Cei ce se vor îmbogăţi nu vor fi cei ce s-au gândit doar o dată sau de două ori la asta, ci cei ce se gândesc constant la asta. Nu aţi observat în jurul vostru tot felul de oameni plini de bani, dar din punct de vedere intelectual… nu promiteau nimic? Hai totuşi să nu fac discriminări acuma, căci nu se cuvine.

Jack Canfield are o teorie foarte interesantă în ceea ce priveşte îmbogăţirea. Într-un video (care-i mai jos, în acest articol) ne dă mură-n gură nişte paşi de îmbogăţire.

Decizia

Primul pas este să iei decizia că vrei să fii bogat. Cu ajutorul acestei decizii îţi programezi subconştientul să caute soluţii de îmbogăţire. Există multe teorii despre subconştient – am scris chiar şi eu.

Vizualizarea

Al doilea pas constă în vizualizare. Jack ne sugerează să vizualizăm în fiecare zi viaţa noastra atunci când vom fi bogaţi – deci să ne imaginăm exact cum ne dorim viaţa. Cu o casă mare şi o piscină? Cu un castel? (aici iar fac discriminări) Cu o limuzină? Cu mulţi prieteni şi multe ONG-uri care salvează vieţi? Tu alegi.

Acţiunea

Al treilea pas constă în acţiunea ta. Nu e de ajuns să-ţi doreşti ceva, trebuie să şi faci ceva în acest sens. Poţi face multe lucruri – citeşte cărţi despre cum să te îmbogăţeşti (există o groază de astfel de cărţi), economiseşte mai mult decât economiseai până acum, caută să mai faci bani din ceva, nu doar din job-ul tău etc.

Fii bogat!

Ultimul pas este să te comporţi ca un bogat. Ai de făcut un drum cu trenul? Ia biletul cel mai scump, în cel mai confortabil tren, caută să investeşti, comportă-te ca un bogat – depinde de tine ce înseamnă să fii bogat.

În cele din urmă ultimul pas va deveni un obicei. Te vei comporta mereu aşa cum ţi-ai dorit.

Poate pentru unii sună stupid, incredibil, dar eu unul cred în primii doi paşi din cei sugeraţi de Jack: decizia cu subconştientul şi vizualizarea. Acţiunea am învăţat singur că trebuie s-o fac dacă vreau rezultate. Ultimul pas ţine mai mult de fiecare.

Şi după tot articolul acesta parcă-mi vine să va reamintesc că…

Omul sărac nu e acela ce nu are niciun cent, ci acela ce nu are niciun vis.

- Harry Kemp

Care-i diferenţa dintre cele două zile?

În zilele normale cel mai adesea îmi fac treaba. Dimineaţa îmi iau micul dejun la o oră decentă (nu aproape de ora prânzului cum fac în zilele libere), apoi îmi fac treaba la serviciu, apoi fac probabil nişte cumpărături pentru casă, am timp să citesc, să cânt la chitară, să mă odihnesc, să iau cina la o oră normală (nu aproape de miezul nopţii).

În zilele libere programul meu e foarte haotic. Nu apuc să fac cumpărăturile necesare pentru că îmi e lene să ies din casă. Nu apuc să cânt la chitară sau să citesc pentru că nu-mi găsesc vreme. Nu mănânc la orele corespunzătoare… Şi toate astea în timp ce aveam o zi liberă – şi deci aveam timp să fac tot ceea ce îmi doream chiar mai mult decât într-o zi normală, de obicei foarte încărcată.

Ideea este că în zilele libere noi suntem şefii aceia pe care-i găsim la serviciu şi pe care-i displacem. Şi desigur că şeful din noi mereu o să zică, ştiind că-i zi liberă, “Hai să mai dormim 5 minute.” sau “Hai să stăm în pijamale azi căci nu avem drumuri de făcut.“.

Tocmai de aceea noi trebuie să ne planificăm ziua. Poate chiar cu o seară înainte. Planificându-ne ziua cu o seară înainte subconştientul nostru “lucrează” asemenea unui angajat, în timp ce noi dormim, la modul în care urmează să ne punem planul în aplicaţie următoarea zi. Sună ciudat dar cu toţii ştim că-i real. De câte ori nu aţi putut adormi pentru că vă gândeaţi constant la “măreţul” eveniment din ziua ce urma? Vă gândeaţi într-un mod foarte detaliat la ce urma să faceţi şi în ce mod. Asta va face şi conştientul vostru.

Vă las acum cu un scurt video interesant pe tema planificării zilei.

Jack Canfield a apărut chiar şi în filmul “Secretul” (2006).