicul de familie anul trecut, asta intamplandu-se in decembrie mi-a spus sa vin cu cel de al 2`lea film la o luna distanta exact la terminarea tratamentului si am venit dupa doua luni sau asa, nu stiu daca conteaza acest aspect de vedere insa, eu il mentionez.
    Pe cel de al 2`lea film rezultatul pe fisa cat si din gura medicului de familie a fost ca, plamanii mei sau vindecat dar pentru ca aici vreau sa precizez ceva, uitandu-ma pe film si facand o comparatie cu primul, ceva in cel de al 2`lea film mi-a ridicat semne de intrebare si am avut un sentiment asa straniu ca, ceva nu-i bine cu toate ca rezultatu pe fisa ma contesta, nu stiu, poate sant paranoic sau cine stie.
    Anul trecut pana sa incep tratamentul trebuie sa spun ca, nici macar scarile nu le puteam urca, adica reuseam sa urc o treapta/doua si oboseam unde nu puteam sa respir, eram praaf si tot aici legat de anul trecut am inceput sa am o durere pe partea stanga la gat insa in spate dar nu cu mult si undeva in zona umarului dar, catre gat si mi urca durerea pe gat ; prin spatele urechi si nu stiu, undeva prin cap se pierde.
    In medicamentele din tratamentul respectiv, a fost un medicament cu efect prelungit ce mi-a facut durerea de la gat din zona umarului sa dispara.
    Acum de la, 3 luni sau asa de cand am terminat acest tratament, dificultatea mea ca, nu pot sa respir si ca ma trezesc din instinct cu ora 06 dimineata, a revenit unde intradevar si este adevarat nu in aceasta forma si doar una mai usoara dar, a reaparut si simt ca se blocheaza in gat dar se duce catre plamani ca, nu pot respira si poate este doar senzatia dar asa simt, nu am idee.
    M-am prezentat iarasi la medicul de famile care mi-a dat o trimitere catre ORL.
    Astazi la fel, in ora 05:45 dimineata mi sau deschis ochii ca, nu puteam sa respir si nu aveam aer.
    Eu pana sa ajung la ORL mai dureaza si de aceea, oameni buni ce aveti cunostinte mai avansate si totodata experimentate in, sanatatea aceasta ; in ” arta ” asta a sanatatii sa o denumesc asa, ce punct de vedere aveti? ; care este opinia voastra? ; ce argumente aveti? ; care sugestii le aveti? ; ce idei exista?

  10. Am 23 de ani si ma suferit de anzia si de atacuri de panica totul bine pana ieri dar dintr.o data ma luat pe neasteptate in trenu mergand spre casa a fost forte urat a durat un pic pana mi.am revenit. Azi de dim ma simt tot mai ametita nu ma lasa deloc. ..ce ar pute fi?ce trebuie sa fac?care a trecut prin aceste momente sa imi de.a si mie un sfat…multumesc!!!

  11. Eu am stări de anxietate .. Din kuza mea.., imi kde parul shy ma gandesc numai la prostii … Mi e s nu am altceva .. Din kuza asta fc atac de panik .. Imi bate inima tare shy simt k ma doare , rm fr aer .. Simt k o iau din loc ..ce s fc???,

  12. Buna ma numesc robert si am o problema la care nu gasesc raspunsu nu pot sa vb decate ori incerc sa explic ceva sau sa spun un banc ma blochez prietenii spum ca in trag sufletul cand vorbesc trag aier in piept si nu pot sa spun cuvantul p care il am in minte.as vrea sa aflu daca mai sunt persoane la fel ca mn nu stiu cum fac altii ca vorbesc cum vor si ce vor fara sa se blocheze si sa traga aier in piept si sa nu poata sa spuna ce are de spus

