Dependenţa e sclavie

0
1214

De îndată ce venim în această lume începem în mod inevitabil să fim condiţionaţi de nevoile noastre iar dacă nu suntem atenţi acest lucru se poate transforma foarte uşor în dependenţă, iar dependența e sclavie.

Poate aţi observat faptul că de prea multe ori felul în care ne simţim depinde de ceea ce se întâmplă în exteriorul nostru. Când nevoile noastre sunt satisfăcute ne simţim bine iar în caz contrar ne simţim rău, iar asta înseamnă de fapt că starea noastră interioară depinde de gradul de satisfacere a nevoilor noastre, sau altfel spus că suntem într-o stare de dependenţă. De îndată ce permitem ca starea noastră de a fi să depindă de oricine sau orice, mai devreme sau mai târziu suferinţa ne este din plin asigurată şi va fi urmată de boală. Lumea fizică în care trăim se află într-un permanent proces de schimbare iar aşteptările noastre ca lucrurile să fie şi să rămână într-un anumit fel pentru a ne simţi bine nu sunt realiste. Atunci când încercăm să ne construim sentimentul de confort şi de siguranţă pe ceva aflat într-o permanentă schimbare nu facem altceva decât să ne pregătim încet şi sigur terenul pentru suferinţă.

Avem dreptul de a alege orice şi de a ne bucura de absolut orice ne înconjoară însă nu ne putem permite luxul de a depinde de nimeni şi de nimic fără a plăti scump acest lucru prin suferinţă şi boală. Indiferent dacă ne place sau nu, oamenii, lucrurile, oportunităţile şi evenimentele se schimbă, vin şi pleacă din viaţa noastră la fel cum şi noi ne schimbăm în permanenţă. Singurul lucru care rămâne mereu neschimbat este esenţa fiinţei noastre, cea care ne ţine în viaţă. Suntem precum oceanul: la suprafaţa sa totul se poate schimba într-o clipă (valurile mici pot deveni rapid de-a dreptul înspăimântătoare), în timp ce în adâncime acesta rămâne întotdeauna liniştit şi plin de viaţă. Indiferent ce se petrece la suprafaţa sa, oceanul continuă să existe absolut netulburat de aceste aparenţe. De îndată ce ne identificăm cu agitaţia şi cu “valurile” de la suprafaţă pierdem contactul cu adâncul fiinţei noastre şi începem să ne agăţăm cu disperare de tot ceea ce ne poate asigura supravieţuirea riscând să devenim dependenţi.

Evenimentele care se succed în viaţa noastră sunt neutre, sunt pur şi simplu evenimente şi au asupra noastră exact puterea pe care le-o dăm. Mentalul nostru este cel care se grăbeşte să le interpreteze, să le eticheteze şi să le încadreze automat în una din cele două categorii: bine sau rău. Nu e deloc dificil să observăm că tot ceea ce ne facilitează supravieţuirea este încadrat de către acesta la categoria bine şi generează emoţii pozitive, în timp ce evenimentele care ne periclitează supravieţuirea sunt automat încadrate de către mintea noastră la categoria rău şi în mod evident produc starea de disconfort. Prin urmare, de cele mai multe ori fără să ne dăm seama felul în care ne simţim şi acţionăm depinde realmente de interpretarea pe care mintea noastră o dă evenimentelor. Din păcate, nu de puţine ori luând drept adevăr de netăgăduit interpretările minţii noastre ajungem să devenim dependenţi de aproape orice: de concepte, lucruri materiale, persoane, cuvinte, rezultate specifice, şamd.

