Zona de confort – acest concept despre care cu toţii auzim, dar pe care puţini îl pot explica sau înţelege. Deci ce este de fapt zona de confort? De ce ar trebui să ieşim din ea? Ce? De ce? Prin ce? Cum?

Zona de confort ne-o putem imagina ca un cerc de acţiuni ce radiază în jurul nostru. Aceste acţiuni din cerc sunt de obicei acţiuni pe care le facem des, în viaţa de zi cu zi, cu care suntem obişnuiţi. În afara cercului sunt acţiuni ce le facem rar, ce adesea ne displac. A ieşi din zona de confort înseamnă a te forţa să faci acţiuni ce se află în afară cercului de acţiuni cu care eşti obişnuit.

Acum ceva timp aveam un complex foarte-foarte ciudat: şi anume cititul în public. Şi când spun “public” nu mă refer la lecturatul cu voce tare în faţa a zeci de oameni (ăsta-i un alt complex). Eu pur şi simplu mă simţeam stânjenit, mă simţeam ciudat, jenat, privit când citeam prin tramvaie, autobuze, metrouri şi tot aşa.

Toată viaţa mea mama, profesoara de română din clasele mai mici şi meditatoarea (cea care m-a pregătit pentru Capacitate) m-au bătut la cap să citesc. Mă obligau. Dar efectul desigur a fost zero. Nu ştiu dacă voi când eraţi mici lecturaţi ceva dar eu nu puteam şi nici nu voiam. Totuşi, am început să citesc foarte mult o dată ce am început să merg cu trenul foarte mult. De plictiseală îmi cumpăram cărţi şi citeam câteva ore bune pe drum.

Andrei Roşca este omul care m-a şocat prin faptul că a renunţat la proiecte fondate de el, deşi proiectele aveau şi au în continuare succes.

Pe Andrei îl admir pentru curajul de a da naştere multor idei şi proiecte dar şi de a le pasa mai departe, pentru faptul că ştie să formeze echipe (lucru care mă depăşeşte) şi nu în ultimul rând pentru că este unul din oamenii care nu doar îşi doreşte să schimbe lumea, dar o şi face!

1. Zi-mi pentru început câteva lucruri despre tine…

Sunt antreprenor.

“Atitudinea este totul” de Jeff Keller este prima carte de dezvoltare personală pe care am citit-o în viaţa mea – acest lucru ar trebui să spună multe despre ea şi chiar şi despre mine.

Jeff e un tip ce a muncit o groază pentru a ajunge avocat, dar ajuns acolo şi-a dat seama că nu-şi mai place propria viaţă. La vârsta de 30 de ani a realizat că nu face ce îi place şi a avut curajul de a se reprofila. Şi-a lăsat vocaţia pentru care muncise până atunci şi a comandat nişte casete motivaţionale. Cine-i azi domnul Jeff Keller? Păi Jeff este orator şi scriitor de mare succes în aria dezvoltării personale şi este fondatorul Attitude is Everything Inc. … de aici şi această carte scrisă de el.

A te plânge poate fi asemănat cu un sport. Foarte mulţi oameni se plâng de problemele lor fără să-şi dea seama ce greşeală mare fac. Hai să punem problema astfel: Tu cum te simţi când cineva îşi descarcă toate problemele şi plângerile în faţa ta?

Nimănui nu-i place să se afle în preajma cuiva care se plânge mereu… cu excepţia, poate, a altor persoane care se plâng şi ele mereu. Cu toţii ne plângem la un moment dat. Ori pentru că ne place să fim compătimiţi, ori pentru că suntem făcuţi să ne plângem… nu contează. Ideea este: Ai grijă cât te plângi!

Ştii să joci domino? Atunci imaginează-ţi că fiecare din următoarele cuvinte (ce noi ne vom imagina că desemnează acţiuni) este o piesă de domino care cade peste următoarea piesă. Când o piesă cade înseamnă că tu ai făcut acea acţiune.

(schemă după Jeff Keller)