Nu de mult am întrebat “Ce este optimismul?“… şi drept concluzie m-am hotărât să fac acest workshop.

Înscrieri şi detalii aici.

Îmi amintesc că acum ceva timp am avut o mică “confruntare” cu cineva. Îi spuneam că-i cam pesimist şi asta nu-i bine deloc. I-am recomandat să vadă mai des partea plină a paharului. Răspunsul pe care mi l-a dat a fost unul destul de dur: “Deci tu spui că dacă mi-a murit mama şi sunt supărat ar trebui să zâmbesc?“. Pe moment voiam să-i zic că “Nu asta-i optimismul.” … dar de fapt, da, asta voiam să facă. Să zâmbească, să fie vesel, să-şi folosească timpul aşa cum trebuie, nu plângându-şi mama zi şi noapte. E greu, îmi închipui, dar tocmai de aia optimismul este un exerciţiu, un antrenament.

Şi acum întrebarea este: Antrenament? Pentru cine?

Şi eu răspund tot cu o întrebare: Cine ne conduce: conştientul sau subconştientul?

Dau şi răspunsul: Subconştientul.

Deci pentru cine-i antrenamentul? E un antrenament impus de conştient inconştientului.

Greu de digerat? Poate că la prima vedere da, dar de fapt este foarte logic.

Am întrebat zilele trecute pe Facebook ce este optimismul. O parte din răspunsuri sunt aici:

Ce nu s-a zis şi voiam să se zică?

Optimismul este o atitudine. :)

El a venit şi ne-a prezentat 25 de lucruri care-l motivează, sau altfel spus: “25 de surse de optimism“. Imaginaţi-vă că unul dintre aceste lucruri era chiar Batman. După ce a prezentat fiecare din cele 25 de surse ne-a rugat să scriem pe o foicică măcar 3 surse de optimism pe care le avem noi – un exerciţiu foarte simplu şi totodată foarte bun.

Am luat, am scris, şi la urmă am lipit toate foicelele optimiste pe două table din spatele sălii. În pauză nu m-am putut abţine şi am tras cu ochiul peste sursele de optimism ale celor 150 de oameni din sală… şi ce am găsit?

Asta:

Da… cele 3 surse de optimism pentru cineva din sală erau mama, Motivonti şi ciocolata.

Iar pentru Motivonti vederea propriului nume pe foicica altui om a fost instant o sursă de optimism!

Dar pe tine ce te face un optimist?

Este “sănătos” să ne cunoaştem foarte bine pe noi înşine. Asta împlică să cunoaştem chiar şi sursele noastre de optimism pentru a putea apela la ele în zilele mai pesimiste.

Deci să facem acest exerciţiu pe care ni l-a recomandat Cristian Lupşa: scrieţi într-un comentariu mai jos măcar 3 surse de optimism (puteţi scrie chiar numele unor persoane) şi hai să ne comparăm apoi sursele.

PS: Tu, cel ce ai scris pe foicica din poză, nu vrei să ne spui cine eşti? :)

Pe 9 aprilie are loc ediţia de primăvară a evenimentului Optimism 2010. Eu vă recomand să vă înscrieţi.

Vorbitorii “optimişti” vor fi:

Cabral Ibacka                          Cristina Bazavan

Dan Dumitrescu                       Sandra Ghiţescu

Cristian Lupşa                         Alex Gavriliu

Adrian Soare

Prin fereastra asta imaginară fiecare din noi vede viaţa şi lumea exterioară într-un mod diferit – desigur, depinzând de fereastră: unii au ferestre vechi, alţii au termopane, unii au ferestrele curate, alţii au ferestrele murdare … şi astfel unii din noi ajung să vadă viaţa prin prisma unei atitudini pozitive în timp ce alţii o văd prin prisma unei atitudini negative.

Este bine să te menţii curat şi strălucitor; tu eşti fereastra prin care trebuie să vezi lumea.

- George Bernard Shaw

Oamenii, de la natură, au ferestrele curate, strălucitoare, noi-nouţe, dar timpul le murdăreşte aceste ferestre. Priveşte copilaşii ce abia învaţă să meargă. Ţi se pare că ei sunt depresivi că nu reuşesc să meargă după o grămadă de încercări?

Ce trebuie făcut în acest caz? Ferestrele trebuiesc curăţate. Şi aici apare problema: unii îşi curăţă ferestrele iar alţii nu.