Vă propun să analizăm spre exemplu dependenţa de cafea. Cum poţi ajunge în situaţia asta? La început permiţi ca mintea ta să te convingă de faptul că ai nevoie de cafea din diverse motive cum ar fi: plăcerea pe care o aduce papilelor tale gustative, puterea sa de a-ţi energiza corpul, oportunitatea pe care ţi-o oferă de a te integra într-un grup (sau de a amâna începerea activităţii la serviciu!), nevoia de a fi în ton cu moda, rezultatele pe care le obţin alţii utilizând-o, şamd. E suficient să începi să crezi aceste lucruri şi apoi să acţionezi în consecinţă pentru ca în timp să îţi formezi nişte convingeri, trăiri şi obiceiuri foarte puternice şi să devii cu adevărat dependent de cafea. Corpul tău te ascultă în permanenţă indiferent dacă eşti sau nu conştient de asta. Dacă tu crezi că el are nevoie de cafea pentru a funcţiona bine, îi spui mereu asta şi îl obişnuieşti să o bea, el va deveni manifestarea fidelă a ceea ce tu ai ales să crezi. I-ai spus că are nevoie de cafea pentru a fi treaz? Ei bine, el se va strădui să confirme adevărul tău şi atunci când nu vei bea cafea se va simţi automat obosit, somnoros, epuizat, şamd pentru a-ţi confirma că ai dreptate când îi spui că nu poate funcţiona bine fără cafea. După un timp ajungi în punctul în care efectiv ţi-e teamă că fără cafea nu te vei putea descurca. În acelaşi mod, e foarte probabil să te simţi disconfortabil dacă nu-ţi mai bei cafeaua de dimineaţă împreună cu colegii de muncă sau cu partenerul. De ce? Dacă ţi-ai format spre exemplu convingerea că acţiunea de a bea cafea împreună cu alţii te ajută să fii acceptat într-un anumit grup (iar asta înseamnă bine pentru tine), corpul tău îţi va confirma că ai dreptate simţindu-se bine când faci asta şi disconfortabil când nu o faci (pentru că mintea ta a decis că asta înseamnă rău pentru  tine). De asemenea e posibil să ajungi să îţi fie teamă că s-ar putea să fii judecat şi exclus din grup dacă renunţi la cafea. Şi totuşi, dacă priveşti puţin în trecutul tău, cu siguranţă au existat ani întregi în viaţa ta în care ai fost treaz şi energic, te-ai simţit bine şi ai fost fericit fără să consumi cafea. Ai socializat şi ai făcut parte din diverse grupuri chiar dacă nu ai băut cafea. Corpul te asculta fidel şi atunci la fel cum te va asculta şi dacă decizi să renunţi la convingerile, temerile şi obiceiurile care te ţin în dependenţă.

Cum poţi să te eliberezi de o dependenţă? Păi în primul rând trebuie să devii conştient de faptul că eşti dependent şi să fii hotărât să renunţi la tot ceea ce te menţine în starea de sclavie.  Va fi necesar să începi prin a-ţi identifica şi schimba convingerile pe care le-ai întreţinut în corpul tău mental de-a lungul timpului, apoi va trebui să aliniezi uşor uşor simţirea la noul tău mod de a vedea lucrurile (adică vei linişti şi transforma corpul tău emoţional) iar în final vei renunţa la obiceiurile care te făceau să fii dependent (deci vei acţiona la nivelul corpului fizic). Când ai reuşit să faci curăţenie perfectă pe toate cele trei nivele (mental, emoţional şi fizic) vei constata că nu mai depinzi spre exemplu de cafea pentru a fi treaz, pentru a te simţi bine şi pentru a socializa cu ceilalţi. Corpul te va asculta şi de astă dată. Practic ce îi spui acum? Putem să ne descurcăm şi fără proptele exterioare (în cazul nostru cafeaua) iar el va spune: Ok şefu’, ai dreptate, ne putem descurca fără cafea! Se va conforma în consecinţă dovedindu-ţi din nou că ai dreptate. Cu alte cuvinte, indiferent ce îi spui corpului tău el se va supune întotdeauna şi îţi va confirma că ai dreptate. Rămâne să decizi în mod conştient ce mesaj doreşti să-i transmiţi!

În acelaşi mod, dacă mesajul pe care îl transmiţi corpului tău este acela că depinzi de  medicamente sau remedii din exterior pentru a te vindeca atunci când eşti bolnav, el se va conforma şi va reflecta fidel convingerile şi alegerile tale în ciuda faptului că în realitate are capacitatea de a se autovindeca. În cazuri extreme, dacă îi transmiţi insistent corpului mesajul că nu mai poţi trăi spre exemplu dacă o anumită persoană dispare din viaţa ta, mai devreme sau mai târziu corpul se va conforma alegerii tale şi va muri pentru că întotdeauna îţi dă ascultare. Poate aţi auzit acele relatări despre parteneri de viaţă care au murit la scurt timp unul după celălalt. De obicei cel rămas în viaţă e atât de convins că nu mai poate fi fericit şi că nu mai poate trăi fără celălalt (adică e atât de dependent de prezenţa celuilalt) încât îşi programează în mod inconştient pas cu pas moartea.

În concluzie, din punctul meu de vedere dependenţa poate îmbrăca multe forme, uneori e foarte bine mascată şi e însoţită mereu de suferinţă şi boală. De îndată ce starea noastră de a fi începe să depindă de vremea de afară, de banii pe care îi avem în cont, de prezenţa unor anumite persoane în viaţa noastră, de obţinerea unor anumite rezultate, de comportamentul şefului sau a partenerului de viaţă, de cuvintele care ne sunt adresate, de ceea ce cred ceilalţi despre noi şamd, riscăm să devenim dependenţi şi după cum spuneam asta ne costă enorm, chiar dacă nu acum ci peste câteva luni sau peste câţiva ani. Suntem oare cu adevărat pregătiţi să plătim preţul?

Un text de Raveica Atodirese

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