Îmi pare rău

2
327

Nu sunt genul de om care să regrete ceea ce a făcut chiar dacă a fost un lucru rău.

Nu! Mi-am permis luxul de a greşi în halul ăla, trebuie să îmi indeplinesc obligaţia de a învăţa ceva de acolo. Nu fac rău voit, nu îmi bat joc de oameni, nu vreau să rănesc pe nimeni… nu am regrete; cel puţin nu vis a vis de faptele mele.

Însă îmi pare rău de cei care nu zâmbesc, de cei care las secunde să treacă inutil, minutele, orele şi chiar zilele, ca apoi să se plângă, să te plângi că timpul trece repede.

Îmi pare rău că trece timpul şi tu nu le arăţi celor din jur, care merită, cât înseamnă pentru tine.

Îmi pare rău că nu realizezi cât de fragilă e viaţa asta, cum atârnă de un firicel şi cum într-o clipită se poate rupe şi poate distruge totul.

Îmi pare rău să văd cum îţi trăieşti viaţa, impropriu spus – trăieşti, neducându-ţi planurile la bun sfârşit, uitând de pasiunile care îţi fac ochii să strălucească atât de tare şi de frumos încât îmi vine să plang de fiecare dată când îi văd fericiţi.

Îmi pare rău că te rezumi la a da un mesaj de salut din an în Paşte, în loc să te duci şi să-l strângi în braţe pe cel mai bun prieten. Îmi pare rău să te ascult cum îţi aduci aminte de toate nebuniile pe care le făceai cu el, dar cum astăzi nu faci nimic.. şi eşti trist.

Îmi pare rău când te aud spunându-mi că în sfârşit iubeşti dar nu faci nimic, şi o laşi să dispară aşa cum a apărut. Îmi pare rău că te-ai autoeducat prost, că nu ai încredere în tine, că nu vrei să ai forţă şi putere de mai bine.

Îmi pare rău când te văd mergând pe stradă atât de absent şi nepăsător şi laşi toate gândurile urâte să te chinuie în loc să admiri oamenii, mici zâmbete pe ici pe colo, sentimente.

Îmi pare rău că acum raţiunea a luat cu totul locul sufletului, îmi pare rău când te simt că ai vrea să ajuţi, dar îţi e frică să întinzi mâna să faci asta. Îmi pare rău când te aud spunând că vrei să fii şef, şi nu lider.

Îmi pare rău că suferi, dar nu vrei să faci nimic să schimbi asta.

Îmi pare rău că oamenii nu mai sunt ce au fost, că nu se mai bucură de orice lucru mărunt, că lăcomia şi răutatea le-au luat minţile. Îmi pare rău că nu realizează că aici ne-am născut, aici avem loc cu toţii să trăim frumos.

Îmi pare rău că mulţi sunt motivaţi de nefericirea altora în loc să fie motivaţi de fericirea lor. Mă enervez când ştiu că putem trăi liniştiţi, fericiţi şi frumos dar majoritatea ne-am rătăcit… ne-am rătăcit ideile, gândurile, sufletele… ne-am rătăcit paşii.

Îmi pare rău că foarte mulţi nu mai ştiu ce înseamnă cuvântul „fericire”… şi „libertate”… şi „iubire”… şi „respect”. Adu-ţi aminte de ele, ia-le şi închide-le în sufletul tău, crezi în ele şi îţi garantez că le vei simţi.

Luptă acum ca să nu îţi pară rău mai târziu!

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