Ne împărţim în pesimişti şi optimişti, negativişti şi pozitivişti, realişti şi supra-realişti toată ziua dar nici măcar nu ştim ce-i de fapt “optimismul”. Nu-i cam ciudat să folosim un cuvânt pe care nu ştim să-l explicăm?

Îmi amintesc că acum ceva timp am avut o mică “confruntare” cu cineva. Îi spuneam că-i cam pesimist şi asta nu-i bine deloc. I-am recomandat să vadă mai des partea plină a paharului. Răspunsul pe care mi l-a dat a fost unul destul de dur: “Deci tu spui că dacă mi-a murit mama şi sunt supărat ar trebui să zâmbesc?“. Pe moment voiam să-i zic că “Nu asta-i optimismul.” … dar de fapt, da, asta voiam să facă. Să zâmbească, să fie vesel, să-şi folosească timpul aşa cum trebuie, nu plângându-şi mama zi şi noapte. E greu, îmi închipui, dar tocmai de aia optimismul este un exerciţiu, un antrenament.

Vineri, pe 9 aprilie, am fost la Optimism 2010 – un eveniment ce are ca scop transformarea oamenilor din public în optimişti şi prezentarea unor proiecte optimiste. Am avut parte de mai multe prezentări – unele mai personale, altele mai puţin, unele mai optimiste, altele mai puţin… dar prezentarea lui Cristian Lupşa mi-a rămas prinsă în cap.

El a venit şi ne-a prezentat 25 de lucruri care-l motivează, sau altfel spus: “25 de surse de optimism“. Imaginaţi-vă că unul dintre aceste lucruri era chiar Batman. După ce a prezentat fiecare din cele 25 de surse ne-a rugat să scriem pe o foicică măcar 3 surse de optimism pe care le avem noi – un exerciţiu foarte simplu şi totodată foarte bun.

Pe 9 aprilie are loc ediţia de primăvară a evenimentului Optimism 2010. Eu vă recomand să vă înscrieţi.

Vorbitorii “optimişti” vor fi:
Cabral Ibacka                          Cristina Bazavan

Cu toţii avem ferestre prin casă şi presupun că o mare parte din noi ne şi uităm prin ele. Eu unul mă uit destul de rar – recunosc, dar nu asta-i ideea. Ideea este că cu toţii ştim ce-i o fereastră… Şi cum cu toţii avem o fereastră acasă, cu toţii avem şi o fereastră imaginară care stă chiar în faţa ochilor noştri (nimeni nu ştie de ea, nici măcar voi – doar eu ştiu de existenţa ei pentru că tocmai vă spun şi vouă despre ea).

Prin fereastra asta imaginară fiecare din noi vede viaţa şi lumea exterioară într-un mod diferit – desigur, depinzând de fereastră: unii au ferestre vechi, alţii au termopane, unii au ferestrele curate, alţii au ferestrele murdare … şi astfel unii din noi ajung să vadă viaţa prin prisma unei atitudini pozitive în timp ce alţii o văd prin prisma unei atitudini negative.

Gata cu pesimismul, se aude? O să-mi zici acum că ai momente de pesimism involuntar… da, e adevărat, uneori e incontrolabil şi involuntar, dar măcar încearcă să-ţi controlezi gândurile în direcţia corectă (vasăzică să treci la optimism) când îţi dai seama că esti cam pesimist. Imaginează-ţi că ai un buton de “On/Off” pentru “Flux forţat de gânduri pozitive“. Când vezi că ai gânduri negative într-un mod involuntar apasă acel buton. Chiar dacă situaţia nu e prea favorabilă forţează-te, apasă butonul şi încearcă să vezi situaţia din perspectiva plină a paharului.