Cine mai ascultă şi ideile tinerilor? La şcoală/facultate profesorii vor ca toţi elevii lor să tacă din gură şi să asculte la ei. Chiar dacă cumva ai ceva interesant de zis este mai bine să îţi ţi ideea doar pentru tine. Acasă părinţii parcă sunt din ce în ce mai ocupaţi şi nu au timp să mai asculte ce idei mai are copilul lor. De multe ori simţim că nici cu prietenii nu putem discuta alte lucruri în afara de “ce a făcut ăla” şi “ce mi s-a întâmplat azi”. Atunci, cine mai ascultă ideile tinerilor?

De foarte multe ori cele mai bune idei vin din partea celor “mici”. Din acest motiv noi, “Scopul meu” împreună cu Motivonti am decis să pornim întâlnirile “La un pahar de vorbă bună”.

Eu sunt genul de om care e lipsit de prieteni dar oricând iese prin oraş dă peste cineva “cunoscut”. Am o groază de oameni pe care-i cunosc din medii diferite – dar cu care nu ţin legătura, cu care nu sunt prieten. Aceşti oameni sunt “cunoştinţe” – cel puţin aşa-i numesc eu.

De ce prefer multe cunoştinţe în favoarea multor prieteni? E simplu: Prietenii necesită timp, atenţie, sentimente. Cunoştinţele în schimb nu îţi cer toate acestea. Ele sunt acolo, ştii cum să dai de ele, ştii unde le găseşti şi, cel mai important, ştii că le poţi cere ajutor exact cum poţi cere ajutor şi de la prieteni.

Rutina, o urăsc! O urăsc pur şi simplu. O detest. Pentru mine rutina este O-BO-SI-TOA-RE. Am despărţit bine în silabe? Este obositoare, stresantă, plictisitoare, ucigătoare de motivaţie şi creativitate. Rutina este boala ce apare mai ales în societatea noastră de consum, în acest secol al vitezei.

Stau şi mă întreb cum pot unii oameni face absolut zilnic aceleaşi lucruri fără să nu cedeze nervos. Eu n-aş putea. Deşi scriu zilnic pe Motivonti (şi se poate considera o rutină)…

Cred că de fapt există două tipuri de rutine (chiar dacă cuvândult “rutină” n-are de fapt plural în limba noastră). Rutine ce vrem să ni le creăm şi rutine ce ne afectează. O să încep cu cele ce ne afectează: