Tag Archive

Tag Archives for " terapie "

A-ha, de la interjecție la proces terapeutic

Rar de tot mai citesc câte un articol de pe blogurile de parenting. Și mai rar merg la conferințe de parenting. Astăzi, pentru prima oară am citit la Pisica pe sârmă un articol pertinent, de bun simț și mai ales onest: despre zen-ul conferințelor, a-ha-urile cuceritoare (nici nu știți cât de tare îmi displace termenul!!!!) și infernul în care te afunzi când trece ceva timp de la conferință.

Ce oferă o conferință?

Prin excelență, o conferință oferă o informație, de cele mai multe ori, atât de accesibilă, atât de cu bun simț formulată încât singurul lucru pe care-l poți face este „a-ha”!!!!

Cine și de ce ajunge la conferințe?

De obicei, la conferințe ajung persoane dornice să afle informații pe tema propusă, adică persoane cărora le lipsesc acele informații, dar sunt conștiente de lipsă.

Aici e un pic de discutat: cei care sunt conștienți că le lipsește informația sunt cumva cu un pas înaintea celor care ar avea nevoie de informație dar nu sunt conștienți de asta, așa că rar ajung la conferințe.

Ce le lipsește conferințelor?

Le lipsește în special acest al doilea segment de participanți (cei care ar avea nevoie de informație dar nu sunt conștienți de asta) și tocmai de aceea procentul de inutilitate al conferințelor este mare.

Cum poate deveni o conferință cu adevărat utilă?

  1. Prin atragerea la conferință a celor care ar avea nevoie de informație dar nu sunt conștienți de asta.
  2. Prin depășirea fazei de „a-ha”!!!!!

Dezvoltare personală, evoluție, vindecare, nu înseamnă a-ha!

A-ha este o confirmare a ceva ce știai deja.

Pornind de la premisa că ești printre cei care ajung la conferințe, înseamnă că ești deja în posesia câtorva informații, deci ai „a-ha-ul” la purtător, eventual ai nevoie doar de o confirmare. Și totuși te duci la conferință pentru că nu ești ok, nu ești încă bine, simți că-ți lipsește ceva, ești într-o permanentă căutare, știi cam ce trebuie să faci dar când ești pus în situație totul se șterge cu buretele iar tu reacționezi exact așa cum ai făcut-o toată viața. Mergi la conferință, a-ha, ai găsit, pleci fericit de acolo și când te confrunți prima dată cu situația…oha! reacționezi exact la fel ca înainte, toată informația pare să fi fost în zadar.

De obicei, conferențiarii oferă informații, ca și punct de plecare, un fel de „a-ha, asta am de făcut de aici încolo!”

Faza e că dacă ai fi putut face acel lucru de bun simț, nu ajungeai la conferință, dar tu ai ajuns tocmai pentru că nu-l poți face și nu-l poți face pentru că ceva din trecutul tău, un ceva care de obicei ține de educația pe care ai primit-o ca și copil, nu te lasă. Este un ceva pe care ai șansa să-l conștientizezi la conferință, dar e nevoie să-i acorzi timp, atenție și mai ales disponibilitate pentru a-l schimba, iar când spun schimbare vreau să spun de fapt vindecare.

Conferințele nu vindecă.

Conferințele doar te informează că ai ceva de lucru cu tine pentru a vindeca, proces care se numește terapie. A-HA!

Revenind conferințele de parenting, Alfie Kohn revine la Bucureşti la invitaţia Totul despre mame şi va susţine două conferinţe  –Parenting necondiţionat şi Argument împotriva competiţiei, pe data de 21 mai la Muzeul Național de Artă al României, sala AUDITORIUM. Detalii despre conferinţă găsiţi aici.

Sunt sigură că vor fi multe a-ha-uri, mă aștept să fie așa. Însă pentru a rămâne cu ceva după această conferință sau după oricare alta, e necesar să parcurgem pași înspre acel rezultat despre care ni se vorbește, iar pașii aceștia îi putem parcurge acompaniați de un specialist, după conferință, folosind informația ca punct de reper, ca țel către care ne îndreptăm în procesul terapeutic fără de care a-ha este doar o interjecție.

2

Omul în cautarea sensului vieţii – Viktor Frankl

Am întrebat zilele astea pe fanpage-ul Motivonti care este sensul vieţii voastre. Am pus întrebarea pentru a va pune pe gânduri şi în scurt timp am început să primesc şi răspunsuri. Legat de acest subiect, astăzi vreau să vă povestesc despre o carte pe care îmi place să o citesc ori de câte ori trec printr-o perioada mai grea, şi anume Omul în căutarea sensului vieții de Viktor Frankl.

Viktor Emil Frankl (1905-1997) a fost un psihiatru şi neurolog vienez, cel care a fondat logoterapia, Cartea care l-a făcut cunoscut este Man’s search for meaning (Omul în căutarea sensului vieții).

Viktor devine în timpul războiului prizonier în lagărul de la Auschwitz, pierzând odată cu intrarea acolo totul: de la cercetările sale până la propria familie. Cruzimile şi ororile la care asistă îl îngrozesc. Întrebarea care îl macină este ce ne motivează să mai trăim atunci cand am pierdut totul. El îşi gaseste raspunsul şi la finele războiului iese teafăr din lagăr, înfiinţând terapia existenţială sau logoterapia, care este descrisă pe larg în a doua jumătate a cărţii. ”Sensul vieţii” sale l-a ajutat să meargă mai departe, l-a ţinut practic în viaţă şi l-a ajutat să treacă peste toate obstacolele pentru a-şi atinge scopul. Continue reading

CLOSE
CLOSE