Un pesimist va vedea mereu partea goală a paharului, un optimist va vedea mereu partea plină a paharului iar un realist mereu va şti că stând în preajma paharului va trebui cândva să-l spele.

Metoda 1: Stilul forţat

Ştiţi că există anumite melodii proaste ce ajung în topurile charturilor şi apoi în heavy-rotation pe la radiouri şi televiziuni. Chiar dacă ţie îţi displace complet melodia o vei asculta constant la radio. De fiecare dată când o vei auzi vei spune: “Uf, iar melodia asta idioată!” dar cu siguranţă te vei trezi câteva zile mai târziu fredonând-o involuntar. De ce? Tocmai asta-i chichiţa.

Obligă-te, forţează-te, fă orice trebuie să faci şi priveşte totul din perspectiva plină a paharului. Mereu. Cât mai des. Cu fiecare ocazie! La un moment dat va fi un lifestyle. Eu nu spun că-i uşor să faci asta, dar făcând şi făcând te vei învăţa să gândeşti pozitiv.

Metoda 2: Prietenii

E o metodă puţin mai dură după părerea mea, dar e sănătoasă. Prietenii tăi reprezintă o mare parte a timpului tău liber. Contează foarte mult cu ce fel de oameni îţi petreci timpul. Cum s-o fi născut un curent “emo” dacă nu printr-un grup de prieteni pesimişti şi niste muzică reprezentativă gândurilor lor?

Ideea este să încerci să-ţi evaluezi prietenii şi să-i imparţi în două categorii: pesimişti (toxici) şi optimişti (benefici). Apoi tot ce trebuie să faci este să stai departe de cei toxici şi să te foloseşti de cei benefici. Da, ştiu, sună dur, îngrozitor… dar este sănătos pentru pesimistul din tine.

Unii vor zice: “Dar vreau să-mi ajut prietenii pesimişti.” – vorbind ca mine, de parcă ar fi bolnavi. Nu, nu sunt bolnavi. Sunt doar pesimişti, ca tine, şi tu încerci să te transformi în optimist pentru că ai auzit tu că-i mai bine şi mai frumos.

Dacă chiar vrei să-ţi ajuţi un prieten pesimist atunci bagă-l în gaşca ta de optimişti. Chit că-i o gloată de tipi cu care ieşi în baruri să vezi meciuri sau nişte “ciudaţi” pasionaţi de astre, ideea este ca ei să reprezinte pentru tine optimism.

Şi închei cu un citat anonim:

Prietenii îţi vor extinde viziunea… sau îţi vor omorî visurile.

Acelasi lucru se întâmplă şi cu o simpla zi. Timpul trece în ritmul lui propriu indiferent de dorinţele sau intenţiile noastre. Este important să ne dăm seama că fiecare activitate ce o includem într-o zi trebuie să fie destul de importantă pentru noi, trebuie să ne ofere destule emoţii pozitive… pe scurt: trebuie să merite pentru că dăm la schimb ceva foarte valoros – timpul nostru.

Johann Wolfgang Von Goethe spune foarte frumos:

“Fii întotdeauna foarte ferm cu momentul prezent, fiecare clipă are o valoare infinită deoarece este reprezentarea eternităţii.”

Deci, înainte de începerea unei activităţi, să ne luam câte o mică pauză şi să ne gândim dacă activitatea următoare este utilă, benefică şi ne aduce bucurii. În cazul în care nu simţim aşa ar trebui schimbată activitatea sau atitudinea noastră – după caz.

Mersul la şcoală nu poate aduce mereu bucurii – dar e util, e benefic. În acest caz trebuie să ne schimbăm atitudinea. Să începem să privim şcoala din perspectiva paharului plin.

Purtam în noi o busolă.

Purtăm în noi o busolă, un ghid. Acest ghid sunt emoţiile noastre. Logica ne conduce foarte aproape de luarea unei decizii, dar în momentul când luăm o decizie, logica este înlocuită cu emoţia. Emoţii sunt multe: fericire, bucurie, mulţumire, satisfacţie, frustrare, tristeţe, vinovăţie etc. Dacă descompunem cât mai mult aceste emoţii vedem că ele se împart în două categorii: emoţii pozitive şi emoţii negative.

Secretul unei gestionări bune a timpului este că trebuie să-ţi investeşti timpul în activităţi zilnice care să-ţi creeze emoţii interioare pozitive!

Nimănui nu-i place să se afle în preajma cuiva care se plânge mereu… cu excepţia, poate, a altor persoane care se plâng şi ele mereu. Cu toţii ne plângem la un moment dat. Ori pentru că ne place să fim compătimiţi, ori pentru că suntem făcuţi să ne plângem… nu contează. Ideea este: Ai grijă cât te plângi!

“Mă doare spatele îngrozitor!”

Ai momente când spui şi tu asta? Foarte rău. De acum înainte gândeşte-te că nu rezolvi absolut NIMIC zicând-o. Nimeni nu are ce să-ţi facă dacă te doare spatele. Spune asta unui doctor… dar nu o spune în toiul zilei când eşti la şcoală sau serviciu, alături de colegi sau prieteni. În plus… ţi-am mai zis că subconştientul te aude.

Gândeşte-te că suntem colegi de birou. Tu te concentrezi pe treaba ta, eu pe a mea. Brusc îţi zic: “Mi-e greaţă… Azinoapte am vomat îngrozitor de mult. Sper să nu se repete.”. Cum te simţi? Ţi-am stricat ziua? M-a ajutat pe mine cu ceva faptul că ţi-am zis? Deloc.

Fă un test…

Încearcă să te plângi câtorva persoane despre durerile tale. Nu cere sfaturi. Plânge-te şi atât. Numără cât îi ia persoanei respective să schimbe subiectul. Vei observa că TOATĂ LUMEA vrea să scape de tine când te plângi. Nu ne pasă. Sau ne pasă… dar chiar nu te putem ajuta. Şi nici tu nu vrei să primeşti ajutor. Pentru ajutor zici: “Hei, mă doare capul, ai o pastilă?”… nu zici: “Mă doare capul îngrozitor! Îmi bubuie! Mă simt oribil!”.

Problemele, ca şi copiii, cresc dacă le hrăneşti.

- Lady Holland

Dacă plouă este o zi oribilă… sau nu?

Aţi observat că avem stupidul obicei de a spune că o zi ploioasă este o zi urâtă? Jeff Keller spune că dacă asociăm mereu o zi ploioasă cu o “zi îngrozitoare” ne vom programa să reacţionăm într-un mod negativ în toate zilele ploioase. Şi aşa şi este. De câte ori nu ne trezim zicând: “Ce zi urâtă!” cuiva în tramvai doar pentru că plouă? Hai să schimbăm asta.

“Este o zi ploioasă, dar e minunată!”

A te plânge înseamnă a pierde timpul

Gândeşte-te că Eddie Rickenbacker a plutit în derivă pe o plută de salvare timp de 21 de zile în Pacific. Ce crezi că a spus când a fost găsit în viaţă şi dus acasă?

Dacă aveţi atâta apă proaspătă câtă doriţi să beţi şi atâta mâncare câtă vreţi să mâncaţi, ar trebui sa nu vă plângeţi niciodată de nimic.

În timpul cât te plângi încearcă să-ţi rezolvi problemele. Nu mai pierde timpul răspândind informaţia negativă. Răspândeşte informaţia pozitivă.

Nu vreau să fiu înţeles greşit…

Nu, eu nu spun că a cere sfaturi este greşit. Dacă ai o problemă şi o persoană care este dispusă să-ţi audă problema şi să te ajute apoi în rezolvarea ei totul este în regulă. Totodată nu spun că ar trebui să-ţi ignori problemele. Ar trebui să le rezolvi.

Exact ca în povestea anterioară cu tânărul artist, care avea un prim contract mare de executat, avea un viitor strălucit dar din cauza gândurilor pe care nu a ştiut să le controleze şi pe care le-a mai împărtăşit şi altora, a reuşit să-şi schimbe viitorul într-unul sumbru, fără perspective.

Nimic din ceea ce facem n-ar exista dacă nu am gândi întâi acel lucru. Gândurile noastre sunt forma cea mai elementară a acţiunilor noastre. Ele ne pot face viaţa un iad, ne pot aduce toate problemele din lume dacă perseverăm în a vedea totul în negru, în a da frâu liber fricilor noastre, în a fi pesimişti convinşi dar, în acelaşi timp, ne pot aduce o mulţime de succese şi împliniri dacă reuşim să controlăm gândurile şi să scoatem la suprafaţă dorinţele noastre cele mai scumpe nouă.

Lucius Annaeus Seneca spune că: “Nu există nimic mai jalnic sau prostesc decât a anticipa ghinionul. Câtă nebunie este în a aştepta răul dinainte de a exista?“. Gândurile sunt predecesorii tuturor acţiunilor, deci nimic nu poate fi creat în viaţă fără a fi gândit mai întâi.

În lumea în care trăim astăzi sunt mulţi oameni care încearcă să preia controlul asupra gândurilor noastre. Părinţii, profesorii, şefii, familia toţi încearcă să ne facă să gândim aşa cum vor ei. Asta nu înseamnă că ei ne vor răul, nu, numai că numai noi ştim cel mai bine ce ne trebuie, gândul este cel mai personal lucru pe care îl deţinem. Dacă alegem să ne lăsăm ghidaţi de restul şi noi nu vom lua nicio hotărâre în gândurile noastre, vom ajunge la un moment dat să ne întrebăm cine suntem şi ce vrem noi de la noi pentru că ne vom da seama că de fapt noi suntem ce au vrut alţii să fim, nu suntem ceea ce ne-am dorit noi să fim şi în nici un caz nu suntem cine am gândit noi că suntem. Wow, am zis-o!

