Interviu cu Andrei Roşca

9
221

Andrei Roşca este omul care m-a şocat prin faptul că a renunţat la proiecte fondate de el, deşi proiectele aveau şi au în continuare succes.

Pe Andrei îl admir pentru curajul de a da naştere multor idei şi proiecte dar şi de a le pasa mai departe, pentru faptul că ştie să formeze echipe (lucru care mă depăşeşte) şi nu în ultimul rând pentru că este unul din oamenii care nu doar îşi doreşte să schimbe lumea, dar o şi face!

1. Zi-mi pentru început câteva lucruri despre tine…

Sunt antreprenor.

2. Atât?

Da. E cea mai simplă chestie pe care pot s-o spun despre mine şi să fie foarte reprezentativă.

3. Ce te-a ţinut motivat să sari de la un proiect la altul în ciuda faptului că unele din proiecte n-au mers prea bine?

Ce ar trebui să motiveze pe toata lumea: să găsească chestia care chiar le place, chestia care-i pasionează. Deşi sună simplu, e foarte greu să găseşti ce-ţi place. Eu nu cred în noroc, dar dacă aş crede aş zice că ăsta ar fi norocul meu – că mi-am descoperit pasiunea foarte devreme, şi anume antreprenoriatul.

La început m-am apucat de IT… şi apoi de sisteme audio. Pentru mine nu conta că era vorba sisteme audio, conta că era un business, că era antreprenoriat. Apoi am început o firmă de webdesign. Mai târziu am intrat în online şi am zis că nu mai ies de acolo.

La afacerea cu sistemele audio chiar îmi trebuiau bani: făceam sisteme audio customizate, de puteri mari. Luam comenzi de 20 de miliaone (pentru perechea de boxe de 200 de watti – trebuia să deschizi geamurile să le testezi) şi nouă ne trebuiau cel puţin 10 milioane pentru materiale ca să le facem. Asta însemna că ne împrumutam de 10 miliaone şi apoi speram să nu se întâmple ceva pe parcurs… să nu rămânem cu boxele la noi şi cu 10 milioane datorie.

Acum uitându-mă înapoi mi-au fost foarte utile experienţele astea. Ajuns în online totul mi se pare de zece ori mai simplu.

4. De ce sisteme audio?

Făceam Politehnica şi mi se părea groaznic de plictisiotare. Mai mult stăteam pe lângă Politehnică decât în ea. La un moment dat am auzit la o masă alăturată într-un pub de lângă Politehnică nişte tipi vorbind despre sisteme audio. Aşa a început.

M-am plimbat dintr-un business în altul ca să găsesc businessul în care să-mi placă tot. Aici am ajuns, în online, şi aici îmi place tot.

Steve Jobs zice într-un discurs că trebuie să nu te laşi până nu-ţi găseşti pasiunea. Asta am făcut şi eu.

Deşi sunt foarte ocupat chiar nu pot spune că n-am timp. E o chestie de priorităţi.

5. Cum reuşeşti să îţi organizezi timpul?

Eu am o problemă cu cei care nu folosesc agendele. Eu nu consider că nu am timp. Sunt foarte organizat. Uite cum arată agenda mea. (Nu am poza, dar mi-a arătat agenda şi nu am văzut în viaţa mea aşa ceva – e cel mai organizat om pe care cred că l-am cunoscut). Deşi sunt foarte ocupat chiar nu pot spune că n-am timp. E o chestie de priorităţi. Când aud de la anumiţi oameni că n-au timp, ei de fapt vor să spună „N-am timp de tine”. Unii sunt conştienţi de asta, alţii nu. Ţine de cât de mult ne pasă nouă de ce trebuie să facem. Dacă ar trebui să eliberez ziua asta pentru ceva foarte important, aş putea s-o eliberez, deşi e plină, ai văzut.

Ţine de tine ca om, nu ca manager, antreprenor etc. Corelezi asta cu a face ce-ţi place şi s-a rezolvat totul. E uşor de spus, dar atunci când nu eşti în business-ul care trebuie sau nu faci ce trebuie să faci – toată treaba cu organizarea timpului devine mult mai complicată. Mi-ar fi foarte greu să dau sfaturi oamenilor care fac ce nu le place. Mi-e greu să-i înteleg în primul rând.

