Directive și decizii de viață

0
289

În ciuda tuturor teoriilor actuale de parenting, rămânem în mare majoritate a timpului niște adulți spontani, care acționează, reacționează și se exprimă, de cele mai multe ori fără să fim conștienți de impactul pe termen lung al comportamentului nostru asupra celor din jur și mai ales a copiilor noștri.

Chiar dacă unele mesaje pe care le transmitem sunt clare și ușor de descifrat, ele putând fi evitate, există totuși și mesaje mai subtile, mai greu de decelat. Dacă ne este clar ce influență are asupra unui copil repetarea sistematică a lui „nu ești bun de nimic”, altfel stau lucrurile când, de exemplu, tratăm copilul ca de la egal la egal cu „buna” intenție de a îi respecta identitatea și individualitatea. În cazul acestei atitudini care pare a fi una cât se poate de corectă, mesajele transmise sunt „Nu fi copil”, „Comportă-te ca un adult responsabil și înțelept”, „Nu te baza pe mine, eu nu sunt mai puternic decât tine”. Acest set de instrucțiuni primite va genera pe termen lung anxietate și hiper-control.

Toate aceste mesaje parentale, directe sau indirecte, vizibile sau subtile, îl fac pe copil să-și construiască un scenariu de viață după care își va conduce întreaga existență. Copilul va decide că anumite atitudini sunt o soluție rezonabilă pentru a aranja toate datele care vin către el, plătind însă un preț uneori prea mare. El va trebui să abdice parțial (și uneori chiar total) la dreptul său la putere și la creștere pentru a-și adapta așteptările și dorințele la situație. Decizia de viață este deci un compromis între nevoia naturală de autonomie a copilului și instrucțiunile familiale pe carele primește.

Dacă lumea în care trăiește copilul este liniștită, dacă mediul lui cotidian este stabil și nu pune presiune pe el, va putea să ia o decizie de viață destul de târziu, către adolescență, când va dispune de numeroase date și discernământ suficient pentru ca deciziile să-i fie obiective, suple, deschise și flexibile.

Dacă însă copilul evoluează într-un mediu disfuncțional, patologic și violent, el va fi nevoit să ia o decizie de viață mult prea curând, bazându-se pe prea puține date pentru a fi obiectivă și construită cu o logică prea arhaică pentru a putea fi operațională. De aceea ea îl va menține în poziții de viață extreme și în mecanisme de supraviețuire, inadaptate vieții sale de adult care îl vor face să sufere mult pe tot parcursul existenței sale.

O categorie distinctă sunt directivele, ele fiind mesaje constrângătoare ce se imprimă progresiv și continuă să acționeze inconștient asupra unei persoane adulte pentru a-i dicta conduita, ca niște ordine permanente. Ele pot fi ușor asemuite cu niște „piloți de personalitate”.

Avem cinci categorii de directive:

Fii perfect! Persoana transgresează căutarea sănătoasă a excelenței și cade într-un perfecționism bolnav, niciodată nu este satisfăcută de rezultate, fiind foarte critică cu ea însăși. Greșelile, fie ele și minime, sunt trăite ca eșecuri usturătoare.

Fii puternic! Persoana nu-și ascultă nici nevoile și nici emoțiile, ea crede că trebuie să se țină tare cu orice preț și se va simți vinovată în cazul în care clachează. Ea crede că există un merit în a-și depăși limitele.

Fă efort! Persoana crede că trebuie să facă efort din greu pentru a reuși un pic, doar lucrurile greu de obținut având gustul victoriei. Facilitatea este exclusă. Această persoană muncește mult, se încrâncenează să verifice de zece ori același lucru, își complică sarcina în loc să o simplifice. Oamenii care par să-și obțină lucrurile cu ușurință îi exasperează, trăind acest fapt ca pe o mare injustiție.

Grăbește-te! Aceasta este o persoană nerăbdătoare, ea detestă să-și piardă timpul și să fie în întârziere, se grăbește pentru a face lucrurile cu riscul de a nu-și acorda suficient timp pentru a gândi, a citi consemnele sau pentru a face un plan de lucru. Graba o face adesea să comită erori, deci să piardă exact acel timp prețios pentru a o lua de la început.

Fă plăcere! Această persoană cel mai tare se teme să nu displacă, să fie respinsă sau abandonată. Dorințele și nevoile celorlalți sunt mai importante decât cele personale, nu știe să spună nu, nu îndrăznește să se opună și în permanență încearcă să ghicească ceea ce se așteaptă de la ea. Îi este întotdeauna teamă să nu greșească, să nu producă durere sau să-și rănească anturajul. Ea are mereu nevoie să fie încurajată și asigurată.


Poți citi articolul integral pe Comunitatea lui Motivonti >


Acest articol fost scris special pentru Comunitatea lui Motivonti – o platformă închisă în care punem în legătură oamenii de specialitate cu membrii comunității, oferim reduceri la toate evenimentele noastre și ale partenerilor și trimitem zilnic un SMS motivațional. Dacă vrei să te alături comunității noastre, ca să nu ratezi alte articole pe care le publicăm exclusiv în comunitate, citește mai multe aici.

Comunitatea Motivonti

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