Cred că cel mai bine ar fi să ne oprim puţin şi să meditam asupra gândurilor şi acţiunilor noastre, dacă ele sunt în acord cu viaţa pe care dorim să o trăim.

Orice situaţie nefavorabilă poartă în sine sămânţa unui beneficiu echivalent, dacă nu chiar mai mare.

- Napoleon Hill

Am început cu un citat în ideea că îl vei citi acum, înainte să citeşti articolul în întregime, şi îl vei mai citi o dată după ce termini de lecturat în totalitate acest articol.

Problemele sunt oportunităţi dacă tu începi să le transformi în oportunităţi. Jeff Keller spune că “Atitudinea este totul.” şi are mare dreptate. Este foarte important modul în care tu te comporţi vizavi de o situaţie, o problemă, un eşec.

Reacţia normală a unui om în faţa unei probleme este să se plângă. Tu faci asta? Nu-i nimic. După ce te plângi gândeşte-te că problema din faţa ta îţi indică o modificare pe care o poţi face pentru a îmbunătăţi anumite condiţii din viaţa ta.

N-am fost prea clar? Sunt nenumărate exemple de persoane care au fost concediate, date afară din facultăţi sau şcoli şi ulterior au început propria afacere de succes. De exemplu Walt Disney a fost concediat de la un ziar pentru că “nu avea imaginaţie”… Acum cu toţii ştim desenele lui şi Disneyland-urile lui.

Lucrurile care ne produc suferinţă ne educă.

- Benjamin Franklin

Jeff Keller a analizat 7 feluri în care ne pot ajuta situaţiile nefavorabile.

1. Situaţiile nefavorabile ne oferă o altă perspectivă.

După ce treci printr-o problemă gravă (precum o boală cruntă), lucrurile mici precum o pană de cauciun nu te mai afectează. Aşa înveţi să-ţi canalizezi atenţia spre lucrurile cu adevărat importante.

2. Situaţiile nefavorabile ne învaţa să fim recunoscători.

Niciodată nu apreciezi un lucru până când nu l-ai pierdut. Abia atunci când nu mai ai apă caldă sau curent electric îţi dai seama că-ţi sunt “vitale”. Doar când te îmbolnăveşti începi să te gândeşi la faptul că trebuie să ai grijă de sănătatea ta.

3. Situaţiile nefavorabile ne descoperă potenţialul ascuns.

Provăcările scot la lumină ce-i mai bun din noi. Uneori chiar talentele noastre.

4. Situaţiile nefavorabile ne încurajează să facem schimbări şi să acţionăm.

Unii din noi preferă să stea comozi în discomfort în loc să facă o schimbare pentru a sta în comfort. Uneori doar o criză sau o serie de dificultăţi ne motivează suficient ca să facem schimbări. Problemele uneori sunt un mod prin care viaţa ne atenţionează că nu suntem pe drumul cel bun şi este nevoie de o schimbare.

5. Situaţiile nefavorabile ne oferă lecţii valoroase.

După ce ai depăşeşti o dată un obstacol, a doua oară vei fi mai pregătit pentru abordarea lui.

6. Situaţiile nefavorabile deschid uşi noi.

Spre exemplu pierzi un job bun şi întâmplător găseşti unul chiar mai bun. În acest caz, “problema” nu-i chiar o problemă, ci mai mult o oportunitate la care nu te-ai fi gândit.

7. Situaţiile nefavorabile ne clădesc încrederea şi respectul de sine.

Cu toţii ne simţim puternici când depăşim un obstacol, nu?

Caută să-ţi identifici “problema” cu una din cele 7 tipuri de probleme de mai sus. Aşa o să înţelegi cum problema ta este oportunitatea ta. Acum citeşte citatul de la începutul articolului din nou.

H. Jackson Brown Junior (Wiki) spune: “Să nu-ţi subestimezi niciodată puterea de a te schimba.“.

… şi, ca să se asigure că am înţeles cu toţii, adaugă: “Dacă cineva îţi oferă o bomboană mentolată, accept-o.“. Nu poţi să-ţi dai seama mereu când îţi miroase gura urât, aşa-i?

Am fost la o prezentare de a Cristinei Alexandru (owner Startups.ro) despre echipe. A fost aspru criticată când a cobărât de pe scenă pentru că a spus în prezentare: “Nu vă fie frică să faceţi schimbări drastice. Daţi afară toată echipa dacă simţiti că asta trebuie să faceţi.” (citez din memorie). A explicat atunci că schimbările ori sunt schimbări, ori nu sunt schimbări, nu există cale de mijloc (ori îl dăm afară din echipă, ori îl ţii aşa cum e).

Hai să lăsăm frica de schimbare şi să acţionăm. Hai să nu mai stăm comozi în discomfort, ci să stăm direct în comfort. Putem să schimbăm orice şi oricând dacă vrem asta. Chiar şi pe noi înşine dacă este nevoie.

Începe cu o schimbare mică: fumează cu 3 ţigări mai puţin pe zi, mănâncă un fruct în plus pe zi, aleargă un km în plus, fă încă o serie de abdomene…