Tag Archive

Tag Archives for " strain "
2

Zâmbete străine

Azi am simţit pe propria-mi piele puterea zâmbetului, şi nu a unuia… ci a vreo 5. Şi nu venite din partea prietenilor, ci a oamenilor necunoscuţi. Hai să vă povestesc despre zâmbete străine:

Duminică, 8 decembrie 2013, ora 11.30. O zi puţin înnorată, oameni puţini pe stradă şi trişti… gri… supăraţi. Ajung la metrou şi mă aşez liniştită pe peron, aşteptând metroul. Soseşte după aproximativ 4-5 minute. Aproape gol. Mă urc, îmi dau ghiozdanul jos de pe umăr şi mă aşez pe un scaun. După 2-3 staţii se umple; îmi dau iPod-ul la maxim si stau la locul meu. La un moment dat ridic ochii din pământ şi văd cum îmi zâmbeşte o doamnă. Continue reading

5

Îţi mulţumesc

Zi normală de miercuri. Aparent normală până la un punct. Ajung la birou cu 5 minute întârziere, pentru prima oară în ultimele luni. Nervoasă din cauza acestui aspect, deoarece nu îmi place să întârzii niciodată, niciunde, cu nicio ocazie, mă aşez la birou, deschid calculatorul, verific mailul, scriu repede articolul care trebuia postat cât mai de dimineaţă şi apoi clişeu – mă loghez pe facebook. Încă nervoasă, dar puţin mai liniştită pentru că am reuşit să termin articolul rapid, verific mesajele şi îi răspund unei domnişoare, pe care nu o cunosc personal, dar cu care începusem seara precedentă o discuţie pe cât de simplă pe atât de profundă.

Continue reading

10

Mulţumesc, străine!

Nu, nu cred în superstiţii, deşi astăzi, marţi 13, am avut parte de una din cele mai proaste zile din ultima perioada, zi care, însă, nu a fost lipsită şi de momente geniale, cum ar fi următorul.

Ora 17.25, Lipscani, Centrul Vechi, Bucureşti. Mergeam repede să ajung la întâlnirea cu dragii mei colegi şi prieteni din echipa Motivonti pentru a pune ţara la cale să vă motivăm pe voi, ma uitam în pământ, plină de nervi cu o falcă-n cer şi una-n pământ când deodată văd în faţa mea nişte picioare care nu voiau să se dea la o parte. În timp ce ridicam ochii din pământ mă tot gândeam de ce persoana respectivă nu voia să facă 2-3 paşi într-o parte. Văd în faţa mea un tip necunoscut, pe la vreo 25-28 de ani cu care am purtat următorul dialog: Continue reading

CLOSE
CLOSE