Mi-am cumpărat cartea asta datorită coperţii super-coloarete şi a titlului care promitea. Deşi se zice să nu judeci o carte niciodată după copertă, mă trezesc uneori cumpărând cărţi fix după copertă…

A durat aproape un an de zile să mă apuc de cartea asta. De ce? Poate pentru că am fost fericit şi nu mă interesau cele 100 de căi spre fericire? Nu ştiu. Cert este că de când pot citi trei cărţi pe zi, iau toate cărţile pe care le-am cumpărat în trecut şi le citesc, fie că îmi mai plac sau nu, să văd ce-i cu ele. :)

“100 de căi spre fericire” este o carte cu 100 de articole scurte, scrise lejer, pe alocuri cu o glumă-două. Cartea-i împărţită în 5 mari categorii a câte 20 de “lecţii”:

Dacă ar fi să cunoşti în carne şi oase un extraterestru prietenos căruia i se spune Bing, colecţionar mare de cărţi de pe diverse planete, ce carte i-ai recomanda?

Eu m-am gândit mult la ce carte aş putea să-i recomand astfel încât el să simtă “pulsul” pământenilor. M-am gândit că poate o să-l fascineze “Harry Potter”, dar mi-am dat seama că şi-ar face astfel o imagine greşită asupra oamenilor. Apoi m-am gândit că poate l-ar amuza “Ghidul nesimţitului” de Radu Paraschivescu, dar ar fi fost o carte cu o conotaţie relativ negativă, deşi amuzantă. Apoi m-am hotărât să-i recomand ceva simplu ce are ca scop motivarea oamenilor…

Aşa ar putea cel mai bine să înţeleagă modul în care gândesc şi funcţionează oamenii, să înţeleagă ce-şi doresc de la viaţă şi cam în ce moduri pot obţine ceea ce îşi doresc.

Am ales “Atitudinea este totul” de Jeff Keller (i-am făcut un fel de recenzie aici). Prima mea carte de dezvoltare personală citită. Scuzaţi. Devorată am vrut să zic.

Prima dată când am auzit de “Concediază-ţi şeful!” mi-a trecut prin minte că este o lucrare în care cei cu spirit întreprinzător primesc sfaturi utile şi încurajări pentru a-şi începe propria afacere. Mă gândeam că este un fel de ghid al începătorului în ale afacerilor. Întrucât urma să o citesc, fără doar şi poate, m-am abţinut de la orice lecturare a unor articole despre această carte, pentru a nu imi influenţa în vreun fel opinia.

În momentul în care am deschis cartea şi am citit primele rânduri am constatat că nu era nici pe departe ceea ce credeam eu că este! Pe prima copertă scrie: “Învaţă cum să-ţi gaseşti jobul pe care îl meriţi”.

Ştiaţi că există o societate internaţională a celor cu IQ foarte mare? Se numeşte “Mensa”. În momentul de faţă în această societate există peste 100.000 membri din 100 de ţări diferite. Aproximativ 40.000 dintre ei sunt membri ai filialei britanice. (Asta spune ceva despre englezi, nu?)

Pentru a intra în Mensa trebuie să obţii un punctaj care să te situeze printre primii 2% la un test IQ standardizat.

Cartea “Mensa. Măriţi-vă IQ-ul.” conţine peste 200 de probleme ce te antrenează pentru test-ul IQ standardizat care te poate face membru Mensa.

Mensa există şi în România la www.mensa-romania.ro.

Seth Godin e un om de succes, acest lucru este incontestabil. Are multe bestselleruri şi e foarte apreciat pentru gândurile sale despre marketing, joburi, internet şi alte subiecte “sofisticate”.

În “Triburi” Seth Godin pare să adune o sumedenie de scriituri de pe blogul său (pe care, apropos, scrie des şi vă recomand să-l urmăriţi zilnic) care au legătură cu ceea ce el numeşte “triburile”.

Din punctul meu o carte superbă, care sigur te motivează să te pui pe treabă, să începi să CONDUCI TRIBURI. Desigur, nu se referă la triburi de indieni sau triburi de mayaşi, ci la triburi de oameni din societatea noastră modernă: tribul oamenilor care citesc Motivonti, tribul oamenilor care merg pe bicicletă sau tribul oamenilor care nu mănâncă la McDonald’s.

Prin cartea sa, Luca Dezmir ne prezintă reţeta ideală, conform căreia – cel putin teoretic – oricine poate deveni independent financiar.

Am citit pe ultima copertă a cărţii că el este primul autor din România care îndrăzneşte să abordeze asemenea temă dintr-o perspectivă inedită: propria experienţă. Devine astfel, un foarte bun şi concret exemplu.

Ideea de a scrie această lucrare mi se pare extraordinară. Spun Lucrare şi nu Carte, întrucât nu este o carte în sine, ci un cumul de idei şi indicaţii, bazate în primul rând pe propria experienţă, precum şi pe studiul altor asemenea lucrări.

Mergând prin librării, am descoperit o carte diferită de toate celelalte. Este deosebită, atât ca nume – “Pe spatele şerveţelului”, ca design – are forma şi coperţile ca ale unui şerveţel, cât şi ca abordare şi conţinut.

Atunci am ştiut că vreau să o citesc. Am reuşit să pun mâna pe ea şi într-un timp relativ scurt, am şi terminat-o.

Autorul, Dan Roam, reuşeşte să te introducă în modul gândirii vizuale, folosind un limbaj uzual pentru a putea fi înţeleasă de oricine.

Avantajul cel mai mare pe care îl ai, dacă vrei să îţi faci o idee despre ce înseamnă să îţi foloseşti gândirea vizuală, este acela că, în carte, întâlneşti foarte multe desene. Dan Roam îşi exemplifică fiecare teorie printr-un desen, pentru a te ajuta să înţelegi conceptul şi pentru a avea un punct de pornire în exlorarea rezolvării problemelor cu ajutorul desenelor.

“Poţi avea tot ce îţi doreşti…” este un titlu destul de convingător la prima vedere, dar oarecum ieftin, nu?

Primul gând când vezi o astfel de carte într-o librărie este: “Cum să pot să am tot ce îmi doresc? O altă carte cu minciuni!”… Dar apoi vezi subtitlul cărţii: “… trebuie doar să vrei cu adevărat.” şi-ţi dai seama că de fapt autorul cărţii are dreptate: poţi avea de toate, dacă vrei… iar tu, ca să fim sinceri, nu ai timp să “vrei” destul de tare. Tu vrei doar puţin din fiecare. Nu ai timp să te concentrezi. Aşa e?

Michael Neill împarte “Poţi avea tot ce îţi doreşti…” în două mari părţi. În prima parte îţi spune cum să-ţi creezi o viaţă care să te facă să exclami “Uau!”. Iar în a doua parte vorbeşte despre “Grila analizei obstacolelor” – o invenţie de a lui care în momentul de faţă ajută foarte mulţi oameni.