Eşti bun în ceea ce faci?

3
100

Noi, românii, am fost crescuţi cu idea că le putem face pe toate.

Dacă i se strică robinetul acasă, românul nu cheamă instalatorul. Îşi spune: “Ce? Eu nu sunt în stare?”. Se chinuie până işi prinde urechile şi munceşte până îi dă de capat.

Eu cred că este un concept greşit, iar auto-gospodărirea asta exagerată este adeseori, nu numai ineficientă, dar şi distructivă. Dacă ar fi posibil ca fiecare să le facă singur pe toate, atunci nu am mai avea nevoie unii de alţii.

Croitorul ar fi şi cizmar şi zugrav şi tâmplar şi doctor şi instalator.

Pentru că trăim în comunităţi, este impetuos necesar să avem nevoie unul de celălalt.

Pentru a reuşi să ridicăm nivelul comunitaţii în care trăim, ar fi ideal să facem lucrurile la nivel optim. Cine nu a auzit zicala “Decât mult şi prost, mai bine puţin şi bun”?

Eu cred că fiecare dintre noi ar trebui să-şi propună să facă foarte bine măcar UNUL din lucrurile pe care le face. Măcar UNUL să se apropie de perfecţiune. Asta necesită DĂRUIRE pentru acel lucru.

Încă de când îşi poate exprima prima dată opţiunile pentru viitorul lui, cam pe la 15 ani, atunci când trebuie sa aleagă ceea ce va face “mai departe”, tânărul viitor adult trebuie să-şi propună câteva lucruri, cum ar fi: să fie ceva pentru care are abilităţi deosebite, să fie ceva care să îi facă plăcere şi să îi capteze interesul, să-şi propună să exceleze în domeniul pe care îl alege, etc. Desigur, pentru aceste lucruri are nevoie de îndrumare şi, mai ales, să-i fie implementat prin educaţie un fel de cod personal, pe care el să-l adapteze şi să-l personifice dupa propriile necesităţi.

Este greşită “tehnica” de influenţare a părinţilor care încearcă să faca ei înşişi aceste alegeri, neţinând cont de genul de lucruri pe care le-am enumerat mai sus.

Ei spun: “Tebuie să urmezi medicina. Vei avea o meserie bănoasă” sau “Trebuie să urmezi finanţele. Vei avea o meserie căutată” sau “Trebuie să alegi avocatura. Este o tradiţie de familie”. Nu mai contează că viitorul medic are, de fapt, talent la desen şi la matematică şi vrea să fie arhitect, de exemplu. Nu contează că viitorului avocat îi place tehnologia şi vrea să devină expert în computere.

Pentru cei mai mulţi dintre noi asta deja face parte din trecut. Acum ce e de făcut?

Dacă am luat decizii ghidaţi de părinţi sau dacă părinţii au luat deciziile pentru noi. Dacă noi am luat singuri deciziile, dar am ajuns la concluzia că, deşi în momentele respective ni se păreau cele mai bune, au fost greşite. Ce mai putem face?

Putem face exact aceleaşi lucruri pe care am fi putut face atunci. Niciodată nu e prea târziu pentru un nou început. Niciodată nu e târziu să luăm decizia care ne poate schimba viaţa. În mai bine.

Dacă nu eşti mulţumit de alegerile tale trecute, poate că e vremea să faci altele. Dar dacă te hotărăşti să faci pasul acesta, fă-l cu grijă şi propune-ţi să fii “the best of the best”. Este foarte important!

Nu este necesar ca un OM să aibă acelaşi gen de job toată viaţa, în idea că pentru asta s-a pregătit iniţial. Dar în momentul în care se hotărăşte să se apuce de altceva, este necesar, util şi mulţumitor pe plan personal să o facă cu dăruire şi să exceleze în domeniul pe care îl alege.

Pentru asta trebuie doar ca alegerea să fie cea corectă.

3 COMENTARII

  1. De acord cu ce zici. E ok sa facem propriile alegeri. Eu unul am facut asta de nenumarate ori si nu imi pare rau, pentru ca datorita lor am ajuns unde sunt si am devenit e am vrut. Insa problema in cazul oamenilor e ca le este teama de esecuri. E complet normal si omenesc sa renunti la o facultate dupa primul an daca realizezi ca nu e ceea ce vrei, sau sa iti schimbi job-ul sau chiar domeniul de activitate daca tu consideri ca ai sanse la un viitor mai bun altundeva. Insa scoala ne invata ca nu e bine sa gresim, ca fiecare decizie a noastra trebuie sa fie corecta si ca doar asta ne poate aduce fericirea. Iar din acest motiv, majoritatea romanilor se trezesc dimineata si isi inchiriaza zi de zi opt ore unei companii, facand ceva ce nu le place. Din punct de vedere psihologic, oamenii prefera stabilitatea si le e frica de schimbari. Iar atunci cand realizeaza ca au gresit, incearca sa repare totul cu cat mai putin efort. Astfel se resemneaza si nu aleg acest nou inceput de care vorbesti.

  2. Trebuie sa-ti constientizezi si sa-ti asumi ricurile. Daca nu incerci nu reusesti. Tot adevarat este si ca nu gresesti, daca nu incerci. Alegi sa te “inchiriezi” opt ore pe zi.
    Trebuie ai curajul sa incerci schimbarea si sa risti sa renunti la confortul caldut de care spuneai.
    Nu numai scoala ne invata, ci societatea.
    Dar noi suntem societatea, deci noi trebuie sa ne schimbam.

  3. Ei bine, uite din cauza asta inca sufar si acum. Tata voia ca eu sa fiu un mare constructor iar eu voiam sa fiu un expert in computere. Intre timp am devenit expert in computere, ba chiar inginer. Din pacate insa, in Romania, daca ai studiat un la un liceu de constructii dar tu esti Inginer in Securitatea Retelelor, conteaza foarte mult! Poti sa ai tone de certificari si diplome recunoscute international, aici nimanui nu-i pasa!

    Daca nu iei deciziile de la o varsta frageda, o sa regreti toata viata! Da, parintii iti vor impune ceea ce vor ei sa faci si stiu ca toata lumea te sfatuieste sa-ti asculti parintii, dar aici trebuie sa nu-ti asculti parintii si sa faci ceea ce vrei tu! Nu conteaza ca or sa te urasca, e viitorul tau si trebuie sa faci ceva pentru el!

LĂSAȚI UN MESAJ