Despre cum m-a ajutat America

4
636

Experiența de a locui, lucra și studia în Statele Unite ale Americii a avut rolul unui catalizator al dezvoltării mele profesionale și personale. Se întâmpla acum 9 ani, aveam 18 ani pe atunci, tocmai absolvisem liceul și eram suficient de curajoasă (poate inconștientă, zic eu acum) ca să las totul în urmă și să încep o viață nouă în țara oportunităților. Ceea ce aș dori însă să subliniez, este cum acea escapadă/aventură de 1 an de zile mi-a modelat comportamentul și gândirea.

Voi preciza doar 3 exemple și poate cele mai relevante pe care le-am putut identifica rapid:

1. În primul rând, am devenit mai organizată – până la punctul de a fi “control freak”. Serios. Aveam și înainte o agendă și un program zilnic încărcat cu școală, meditații la mate, cursuri de engleză și alte treburi. Similar, în Statele Unite, a trebuit să mă ocup de organizarea unor lecții private săptămânale, de programul de joacă și activitățile în timpul liber pentru o fetiță de 8 ani. Între timp, mergeam și la facultate și mă apropiasem mai mult de familia gazdă la care locuiam. Zilele treceau repede, alergam dintr-un loc în altul. Weekend-urile erau pline de excursii, vizite turistice, drumeții. După un an, după ce am părăsit teritoriul american, am început să-mi fac “to do lists”, cum să finalizez tot ce este pe acele liste, cum să prioritizez. Acum mereu am post-its în geantă și bineînțeles, o agendă mai mare, care încape perfect în imensa mea geantă.

2. A doua realizare – dacă pot să o numesc așa – a fost stabilirea unor obiective personale, mai exact, cum să le planific în așa fel încât să le îndeplinesc, să fac pași mici pentru a-mi pune în practică visele. Ceea ce este și mai important, este de fapt că de atunci am început să investesc în educația și dezvoltarea mea personală.

3. În al treilea rând, am devenit mult mai deschisă la minte. Începusem să cunosc oameni de culturi diferite și să fiu mai atentă la ceea ce se întâmplă în lume în materie de dezvoltare socială, caritate, sărăcie. Acest lucru a condus la implicarea mea în ONG-uri și la încercarea de a produse schimbări pentru cei aflați la nevoie. Cum a început totul? Văzusem o reclamă TV despre copii din Africa, săraci. O familie făcea apel către public pentru donații și voluntariat. Poate vă imaginați scenele: close-up pe fețele copiilor înlăcrimate, mizeria din jur și o femeie care ținea un copil slab în brațe. Destul de predictibil și superficial aș spune eu acum! Dar atunci, am rămas șocată să văd că există atâta sărăcie. Eram destul de ignorantă în acea perioadă și habar nu aveam ce se întâmpla înafara României.

În final, știu cu siguranță că a fost pe parcursul acelui an, când am decis ceea ce vreau să fac în viață, când am simțit dorința de a-mi îmbogăți cunoștințele, de a munci din greu pentru ceea ce îmi doresc să obțin.

Și m-am întors acasă. În România. Nu mi-a luat mult, spre suprinderea mea, să găsesc copii aflați exact în aceeași situație pe care o văzusem în reclama TV din America. Astăzi, lucrez într-o comunitate defavorizată cu copii și tineri, încercând să le ofer un început mai bun în viață. În același timp coordonez o rețea locală de ONG-uri și strâng din dinți pentru a-mi menține balanța cu viața personală.

Nu credeam ce spunea tatăl meu cu 10 ani în urmă. “Este foarte important să vezi alte țări, să pleci din România, să scapi de ce este aici”. Acum, sunt în totalitate de acord că trebuie să ieșim din zona noastră de confort pentru a experimenta viața în altă cultură.


Articol scris de Ruxandra Oprică.

Coordonator proiecte – Rețeaua CAN Brașov

(www.canbv.rowww.multimedia.canbv.ro)

Mentor școlar – Roma Education Fund

(www.romaeducationfund.ro)

4 COMENTARII

  1. ‘escapadă/aventură de 1 ani de zile ‘ – nu ar fi mai corect ‘…1 an de zile’ ?
    ‘sa fac pasi mici pentru a-mi duce pune in practica visele’-nu prea inteleg aceasta constructie
    Multumesc!

LĂSAȚI UN MESAJ