6. Ce-i cu cartea ta pe care o scrii direct pe adresa blogului tău?

Cartea mea-i despre antreprenoriat şi cum te maturizează, sau mă maturizează pe mine antreprenoriatul. Pe de-o parte e o nevoie a mea să am nişte lucruri scrise în special pentru că nu vreau să uit. Am mulţi prieteni antreprenori şi mai povestesc cu ei de începuturi şi încerc să fac „fastforward” peste 10 ani şi îmi dau seama că voi uita multe lucruri. Nu vreau să le uit pentru că unele-s foarte mişto şi vreau să rămân mereu cu entuziasmul pe care-l am acum, ideile despre viaţă pe care le am acum. Pe de altă parte fiindcă vreau să mă asigur că atunci când o să-mi iasă lucrurile pe care vreau să le fac să nu-mi zică cineva ca am avut doar noroc. E o responsabilitate. Dincolo de a te face să te simţi bine, a le da peste nas celor ce vor spune că ai avut noroc mi se pare o responsabilitate.

7. De ce nu ai publicat cartea? De ce o ţii în variantă virtuală?

Fiindcă dincolo de nevoia mea de a scrie lucruile astea unul dintre obiectivele cărţii e de a ajunge la cât mai mulţi oameni şi a le transmite nişte mesaje. Calculul e foarte simplu: la câţi oameni poate ajunge un tiraj mediu sau bun în România şi la câţi prin online? Prin online la mult mai mulţi şi cu costuri minime. Antreprenorul din mine a hotărât deci să public cartea online.

Îi admir pe scriitori, înţeleg de ce fac asta, dar pe mine statutul acesta de scriitor nu m-ar mulţumi. Sunt mult mai mândru de statutul de antreprenor decât aş fi de cel de scriitor publicat în 17 limbi.

8. Ce părere ai despre dezvoltarea personală?

Dezvoltarea personală e prost înţeleasă în România de o mare parte din oameni. Mulţi o consideră un fel de voodoo, un fel de magie. Eu nu înţeleg prin dezvoltare personală „cinci paşi de a fi fericit” sau „şapte de a te ridica dimineaţa din pat”. Mie mi se pare că-i un stil de viaţă. Cred că în momentul în care nu mai evoluezi ai murit.

Anthony Robbins spune „You’re growing or dying … you’re either climbing or sliding.” – ori evoluezi, ori involuezi. Nu poţi sta pe loc. Asta e valabil şi pe plan personal şi pe proiecte, afaceri etc. Dacă ai un proiect care stă, el nu stă, el scade.

Dacă ai o sumă de bani şi o ţii sub plapumă, de principiu ei îi scade voaloarea. Cea mai deşteaptă chestie e s-o investeşti dacă vrei să crească. La fel e şi cu dezvoltarea personală. Plus că mi se pare un scop foarte mişto în viaţă să vrei să fii mai bun.

Pe mine m-a ajutat foarte mult dezvoltarea personală. Atât din punct de vedere mental cât şi din punct de vedere al skillurilor pe care le-am învăţat.

O să sune arogant dar mi se pare atât de uşor să faci bani încât m-aş plictisi groaznic.

9. Care-i scopul tău în viaţă?

O întrebare bună… e o provocare interesantă să raspund aşa scurt. Scopul meu în viaţă este „să schimb lumea”, clar. Dar vreau s-o formulez mai concret…

Măsura ta ca om e dată în mare parte de numărul de oameni ale căror vieţi le-ai schimbat într-un fel în bine. În mod cert această idee e valabilă pentru mine, dar cred că mulţi oameni s-ar putea regăsi în acest concept. Cred că ce contează cu adevărat sunt lucrurile pe care alţii le fac, dar pentru care ai avut şi tu acolo un merit, chiar dacă oamenii aceia nu vor ştii asta niciodată. La asta se rezumă scopul meu: la a ajuta direct sau indirect nişte oameni.

Nu e uşor, dar e „doable”. Trebuie să fii prost să nu-ţi iasă. Asta din nou, dacă te hotărăşti că asta vrei să faci. Sunt mulţi oameni care vor să aibă job de 8 ore pe zi şi apoi să se poată duce acasă la famile. E ok şi aşa… Contează să ştii exact ce vrei.

Am cam trecut de faza de a convinge oamenii să-şi facă firmă. Acum înţeleg că sunt două drumuri şi fiecare vine la pachet cu chestii bune şi rele… şi fiecăruia ni se potriveşte mai mult un drum, şi mai puţin altul. Trebuie să-ţi dai seama care ţi se potriveşte.

