Tag Archive

Tag Archives for " voluntariat "

Interviu cu Soare

Eram la o acțiune umanitară, la un cămin de bătrâni când a apărut ea, o tipă la fel de veselă, energică și pozitivă ca mine, ceea ce a fost un pic șocant pentru că eu aveam impresia că sunt singura – ok, eram conștientă că mai sunt câțiva, dar nu mă așteptam să dau nas în nas cu Soarele în bucătăria unui cămin de bătrâni: „am citit pe blogul tău despre această acțiune, mi-am dorit să vin, am dat telefon ca să văd dacă mai e nevoie de ajutor, mai era, așa că am venit. Cam atât de simplu e!”  Veronica Soare – ca și când nu era suficient că o cheamă Soare, o mai cheamă și Veronica! Restul e interviu cu Soare. Continue reading

3

Scapă de limitările sistemului educațional!

Săptămâna trecută facultatea m-a purtat în Spania, unde am făcut parte dintr-un grup internațional de studenți cu ceva experiență și interes în „era digitală”. Acolo am văzut cât de practic abordează alți studenți europeni anumite probleme. Cât timp și energie salvează datorită experienței pe care o adună prin zeci de proiecte la care iau parte.

Sistemul nostru educativ nu ne permite să fim la același nivel. La noi se încurajează teoriile și se ignoră în mare măsură abordările practice. Dar asta nu trebuie să ne sperie. Pentru că avem un potențial imens. Singurul lucru pe care trebuie să-l facem e să muncim. Iată câteva recomandări care ar putea să ne aducă la un standard european fără sprijinul educației formale din institutele publice. Continue reading

8

A fi voluntar e sănătos

A fi voluntar este sănătos din toate punctele de vedere – atât psihic cât şi fizic – dar cum ajung voluntar, unde şi cât timp din viaţa personală îmi va mânca şi de ce este sănătos?

Eu am ajuns voluntar undeva prin clasa a 9-a. Mergeam săptămânal la un orfelinat de copii cu handicapuri şi aveam pentru câteva ore grijă de ei, mă jucam cu ei… etc. Deşi la început a fost puţin ciudat – copiii aceia aveau handicapuri foarte grave şi se comportau foarte ciudat – cu timpul mi-am dat seama că acei oameni chiar aveau nevoie de oameni ca mine care să-i viziteze şi să le arate afecţiune. După câteva săptămâni bune de voluntariat şi vizitat acest orfelinat programul s-a terminat şi pot să spun că am rămas cu o primă experienţă interesantă şi pozitivă. Energia şi dragostea pe care o dădeau acei copii nu se poate descrie în cuvinte. Continue reading

CLOSE
CLOSE