Răspunsul ar trebui să fie foarte prompt: BANII.

Dar acum gândeşte-te strict la persoana ta (şi zic asta în speranţa că eşti angajat sau faci ceva prin care ai câştiguri materiale): Pe tine ce te face să lucrezi?

Banii ca rezultat? Banii ca nevoie? Banii şi lucrurile ce le poţi procura cu ei după programul de lucru? Experienţa câştigată? :)

Încă de când suntem mici suntem educaţi într-un fel foarte haios fără să ne dăm seama. Ni se întipăreşte-n cap că:

1. Dacă suntem recompensaţi înseamnă că facem o treabă bună, şi deci ar trebui să continuăm aşa…
2. Dacă suntem pedepsiţi înseamnă că nu facem ce trebuie, şi deci ar trebui să încetăm…

Când ne angajăm ni se spune că dacă facem o treabă bună primim bani în plus, iar dacă lipsim o zi de la serviciu ni se taie o zi de salariu.

Vă amintiţi de copilărie? Recompensare/pedeapsă… Aşa cum ne educă mama, aşa-i tot restul vieţii. Dar oare-i chiar aşa? Se pare că nu.

Un studiu de la M.I.T. (Massachusetts Institute of Technology) spune că recompensarea cu bani funcţionează DOAR ATUNCI când angajatul are de făcut ceva fizic. Cu cât zugravul e plătit mai bine, cu atât va zugrăvi mai repede şi mai frumos. Şi cel puţin la noi în ţară… asta-i foarte adevărat. Nu?

Dar când angajatul trebuie să facă mai complicat (deci ceva cognitiv, nu fizic), oamenii iniţial recompensaţi cel mai mult dau cel mai mic randament. Ciudat, nu?

Şi am pus o întrebare pe Facebook (aici):

“Dacă ţi-aş da bani să stai degeaba toată ziua (să ai voie doar să te uiţi la TV toată ziua şi să te joci jocuri video), ai face-o? Să nu ai voie să citeşti, să ieşi din casă în oraş… să faci NIMIC altceva. Să fie ca un “job” în care trebuie să priveşti la TV şi să te joci. OPT ore pe zi. Cu un salariu de 15 milioane pe lună.”

Răspunsul corect este NU! Şi în caz că ai răspuns “DA” sunt absolutmente convins că ori ai o nevoie urgentă de bani, ori îţi vei da demisia în prima lună. De ce? Pentru că vei tâmpi.

Pentru că pe noi ne motivează ceva zi de zi. Şi anume pasiunile. Zugravul de mai sus va lucra cu spor la tine acasă când îl vei plăti mai bine pentru că va avea cu ce să-şi cumpere undiţa sau chitara pe care şi-o doreşte deja de doi ani de zile!

Las mai jos un video (în engleză) foarte-foarte drăgut pe tema motivării angajaţilor şi a pasiunilor şi vă sugerez să faceţi asemeni lui Octav Ungureanu, Ştefan Murgeanu, Liana Buzea, Andrei Roşca, Viorel Copolovici şi restul din lista de aici. Urmaţi-vă pasiunile.

Puteţi să ne trimiteţi chiar şi voi material motivaţional pentru luni dimineaţă prin formularul de aici.

O compilaţie de 2 minute de “discursuri” motivaţionale. Pentru mine a fost “hipnotizantă”. Video primit de la Brânduşa.

Puteţi să ne trimiteţi chiar şi voi material motivaţional pentru luni dimineaţă prin formularul de aici.

Kingsley Nwabia vorbeşte în engleză în video de mai jos, dar o face într-un mod foarte motivational… Faceţi rost de 18 minute şi ascultaţi-l. Merită!

Puteţi să ne trimiteţi chiar şi voi material motivaţional pentru luni dimineaţă prin formularul de aici.

De ce oare tot pun eu “motivaţionale” de luni dimineaţă când de fapt noi, oamenii de pe această planetă, chiar nu avem nevoie de motivaţie. Viaţa-i aşa frumoasă, lumea-i aşa frumoasă, pasiunea omului de mai jos e aşa frumoasă… Chiar am încetat să mai observăm frumosul?

Puteţi să ne trimiteţi chiar şi voi material motivaţional pentru luni dimineaţă prin formularul de aici.

E adevărat… dacă îţi doreşti ceva destul de mult, îl vei primi.

PS: Am văzut că recent melodia asta apare şi într-o reclamă…

Puteţi să ne trimiteţi chiar şi voi material motivaţional pentru luni dimineaţă prin formularul de aici.

Gata cu scuzele. :) El nu se plânge.

“Yes Man” este, cel puţin momentan, singurul film pe care-l ştiu eu că îmbină dezvoltarea personală cu super-umorul lui Jim Carrey. Părerea mea este că orice film în care apare Jim Carrey este un film demenţial! În cazul în care eşti pasionat de devoltare personală şi-ţi place şi Jim Carrey… filmul ăsta este Biblia ta!

Carl (adică Jim Carrey) este un tip ce pare a avea o viaţă compromisă: şi-a pierdut “iubirea vieţii”, îşi urăşte locul de muncă, trăieşte într-o rutină oribilă şi nu vrea să facă NIMIC să-şi schimbe viaţă. Partea tristă este că acest Carl îmi aminteşte de câţiva oameni pe care-i cunosc personal…

Într-o zi Carl ajunge la ceva ce putem numi “workshop de dezvoltare personală”. Acest workshop este despre puterea cuvântului “Da”… (de acolo şi titlul filmului, nu?).

Ce urmează este destul de interesant: Carl începe să spună “da” la absolut toate lucrurile pe care le refuza înainte (ieşiri în oraş cu amicii, vânzători ambulanţi de portocale ş.a.m.d.) şi viaţa lui se schimbă complet. … În bine. :)

PS: De fiecare dată când sunt “down” mă uit la filmul ăsta şi îmi revin. :)

PS2: Am scris un articol despre “teoria yes man”!

Puteţi să ne trimiteţi chiar şi voi material motivaţional pentru luni dimineaţă prin formularul de aici.

Cum este vorba aceea care spune că “Abia atunci când nu mai ai ceva înţelegi cât de mult valora.”… Priviţi la aceşti oameni ce îşi pierd (la propriu) picioarele prin războie civile şi apoi joacă fotbal. Mie mi se pare umitor. :) Aceşti oameni sunt mult mai puternici ca noi, cei cărora nu le lipseşte nimic. Ei nu se plâng!

Puteţi să ne trimiteţi chiar şi voi material motivaţional pentru luni dimineaţă prin formularul de aici.

În această minunată dimineaţă de luni eu propun să ne gândim puţin la MOMENTELE din viaţa noastră.

Puteţi să ne trimiteţi chiar şi voi material motivaţional pentru luni dimineaţă prin formularul de aici.

Uneori fiecare centimetru contează…