Nu întotdeauna oamenii reacţionează aşa cum ne dorim. De multe ori ei nu fac lucrurile aşa cum ne-am fi imaginat noi şi ne înşeală aşteptările.

Din păcate trăim într-o societate şi nu putem face totul singuri, munca în echipă fiind din ce în ce mai des întalnita. Apare atunci inevitabilul – trebuie să îi critici pe ceilalţi. Nu este o soluţie de dorit însa ştim că o critică poate să fie constructivă şi să îmbunătăţească relaţiile dintre oameni. Problema se pune însa la modul de expunere al criticilor. Ideea de bază este sa critici comportamente şi idei, nu persoane! Sfaturile următoare te vor ajuta să modifici comportamentele deranjante la ceilalţi într-un mod cât mai discret şi clar.

Cum erai la 18 ani… sau la 16? Care erau visele tale? Ce planuri aveai?

Sunt sigură că te-ai gândit de multe ori la asta. Fie că au trecut 2 sau 20 de ani.

Cât din ceea ce ai dorit ai reuşit să realizezi? Câte din visele tale s-au schimbat cu altele, mai „pretenţioase”? Câte dezamăgiri ai avut în timpul ăsta? De câte ori te-ai simţit dezarmat şi incapabil să îţi atingi ţintele propuse? Te-a făcut asta să renunţi sau ai găsit forţa să te reculegi şi să mergi mai departe?

Era cândva un regat. Acest regat era condus de un rege şi  o regină minunaţi. Toţi supuşii îi iubeau pentru bunătatea şi înţelepciunea lor. Toată lumea era fericită. Într-o zi, regele vecin a pornit război împotriva lor, invidios pe bunăstarea şi fericirea lor. Parte din strategie a fost să le otrăvească fântânile, dar nu ca să îi omoare, ci ca să înnebunească. Toţi locuitorii regatului au băut apa otravită şi au înnebunit. Regele şi regina, nefiind oameni de rând, nu au baut pentru că ei beau numai băuturi alese, aşa că au rămas întregi la minte.

După ce şi-au pierdut minţile, supuşii au vrut sa-i omoare pe rege şi pe regină pentru că aceştia din urmă nu le mai placeau şi nu erau ca ei. Atunci regina, în înţelepciunea ei, l-a sfătuit pe rege să bea şi ei apa aceea ortăvită şi să devină nebuni asemeni supuşilor lor.

Există o vorbă care spune că Nu poţi să schimbi oamenii din jurul tău şi nici nu-i frumos să încerci..

Şi întrebarea mea este: De ce? De ce n-ar fi frumos şi de ce n-aş putea să schimb oamenii din jurul meu?

Indiferenţa nu-i bună: Dacă trec pe stradă pe lângă un gunoi aruncat pe jos lângă un coş de gunoi, moral ar fi să ridic gunoiul şi să-l pun în coş, aşa-i? Deci… să fac o schimbare.

Atunci, nefiind un om indiferent, de ce să nu ajut oamenii din jurul meu încercând să le schimb o percepţie?

Am auzit la radio că în Bucureşti începe programul „Rabla casnică”. Toţi cei cărora le pasă de mediu îşi pot lăsa în faţa caselor/blocurilor aparatele electronice şi electro-casnice pentru a fi ridicate de către firmele de specialitate contractate. De asemeni, se foloseşte acelaşi program pentru tot felul de deşeuri rezultate din activitaţi casnice. Mi se pare o idee extraordinară. Acelaşi sistem ar putea fi aplicat pentru o mulţime de alte lucruri: „Programul rabla pentru haine vechi” sau „Programul rabla pentru jucării”.

Azi sunt cu capsa pusă! Am mii de nervi şi îmi vine să urlu! Păi cum naiba să nu te scoată din ale tale? La radio, la televizor, în presă, zilnic citim, vedem sau auzim ce mai fac românii. Se omoară, îşi dau foc, se bat. Între ei, nevestele, copiii, vecinii, colegii. Avem emisiuni cu ştiri violente. Avem tot felul de emisiuni pe toate posturile, cu ştiri mondene, unde se mediatizează liste cu fotbalişti regulaţi de nu-ştiu-ce piţipoancă. Divorţuri între vedete. Scandaluri. Beţii. Furturi. Crime. Violuri. Abuzuri de tot felul.

Chiar nu suntem buni decât la aşa ceva? Chiar nu avem altceva de spus şi de făcut decât nenorociri?

Sunt şi câteva emisiuni culturale, de exemplu pe TVR 1, unde sunt invitaţi oameni de cultură, dar se emit la nişte ore atât de inaccesibile încât nici nu le putem pune la socoteală!

Întrucât ieri am avut onoarea de a vă prezenta cartea lui Ştefan Murgeanu, astăzi, prin bunăvoinţa aceluiaşi Ştefan Murgeanu, avem de dat 3 exemplare din “Concediază-ţi şeful!” , precum şi bonus 3 exemplare din “Ghidul carierei tale”

Sperând că aţi citit articolul de ieri şi că v-a atras atenţia, motivându-vă să vă doriţi cartea, vă oferim posibilitatea de a intra în posesia ei participând la urmatorul concurs.

Aşadar, pentru a obţine cartea trebuie să răspundeţi la urmatoarea întrebare: Ce i-ai spune şefului tău atunci când l-ai concedia?

Nu poate exista o transformare a întunericului în lumină şi a apatiei în mişcare fără EMOŢIE. (Carl Gustav Jung)

Ora 20.00. Zgomotul produs de motoarele deja pornite se intensifică. Simt cum miracolul ce ne-a acceptat primitor începe să se dezmortească. Alunecă încet către luminile dispuse pe drumul ce-l are de parcurs.

E linişte. Unii urmăresc cu atenţie indicaţiile stewarzilor, în timp ce alţii privesc dezinteresaţi prin hublou. Este o noapte neagră. Sau aşa o percep eu. Poate din cauză că luminile oraşului sunt foarte departe şi singurul contact cu exteriorul sunt beculeţele ce clipesc ritmic, nervoase, indicând şi delimitând traseul.