Există un proverb pe care cu siguranţă îl ştim cu toţii: “Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.“. Pentru două săptămâni sunt coordonatorul unui grup de 18 copilaşi cu vârste cuprinse între 14 şi 17 ani. Ieri o parte destul de mare din ei (peste jumătate de grup) a întârziat la o activitate în jur de 15 minute.

Nu, nu m-am dus să-i trag de urechi, nu m-am dus să zbier la ei sau să-i grăbesc… Nu-mi place să “trag” de oameni. Dacă ai convenit cu cineva că la o anumită oră trebuie să fii într-un anumit loc, atunci mi se pare de bun simţ să te prezinţi acolo la ora care trebuie.

Se spune că timpul este inamicul nostru numărul unu indiferent că suntem bogaţi, săraci, din America sau Africa, creştini sau budişti, blonzi sau bruneţi, răi sau buni ş.a.m.d. Timpul ne afectează pe toţi – exceptând acei câţiva asiatici care au vârste de peste 120 de ani acum şi spun că au găsit “Cheia succesului”.

Dar oare chiar este timpul un inamic pentru noi? Nu cumva suntem noi propriul nostru inamic? Timpul ne controlează pe noi, sau noi ne controlăm timpul? Tind să cred că noi controlăm timpul… căci altfel expresia “nu mai pierde vremea” nu mai are niciun sens.

O problemă de care m-am lovit eu în acest oraş mare şi aglomerat (şi anume Bucureştiul) este traficul. Niciodată nu ştii ce-i mai bine să iei: tramvaiul, metroul, taxiul, bicicleta, picioarele la purtător, rolele sau mai ştiu eu ce.

Dar într-una din zile am avut o revelaţie amintindu-mi ca banii-s timp – sau cum zic americanii: “Time is money“. Ştiu că-i invers tradus, dar oricum o pui, tot e corect: Banii-s timp şi timpu-i bani.

Eu sunt genul de om care nu suportă traficul pentru ca am impresia că pierd timpul. Totodată sunt genul de om care şi-ar da cele trei mese regulate pe zi şi somnul în schimbul lucrului efectiv. Aş prefera să pot să nu dorm – sau să pot să dorm doar 2-3 ore pe noapte – ca să pot să lucrez cât mai mult. Mereu am impresia că timpul nu îmi ajunge.

Oamenii, în general, au un talent incredibil de a pierde timpul – mai ales atunci când au de făcut ceva ce nu au chef să facă. Totuşi, se spune că avem doar o viaţă… deci fiecare secundă din viaţa nostră trebuie valorificată – nu? Cel puţin eu aşa gândesc. Fiecare lucru cu care-mi “consum” timp trebuie să merite.

Timpul este cel mai bun profesor. Din păcate, el îşi omoară toţi elevii.

- Hector Berlioz

Ăsta-i adevărul. Timpul clar nu-i un prieten prea bun – ba trece prea repede, ba trece prea încet… şi la urmă oricum ne omoară. În situaţia asta întrebarea este: Cum să valorificăm timpul cât mai bine?

Am vrea noi să fie posibil! Adevărul este că nu noi controlăm timpul, ci el ne controlează pe noi. Timpul trece orice am face. Degeaba stăm şi aşteptăm timpul potrivit să ne facem o meserie, să construim o casă, să facem un copil pentru că este o aberaţie. Dacă vrei să faci ceva trebuie să faci acum, în momentul prezent, pentru că altfel timpul trece fără să-ţi dai seama şi tu nu ai apucat să realizezi nimic. Probabil că niciodată nu te-ai gândit serios să realizezi ceva, tot mereu ai amânat.