Fereastra murdară şi fereastra curată

Exemplele unor oameni ce au fereastra imaginară murdară şi a unora ce au fereastra imaginară curată vă pot da o groază…

Oamenii cu fereastra murdară:

• vor “medita” asupra problemelor ce le au
• vor găsi oamenilor din jur o groază de defecte
• se vor gândi doar la lucrurile ce le lipsesc
• îşi “văd” doar limitele
• sunt negativişti, pesimişti, depresivi

Oamenii cu fereastra curată:

• vor căuta soluţii pentru problemele cele au (şi adesea le vor găsi – şi vor fi soluţii originale)
• vor căuta în oamenii din jurul lui aspecte pozitive, calităţi
• vor fi recunoscători pentru ce au şi vor valorifica la maxim aceste lucruri
• îşi “văd” posibilităţile
• sunt pozitivişti, optimişti, fericiţi

Dacă ţi se pare că ce am zis mai sus sună utopic înseamnă că ai fereastra murdară.

Curăţă-ţi fereastra!

Nu, nu, nu trebuie să megi la nicio spălătorie auto! Tot ce trebuie să faci este să iei o cârpă imaginară şi să o freci puţin de fereastra ta imaginară, apoi să te uiţi prin fereastră spre lumea dinafară dintr-un alt unghi. Încearcă să schimbi unghiurile din care priveşti lumea. Experimentează. Fă schimbări, fă lucruri noi.

Apoi încearcă să-ţi schimbi pas-cu-pas atitudinea: nu te mai plânge, nu mai spune prostii, fii mai atent la detalii, nu mai căuta limite – caută oportunităţi … trebuie să te transformi.

Nimeni nu te poate transforma – tu singur poţi face asta.

Un pesimist va vedea mereu partea goală a paharului, un optimist va vedea mereu partea plină a paharului iar un realist mereu va şti că stând în preajma paharului va trebui cândva să-l spele.

Metoda 1: Stilul forţat

Ştiţi că există anumite melodii proaste ce ajung în topurile charturilor şi apoi în heavy-rotation pe la radiouri şi televiziuni. Chiar dacă ţie îţi displace complet melodia o vei asculta constant la radio. De fiecare dată când o vei auzi vei spune: “Uf, iar melodia asta idioată!” dar cu siguranţă te vei trezi câteva zile mai târziu fredonând-o involuntar. De ce? Tocmai asta-i chichiţa.

Obligă-te, forţează-te, fă orice trebuie să faci şi priveşte totul din perspectiva plină a paharului. Mereu. Cât mai des. Cu fiecare ocazie! La un moment dat va fi un lifestyle. Eu nu spun că-i uşor să faci asta, dar făcând şi făcând te vei învăţa să gândeşti pozitiv.

Metoda 2: Prietenii

E o metodă puţin mai dură după părerea mea, dar e sănătoasă. Prietenii tăi reprezintă o mare parte a timpului tău liber. Contează foarte mult cu ce fel de oameni îţi petreci timpul. Cum s-o fi născut un curent “emo” dacă nu printr-un grup de prieteni pesimişti şi niste muzică reprezentativă gândurilor lor?

Ideea este să încerci să-ţi evaluezi prietenii şi să-i imparţi în două categorii: pesimişti (toxici) şi optimişti (benefici). Apoi tot ce trebuie să faci este să stai departe de cei toxici şi să te foloseşti de cei benefici. Da, ştiu, sună dur, îngrozitor… dar este sănătos pentru pesimistul din tine.

Unii vor zice: “Dar vreau să-mi ajut prietenii pesimişti.” – vorbind ca mine, de parcă ar fi bolnavi. Nu, nu sunt bolnavi. Sunt doar pesimişti, ca tine, şi tu încerci să te transformi în optimist pentru că ai auzit tu că-i mai bine şi mai frumos.

Dacă chiar vrei să-ţi ajuţi un prieten pesimist atunci bagă-l în gaşca ta de optimişti. Chit că-i o gloată de tipi cu care ieşi în baruri să vezi meciuri sau nişte “ciudaţi” pasionaţi de astre, ideea este ca ei să reprezinte pentru tine optimism.

Şi închei cu un citat anonim:

Prietenii îţi vor extinde viziunea… sau îţi vor omorî visurile.