Tag Archive

Tag Archives for " oameni "
12

Cum să alegi profesia care ți se potrivește – partea a II-a

Profesia care ti se potriveste…

Acum un an, când în sfârșit îmi găsisem jobul perfect, am ținut să dau sfoară-n țara despre secretul din spatele unui loc de muncă ce mi se potrivea. Am scris un articol și de atunci primesc mesaje încontinuu cu tot felul de situații și păreri în legătură cu această misterioasă cale de a găsi profesia sau facultatea potrivită. În principiu mesajele vin din partea elevilor de liceu sau din partea unor studenți care nu știu ce caută la facultatea de biochimioromanoamericanaciberneticoeconomica, pe care au vrut-o părinții. Am scris articolul mai mult din perspectiva personalității și a  modului de gândire pe care le avem, două caracteristici extrem de importante pe care trebuie să le iei în considerare atunci când aplici pentru un loc de muncă.

Și, după enspe mii de mesaje, păreri și frustrări primite, am zis că trebuie să îmi revizuiesc puțin punctele de vedere. Am făcut o mică cercetare, am adăugat, am scăzut, înmulțit și egal, iar situația stă în felul următor:

Majoritatea are undeva pe la 17 ani, 18 ani, exact vârstă care te pregătește de facultate. Alții sunt studenți deja  la școli la care nu au ce căuta, trimiși de părinți doar că să nu rămână copiii lor proști că nu au diplomă. Puțini cred că se fac bani din pasiuni și la vârsta maturității copiii ăștia chiar nu mai știu încotro să meargă. Toate meseriile, după ei, se plătesc prost, la facultate se intră greu, puțini sunt susținuți de cei dragi să facă ceea ce le place, majoritatea dă la o facultate doar că, odată ieșit de acolo, se găsește mai ușor job. Elevii nu primesc consiliere profesională, sau dacă primesc, primesc degeaba. Le intră pe o ureche, iese pe cealaltă. Se plâng la 20 de ani că sunt la o facultate la care nu se potrivesc și că, cea mai mare problemă, habar nu au  ce le place.  Nu își cunosc calitățile, aptitudinile, nu știu la ce sunt buni și ce îi duce capul să facă. Cam trist, nu?

Acum că știm cum stă problemă, să revenim la tine.

Continue reading

2

Rolul iertării în viaţa ta

Zilele trecute am avut parte de experienţe minunate care mi-au reamintit lecţii importante de viaţă, iar pentru asta nu pot decât să mulţumesc şi să fiu profund recunoscătoare. O anumită conjunctură, pe care sunt conştientă că eu am atras-o, şi anumite pesoane, cele mai potrivite, le-am ales că să-mi reamintească modul în care mi-am schimbat viaţă în urmă cu aproape 3 ani.

Lecţia iertării plenare (în totalitate) m-a dus cu gândul la expresia pe care tot mai multă lume o foloseşte în jurul meu. Da, cred că cei de lângă mine fac exces de expresia „ te iert, dar nu te uit” – expresie pe care personal, o traduc aşa: „ Te iert acum, dar aştept ocazia potrivită să-ţi reproşez încă o dată greşeala sau să te răsplătesc cu aceeaşi monedă”. Continue reading

8

4 pași pentru a cunoaște oamenii pe care, desigur, vrei să-i cunoști

În 2007 eram elev în clasa a 9-a. În septembrie 2006, fix înaintea începerii anului școlar, îmi făcusem un blog pe care publicam tot felul de lucruri – de la poze amuzante, la videouri, la păreri despre Dumnezeu, RATB, București și cine știe ce alte subiecte de interes pentru un adolescent rupt de realitate…
În aprilie 2007, căci atât a durat „distracția”, direcțiunea liceului aflase de blogul meu – pe care scriam, uneori, și povești amuzante din liceu: cum unii elevi dorm, cum unii profesori țipă etc.

Am fost trimis acasă, exmatriculat. A durat sub 12 ore să apar în presă.

Ei bine, dacă nu cunoșteam oamenii potriviți, nu ajungeam în presă și pierdeam această mică „luptă” din adolescența mea. Continue reading

6

Unii oameni sunt extraordinari, alţii sunt toxici

Cineva a spus odată că oamenii au 2 feţe. 2?! Nu ştiu cum vine asta, căci eu am simţit-o pe propria-mi piele că au cel puţin 3!

Există oameni buni, oameni răi, oameni frumoşi, oameni urâţi, oameni inteligenţi, oameni proşti. Cu toţii facem parte din cel puţin o astfel de categorie. Dar mai există şi acei oameni cărora noi le spunem „prieteni”, acei oameni în care avem puţin mai multă încredere, pentru care nutrim, într-un fel sau altul, sentimente mai speciale, oameni de care ne pasă puţin mai mult, oameni de la care vrem să învăţăm anumite lucruri şi pe care vrei să îi învăţăm altele. Continue reading

6

De ce e greu să te schimbi și soluții pentru schimbare

Cunosc oameni care susțin că vor să se schimbe, însă e prea greu să o facă. Le e teamă de schimbare și cele mai mici acțiuni, pot fi pentru ei pietre de încercare. Nu le convine locul unde locuiesc în chirie, iar dacă le spui „mută-te altundeva”, răspund „Și unde plec? Nu e așa ușor.”