  13. Bună! Eu am 17 ani şi sunt în clasa a 12-a (mai sunt 5 luni până dau bacul) şi mă înfrunt cu o anxietate generală cu atacuri de panică. Primul atac de panică l-am avut cu o săptămână înainte să încep clasa a 12-a. Încep orele la 7.30 dimineața şi de când eram mică am o sensibilitate accentuată la mirosuri sau mişcări bruşte dimineața care şi acum mă fac să vomit şi să mă simt rău o perioadă foarte lungă din zi. Această sensibilitate m-a făcut şi mai vulnerabilă în fața anxietății cu care mă confrunt zilnic, ori de câte ori ies din casă. Am consultat un psiholog care mi-a spus că am o anxietate socială şi şcolară şi mi-a recomandat calciu (pentru senzațiile mele de leşin), fiole cu lăptişor de matcă (pentru atacurile de panică), Emetin (nişte pastile naturiste cu ghimbir pentru greață) şi Sedatif PC (ca să mă pot calma). Sincer, nu am mai avut un atac de panică de câteva săptămâni şi m-am simțit foarte bine în vacanța de iarnă, chiar dacă nu am ieşit foarte des afară şi nu pot afirma cu precizie acest fapt. Cert este că mai sunt 2 zile şi încep iar orele de la 7.30 şi doamna profesor de matematică (sincer îmi accentuează senzațiile de panică doar prezența ei). Acum iau Sedatif PC doar când am maximă nevoie şi am început să iau şi ulei de peşte, trebuie să mai lucrez puțin la gânduri şi încredere pentru că îmi doresc viața mea de dinainte înapoi (5 luni au trecut de când mi se întâmplă). Sper să fiu ok la școală şi să mă pot duce la meditații cu aceeaşi doamnă profesor de matematică, fără să am impresia că o să vomit sau o să leşin. (Rezultatele mele la şcoală au scăzut din cauza anxietății şi sper să nu-mi afecteze şi notele de la bac pentru că nu vreau să-mi dezamăgesc părinții, dar nici pe mine însumi.)

  14. Trec si eu prin asa ceva si e crunt. Dar stiu ca o sa treaca :)
    Adriana, Lili, “puneti mana” si cititi. O sa va vindece partial de anxietate aducandu-va un plus de incredere.
    Si zimbiti ca nu se moare de la asa ceva.

  15. Cand vorbim de anxietate nu ne referim la ce ai scris tu aici drept anxietate, aici tu vorbesti despre emotii. Care e altceva decat anxietatea. Mie de exemplu imi e frica de moarte iminenta. Asta e anxietate nu ca ai emotii sa vorbesti cu cineva. Induci oamenii in eroare cu acest articol iar cei care ai cu adevarat anxietate stiu ca ce ai scris tu aici e pistol cu apa
    Peace

  16. Buna am 20 de Ani si de 3 luni de zile am atacuri de panică ultimul l.am avut acum o ora.. Nu pot sa spun cert din ce motiv am starile astea de anxietate… Dar pot sa zic ca am fost la medicul de familie care mi.a dat xanax de 0.5 mg ptr o săptămână apoi cand am mers din nou la el mi.a dat o trimitere cu internare la psihiatrie si eu am refuzat … El mi.a zis ca nu am nimic doar “pitici pe creier”… Si nu stiu ce sa ma fac… Simt ca o iau razna nu pot sa ma controlez… Imi puteti sa imi dati un sfat va rog frumos

    • EU iam xanax sfat nu le lua sunt mai rau ca drogurile creaza dependenta ascultama nu ai nimic nu te ssperia cand simti ca ti se usuca gura tremuri lesini e totul in imaginatia ta incearca sa respiri pana la 4 expira pana la 7 concentreazate PE respiratie

  17. Buna sunt roxana am 27 de ani si sunt mama unì copil de 6anisori acu 4 ani am inceput sa am probleme cu atacurile de panica si ansia un ” prieten” ma sfatuit sa IAU Xanax picaturi EU va scriu din Italia in loc sa consult un medic .am inceput sa mi FAC griji la inceput era doar un simplu fapt ca lesinam pe strada am mers la psiholog pana la urma dar devenisem dependenta de aceste picaturi.mi sa prescris un alt tip de picaturi dar in acelasi timp sa le scad pe primele nu am reusit deoarece IMI provoca o stare ca si cum eram drogata eu muncesc nu puteam folosi mijloace publice era foarte greu si tinand cont ca nu ma credea nimeni.singurica mi am luat inima in dinti si m am suit in autobuz a fost foarte greu ca si cum un copil de un an incearca sa mearga vreau sa va spun nici acum nu am reusit sa trec dar urmez un curs de pisihologie si IMI place vreau sa ajut si PE ceilalti care au PB.nu te intelege nimeni decat cine trece prin asa ceva.incercati si tehnica cu respiratia e foarte utila totul e in mintea noastra ganditiva ca va doare un deget 5 min .dupa o sa inceapa sa va doara stiti de ce pt ca creieruluman poate face multe .ganditi pozitiv si luptati nu va lasati invinsi

LĂSAȚI UN MESAJ