În primul rând simt nevoia să menţionez că “încrederea-n sine” nu este acelaşi lucru cu “a fi încrezut”. Încrederea-n sine este ceva ce se construieşte cu timpul, prin experienţe, cu voinţă şi ambiţie. Întrebarea este… cum? Cum să am încredere în mine?

Când eram mai mic (pe la 14-15 anişori) eram extrem de timid şi nu aveam încredere în mine deloc. Îmi era frică să fac orice gândindu-mă mereu că poate nu e bine. Ştiu oameni care fac ce făceam eu la 15 anişori acum, când ei au 30-40 de ani. De ce? Pentru că nu-şi construiesc încrederea.

Deci, cum să-mi construiesc încrederea?

Prietenii… ce ne facem fără ei, ce ne facem cu ei? :)

Mai mereu ne alegem prietenii dintre persoanele cu care avem cele mai multe lucruri în comun, astfel încât subiectele de conversație pe care le deschidem în grup sunt legate de activitățile noastre zilnice. Altfel spus, ar trebui să ne fie ușor să-i consolăm atunci când dau peste o problemă, să găsim o soluție potrivită pentru ei din cele trăite de noi.

Însă de multe ori acest lucru nu se întâmplă. Cum putem să fim prieteni buni și să îi motivăm pe cei din jur atunci când aceștia au un obstacol de înfruntat?

Cu toţii avem ferestre prin casă şi presupun că o mare parte din noi ne şi uităm prin ele. Eu unul mă uit destul de rar – recunosc, dar nu asta-i ideea. Ideea este că cu toţii ştim ce-i o fereastră… Şi cum cu toţii avem o fereastră acasă, cu toţii avem şi o fereastră imaginară care stă chiar în faţa ochilor noştri (nimeni nu ştie de ea, nici măcar voi – doar eu ştiu de existenţa ei pentru că tocmai vă spun şi vouă despre ea).

Prin fereastra asta imaginară fiecare din noi vede viaţa şi lumea exterioară într-un mod diferit – desigur, depinzând de fereastră: unii au ferestre vechi, alţii au termopane, unii au ferestrele curate, alţii au ferestrele murdare … şi astfel unii din noi ajung să vadă viaţa prin prisma unei atitudini pozitive în timp ce alţii o văd prin prisma unei atitudini negative.

“Atitudinea este totul” de Jeff Keller este prima carte de dezvoltare personală pe care am citit-o în viaţa mea – acest lucru ar trebui să spună multe despre ea şi chiar şi despre mine.

Jeff e un tip ce a muncit o groază pentru a ajunge avocat, dar ajuns acolo şi-a dat seama că nu-şi mai place propria viaţă. La vârsta de 30 de ani a realizat că nu face ce îi place şi a avut curajul de a se reprofila. Şi-a lăsat vocaţia pentru care muncise până atunci şi a comandat nişte casete motivaţionale. Cine-i azi domnul Jeff Keller? Păi Jeff este orator şi scriitor de mare succes în aria dezvoltării personale şi este fondatorul Attitude is Everything Inc. … de aici şi această carte scrisă de el.

O să încep cu o poveste şi o să continui cu câteva idei simple, pe înţelesul tuturor. Povestea, care-i de fapt un schimb de replici între câteva persoane, sună cam aşa:

Tatăl: Vreau să te căsătoreşti cu o fată pe care o aleg eu.
Fiul: Îmi voi alege singur mireasa.
Tatăl: Dar fata este fiica lui Bill Gates.
Fiul: Păi, în acest caz… bine!

Ziua următoare tatăl se duce la Bill Gates.

Tatăl: Am un soţ pentru fiica dumneavoastră.
Bill Gates: Dar fiica mea e prea tânără pentru o căsnicie.