Tag Archive

Tag Archives for " introspectie "

Cum să schimbi lumea după placul tău

O să fiu scurtă: nu poți schimba lumea, doar pe tine. Sau mai exact, deși știu că sună a text prost de guru de dezvoltare personală, dacă te schimbi pe tine, schimbi și lumea. 

Asta pentru că – am mai spus-o și o repet – vedem greșit în ceilalți ceea ce nu acceptăm în noi. Adică, ne înfuriem doar pe ceea ce nouă nu ne place. Dacă nu avem nicio problemă cu un anumit aspect, fie nu îl observăm, fie îl privim fără emoții. De ce credeți că unii sunt deranjați de câini și alții îi iubesc? Sau de ce anume credeți că unora le plac mașinile mari în timp ce alții le detestă? Fiecare proiectează câte o traumă personală pe „lume”, această gradină vastă făcută special ca să ne arate ce anume avem noi de schimbat la noi.

La final, mai am un disclaimer: există și aici o limită. Să înveți să te iubești pe tine înseamnă ca uneori să știi să și pleci din anumite contexte. Adică, dacă interacțiunea cu un om toxic te zăpăcește și obosește, nu trebuie să stai lângă el doar pentru că trebuie să înveți să vezi lumea roz și cu el.

Doar că ține minte, diferența este aici: dacă te înfurie / enervează / înspăimântă / rănește emoțional în orice fel, de rezolvat este (și) la tine. Dacă doar observi o situație, de rezolvat este in cealaltă parte.

Și acum să vedem: ce părere aveți despre refugiați?

Lucrarea lui Byron Katie

Poate ați auzit de ea, eu de abia de curând i-am văzut câteva seminarii filmate. Se uita soțul meu la ele și am trecut pe lângă televizor. La 5 minute după ce am privit primul video cu ea, aveam lacrimi în ochi. În 3 zile, ceva în mine se transformase.

Continue reading

Cine e prostul de la masă?

Zilele astea m-am zvârcolit de durere. Durere de suflet, așa cum se întâmplă de fiecare dată când scot câte o traumă în față înainte de a-i găsi rezolvare.

Asta este una mare cu care mă tot lupt de vreo 2 ani. Astea mari nu merg atacate frontal, trebuie dansat în jurul lor înainte. Ele sunt în general noduri, cuprinse din mai multe temeri claie peste grămadă și protejate de multă teamă.
Continue reading

1

Eu sunt oglinda ta

Cum ar fi lumea oare dacă, în loc să ne uităm chiorâș unul la celălalt când ne enervăm, ne-am privi în oglindă? Cum ar arăta pământul dacă specia umană, în loc să alerge nebună după impresii și adulări, s-ar uita în sine la fiecare pas?

Să privim un pic o situație ipotetică: 2 prieteni se întâlnesc cu o persoană. Discută preț de 10 minute și apoi își continuă drumul. Primul prieten spune: „Ce arogant mi s-a părut omul ăsta!” Celălalt se uită mirat la el și îi răspunde: „Dimpotrivă, mie mi s-a părut a fi un om sensibil și timid.”

Cei doi sunt prieteni, deci împart păreri și valori. Iar al treilea le-a oferit în discuție aceleași cuvinte, gesturi, dar nu aceleași impresii. De ce îl privesc diferit?

Continue reading

CLOSE
CLOSE