Nu sunt fericiți în relație, dar răspunsul e „Și ce fac apoi? Rămân singur?”. Și în orice domeniu își găsesc scuze pentru care să rămână în același loc. Probabil că un loc nepotrivit care le provoacă suferință, însă e călduț și cunoscut. Continue reading

5

Îţi mulţumesc

Zi normală de miercuri. Aparent normală până la un punct. Ajung la birou cu 5 minute întârziere, pentru prima oară în ultimele luni. Nervoasă din cauza acestui aspect, deoarece nu îmi place să întârzii niciodată, niciunde, cu nicio ocazie, mă aşez la birou, deschid calculatorul, verific mailul, scriu repede articolul care trebuia postat cât mai de dimineaţă şi apoi clişeu – mă loghez pe facebook. Încă nervoasă, dar puţin mai liniştită pentru că am reuşit să termin articolul rapid, verific mesajele şi îi răspund unei domnişoare, pe care nu o cunosc personal, dar cu care începusem seara precedentă o discuţie pe cât de simplă pe atât de profundă.

Continue reading

2

Viaţa e mai frumoasă când zâmbeşti

Ştiu că am zis de atâtea ori că e musai să gândeşti mereu pozitiv, să ţii fruntea sus, să priveşti înainte şi să zâmbeşti. Da, îmi menţin în continuare părerea! Trebuie să faci lucrurile astea cât mai des. Doar că, la fel de conştientă sunt şi asupra faptului că există momente, zile, perioade în care nu suntem tocmai în apele noastre, în care suntem la un pas de a renunţa la tot ce am muncit şi obţinut până atunci, suntem dezamăgiţi fie de noi, fie de oamenii din jur, fie chiar de situaţia în sine. Şi ne aflăm pe marginea prăpastiei, la un pas de dezastru.

Prietenii te văd, vor să schimbe starea în care te afli şi încearcă prin toate metodele să te facă să îţi revii. Să fii iarăşi TU, cel cu zâmbetul pe buze, cel care îi face pe toti să se simtă extraordinar. Uneori te amuză încercările astea, alteori te scot din minţi. De ce? Pentru că ei, în fond, nu vor reuşi nimic. Dacă dorinţa de depăşire a momentelor grele nu vine de la tine, din interiorul tău…totul e în zadar.

Continue reading

5

De ce singur?

Suntem ființe sociale! Simțim nevoia de companie, de prieteni, de dușmani, de sufletul pereche… Și uite așa formam grupuri, familii, facebook-uri. Dar oare câți dintre noi fug de fapt de singuratate?

Eu sunt una dintre aceia! Da, recunosc, deși acum jumătate de an nu aș fi recunoscut asta! Eu?! Eu, care ma cunosc pe mine insumi atat de bine! Eu, care am muncit atatia ani la a fii independenta! HA!

Dar uite așa m-a aruncat viața în altă tară, cu altă limbă și… și singurătatea m-a lovit din plin! Am spus eu ca îmi fac acolo prieteni fără nici o problema, dar nu au venit ei chiar așa repede pe cât am “planuit”. Si atunci ce sa fac? Că doar acasă mergeam cu prietenii la o cafea și la plaja o luam mereu pe my bff. Continue reading

2

Interviu – Iv cel naiv

 „Poezia e felul meu de a le da curaj. Cand oamenii au curaj, zambesc mai des, si mai frumos.”

Iv este un naiv poet care încearcă să facă poezii cât mai frumoase pentru ca oamenii să zâmbească cât mai mult.

Îl descoperisem pe Iv de ceva timp, dar relativ recent şi oarecum întâmplător am dat peste adresa lui de mail, pe care nu o observasem – de obicei intrând şi savurându-mi poezia zilnică -, şi-am zis să îi punem câteva întrebări. Iacătă ce-a ieşit.

 

1. Cum eşti şi ce faci când nu eşti Iv? Eşti tot naiv? Ştiu că vrei să menţii anonimatul, de aceea nu te întreb cine eşti cu adevărat… ci doar… cum eşti.

Sînt un tip normal. Am eşecuri, fac greşeli, gătesc des, călătoresc, o să scriu probabil toată viaţa ceva sau altceva, mă uit des la nori, tind să urmăresc fluturii când îi întâlnesc, port ochelari, fac poze, azi m-am tuns. Continue reading

10

Spui: „Te Iubesc”?

Unul dintre cele mai grele lucruri în viaţă este să ai cuvinte în inimă, pe care nu le poţi pronunţa. (James Earl Jones)

Iubirea este un element instabil. Creşte aşa… ca praful de copt pentru prăjituri când îl combini  cu o soluţie acidă. Il simţi acolo, în tine, cum creşte şi creşte şi te umple. La un  moment dat îl simţi că a crescut atât de mult, încât nu mai are loc. Ce te faci atunci? Singurul mod în care te poţi elibera de presiunea aceea ce devine insuportabilă este să spui “Te iubesc”. Continue reading

1 2 3
CLOSE
CLOSE