10. Ce părere ai despre Legea atracţiei?

Cred în Legea atracţiei. Dar asta nu înseamnă că sunt neapărat 100% de acord cu toate cărţile şi filmele de pe tema asta. Unele sunt uşor deplasate. Ştii, eu am pornit Bookblog crezând foarte tare că în momentul în care ajuţi oamenii din jurul tău, binele ăsta ţi se va întoarce înapoi.

Ştiu cât de important este să-ţi doreşti lucruri, să îţi notezi, să vizualizezi. E testată şi retestată pe pielea mea. Nu aş preda-o niciodată pentru că mi se pare că-s mulţi oameni ce o interepretează greşit. Mulţi stau acasa şi aşteaptă – şi nu despre asta-i vorba în Legea atracţiei. Cred că nimic – nicio carte, niciun guru, nu te poate ajuta să îţi atingi obiectivele dacă tu nu faci efectiv ceva în direcţia aia. Dar Legea atracţiei e un bonus bun. Un bonus pe care nu cred că toata lumea îşi permite să-l ignore.

Era o poveste cu doi prieteni ce se certau şi unul zice: „Dar de unde le ştii tu pe toate, eşti Dumnezeu?”. Răspunsul prietenului a fost: „Ne cunoaştem de atât timp încât ştiu că şansele ca tu să crezi că-s Dumnezeu sunt destul de mici… dar dacă există 0.0001% şanse ca eu chiar sa fiu Dumnezeu?”.

Cred în faptul că niciodată nu e bine să spui “niciodată”.

11. Nu te-am întrebat de proiectele tale (Bookblog, Schimb de carti, Empower şi tot aşa), dar zi-mi câte ceva despre cel mai nou proiect al tău: teacup.ro.

Vreau să fie un social network pentru pasionaţii de cărţi şi ceai. Suntem foarte mulţumiţi de cum a fost primit până acum. Lucram încă la lucrurile ce trebuiesc îmbunătăţite şi ne aşteptăm să fie cel mai mare site de cărţi din România.

12. 90% din proiectele tale sunt bazate pe cărţi – de ce?

Pasiunea mea cea mai mare e antreprenoriatul, dar cărţile sunt o altă pasiune mare. Cred că poveştile au cel mai mare potenţial de a schimba oamenii. Cum cărţile sunt despre poveşti e şi ăsta un motiv pentru care 90% din proiectele mele au legatură cu cărţile.

13. Ai un citat favorit sau după care-ţi conduci viaţa?

Pe spatele cărţii mele de vizită e scris un citat de un băiat pe care-l cheamă Herb Kelleher – e co-fondatorul de la Southwest Airlines. Ajunge la o conferinţă de presă la care urma să anunţe cum şi-au dublat profitul, şi zice: „We have a strategic plan, it’s called doing things”.

Mie mi se pare că mai ales în România chiar aşa este. Aici sunt aşa puţini oameni care chiar fac ceva! Sunt destul de pragmatic şi cred că toate lucrurile trebuie să aibă o finalitate. De exemplu dacă faci un blog trebuie să-l faci cu un scop. Dacă strângi nişte oameni ar trebui să-i strângi cu un scop. De principiu toţi ar trebui să încercăm să schimbăm cumva în bine lumea din jurul nostru: fiecare cum poate, în ce domeniu poate… dar făcând.

Mi se pare că ar trebui să vorbim mai puţin şi să facem mai mult.

Mulţumesc domnule! Cam atât. Poate data viitoare mai multe.

9 COMENTARII

  1. Ceea ce imi place cel mai mult in acest interviu este acea perspectiva despre legea atractiei si anume ca legea atractiei este un bonus. Nu am mai auzit pe nimeni ca sa vada aceasta lege in acest mod si mie mi se pare genial. Este un bonus pe care universul il ofera unui efort sustinut

  2. Copy-paste-ul nu mai e ce-a fost odata :(.

    Foarte misto interviul: m-a facut sa ma documentez suplimentar cu privire la anumite aspecte de dezvoltare personala si presupun ca tocmai acesta era motivul pentru care s-a dat/luat in the first place!

    Motivonti draga, sa stii ca ai inceput sa cresti, nu gluma! :) Azi maine ne inveti cum sa ne motivam parintii si cum sa devenim adulti jucausi cu chef de abordari creative ale problemelor cotidiene.

  3. Un om de admirat, de la care am ce invata de fiecare data. Ofera o alta perspectiva asupra dezvoltarii personale. Iar tu, Ariel, ai facut o alegere foarte inspirata in a-i lua un interviu in 2010, cand lumea inca bajbaia dupa informatii de calitate.

LĂSAȚI UN MESAJ