Uneori stai şi te întrebi: “Dar, ce-am făcut ca să …?” şi răspunsul, prietene, nu este la tine. Unii oameni reacţionează diferit la anumiţi factori şi stimuli. Oare este vina ta că le sare lor ţandără? Într-adevăr, într-o oarecare măsură, ai o contribuţie la nervii lor. Ţinta, în schimb, nu eşti tu.

Surpriză: nici măcar nu sunt nervoşi pe tine ci – ţine-te bine! – le este chiar teamă de tine! Maestrul Osho spune că: “mânia serveşte întotdeauna la ascunderea fricii”. Aşadar, “mânia este o teamă inversata”. De obicei, are loc “efectul boomerang”. Să îl aprofundăm un pic: apare sub formă unei reacţii în lanţ, cineva se enervează pe tine, tu te enervezi pe el şi la rândul tău eşti nervos. Într-un final, îţi verşi nervii pe cea mai apropiată persoană şi apare un haos continuu.

Luni (26 aprilie) a avut loc prima întâlnire “La un pahar de vorbă bună”.

Ne-am adunat la Verde Café şi am lansat o discuţie foarte captivantă despre frică şi cum s-o înfruntăm. Am ajuns împreună la nişte idei foarte interesante şi am aflat o grămadă de poveşti dintre care cele mai discutate au fost cele cu atacatori pe stradă.

Am aflat împreună că frica nu este ceva cu care ne naştem. Frica este ceva ce se învaţa în 2 moduri:

Şi, se apre că la fel cum antipatizăm “la prima vedere”, simpatizăm, admirăm şi ne îndrăgostim (chiar dacă nu la fel de des cum antipatizăm), tot la prima vedere. Poate vă întrebaţi de ce afirm că nu la fel de des. Mă bazez pe varianta cu perechea simpatică a exerciţiului din acelaşi atelier – al Lisei Bourbeau – în care niciunii nu ne-am găsit perechea la fel de repede.

M-a bulversat oarecum descoperirea – adică purtăm tot timpul vesta antiglonţ? M-am gândit că are legătură cu instinctele de conservare, că probabil suntem programaţi să ne dăm seama de pericole foarte rapid şi că simpatiile, fiind “detalii”, se pot construi – şi e chiar recomandabil să fie aşa – în timp.

Profetul şi unul dintre însoţitorii săi veniseră într-un oraş să predice. Curând, un adept al învăţăturilor lui ajunse la el şi îi spuse: “Stăpâne, nu e decât prostie în acest oraş. Locuitorii sunt atât de încăpăţânaţi! Nimeni nu vrea să înveţe nimic. Nu vei preface niciuna dintre aceste inimi împietrite.” Profetul răspunse binevoitor: “Ai dreptate.”

Curând după aceea, un alt membru al comunităţii se apropie de Profet. Strălucind de bucurie, îi zise: “Stăpâne, te afli într-un oraş norocos. Oamenii tânjesc după adevărata învăţătură şi îşi deschid inimile cuvântului tău.” Mohamed zâmbi cu bunătate şi spuse iarăşi: “Ai dreptate.”

Există un proverb românesc îndemn biblic ce spune: “Bate şi ţi se va deschide, cere şi ţi se va da, caută şi vei afla.“. Superb proverb, păcat că e atât de simplu încât mulţi refuză să-l înţeleagă şi caută subînţelesurile din el.

De multe ori nu facem anumite lucruri din cauza temerilor. De exemplu unora dintre noi ne e frică să nu fim refuzaţi atunci când cerem un ajutor celor mai “avansaţi”, mai “buni”. Chit că-i vorba de şcoală, serviciu, donaţie sau orice altceva. Avem o frică incredibilă faţă de refuzuri.

“Cum să-mi înfrunt temerile?” este o întrebare pe care ar trebui să şi-o pună orice om. În primul rând pentru că toţi avem temeri, iar în al doilea rând pentru că cu toţii ar trebui să vrem să scăpăm de ele. Eu personal am mai multe temeri – de unele probabil încă nici n-am aflat… în timp ce pe altele le-am trecut în lista celor înfruntate.

O să încep cu două temeri pe care le aveam eu şi voi continua cu temerile pe care probabil le ai tu. La finalul articolului este un sondaj. Hai să vedem de ce ne este cel mai frică.