Interviu cu Dorothea Kettler

1
137

Pe Dorothea am cunoscut-o atunci când m-am apucat să fac marșuri pe biciclete în București pentru a promova pedalatul.

Ea făcea flashmoburi acum vreo 3-4 ani prin București.

Am ținut legătura în ultimii ani. A fost mereu un foarte bun consilier pentru afacerea mea, Tribul. Când mai aveam probleme sau nedumeriri îi ceream părerea. Uneori o părere de la cineva “neimplicat” în proiectul tău e foarte valoroasă.

De curând Dorothea a început să-și urmeze pasiunea în stil mare. Și asta fără să citească cartea care se vinde precum pâinea caldă. Și-a făcut un magazin de ceaiuri de curând și se străduiește să găsească pasionații de ceai din România ca să le arate ce înseamnă “Ceai de calitate”.

Magazinul se numeste d’Oro Tea și poate fi găsit la doro-tea.ro.

1. Zi-mi câteva lucruri despre tine…

Dorothea, am 22 de ani. În urmă cu 3 ani am terminat liceul german, după care am plecat în Germania pentru a studia, lucra şi pentru a descoperi o lume nouă. Am sfârşit îndrăgostindu-mă de o cultură dintr-un colţ complet opus al lumii şi dorind să mă întorc în România pentru a porni o afacere: un magazin de ceaiuri.

2. De unde pasiunea asta pentru ceai?

Ca mulţi dintre voi, în copilărie am băut ceaiurile la răceli, gripe, boli, dar în Germania (în special prin contactul furnizat de studiul culturilor sud-asiatice) am descoperit o nouă latură a lor. La scurt timp după ce am ajuns în Berlin am intrat în primele magazine de ceai din cartier, rapid m-am împrietenit cu unul din comercianţi, am petrecut ore şi ore stând la taclale şi, într-o zi mi-am pus problema importului de ceaiuri în România.

3. Știu că momentan locuiești în Berlin, fiind acolo la facultate. Cum poți să fii student așa departe de casă, dar totodată să ai o afacere în București / România?

Uşor nu e în niciun caz, dar ştii cum e. Acolo unde e pasiune, oboseala şi lehamitea nu se simt. Studiul meu din ultimii ani s-a focusat mult pe învăţarea de limbi noi (Hindi, Urdu şi portugheză), având prieteni din toate colţurile lumii am învăţat totul din mers. Pe lângă aceste cursuri, am profitat de bibliotecile uriaşe pentru a scotoci toate cărţile despre ceai pe care le-am putut găsi. Partea practică am învăţat-o în magazinele de ceai şi în ceainării.

În ceea ce priveşte distanţa de casă, fiecare zi dedicată studiului e o zi în care nu mă ocup de magazinul de ceaiuri şi asta se simte enorm. Acesta este şi motivul pentru care deocamdată funcţionăm doar ca magazin online. Am făcut tot posibilul să minimalizăm distanţa geografică, răspundem rapid la mailuri, telefoane şi pe reţelele sociale.

4. Cum “lucrează” pasiunea ta pentru ceai în favoarea acestei afaceri? Presupun că momentan trebuie să promovezi produsele, magazinul, să știi să “te vinzi”. Aici nu e nevoie de fapt de o altă pasiune? De pasiune pentru marketing? :)

Înainte să lansăm magazinul de ceai am lucrat ca consultant SEO pentru mai multe firme din ţară. Într-adevăr, intenţionăm ca pe viitor această “pasiune” să susţină şi magazinul de ceaiuri, dar deocamdată ne axăm pe cel mai simplu model de promovare: clienţi fericiţi -> reţele sociale -> recomandări directe. :)

5. Care este, în fond, scopul d’Oro Tea? Doar să vândă ceai fain în România? Pe engleză întrebrea asta ar suna astfel: “What drives you?”?

Dorim ca d’Oro Tea să fie un brand de ceai prin care să promovăm accesul la cultură. De fiecare dată când învăţ ceva nou regret că n-am unde să-l împărtăşesc în România. Viziunea e să ajungem să sensibilizăm gusturile consumatorului organizând degustări de ceai, grupuri de lectură, workshopuri şi ateliere de limbi asiatice şi multe altele. Pentru a ajunge acolo avem de făcut paşi mulţi şi mărunţi. Am început prin lansarea în decembrie 2012 a magazinului şi pornirea unei comunităţi online, dedicată pasionaţilor de ceai (deschis chiar ieri): forum.doro-tea.ro

6. Ai de gând să revii în România după facultate? Nu-i mai fain în Berlin, așa cum se spune pe aici, prin România?

Germania m-a învăţat foarte multe şi încă mai are câte ceva pentru mine, dar într-un an sper să-mi închei şederea aici. Următorul pas este să revin în România şi să alternez şederea cu vizite pe plantaţii de ceai din India, Nepal, China şi Japonia. Oferta curentă a magazinului nostru conţine în mare parte sortimente de ceaiuri aromatizate. Pe viitor dorim să o extindem cu mai multe sortimente ortodoxe alese (prima recoltă din an e cea mai bună), care în momentul de faţă fie nu se găsesc la noi, fie se găsesc foarte greu.

Consider că România s-a schimbat enorm în ultimii ani şi, în ciuda tuturor părerilor pesimiste, cred că are potenţialul de a deveni un loc în care se poate trăi foarte frumos. Vreau să mă întorc aici şi să susţin schimare asta în măsura (mică) în care pot. Să deschizi un magazin de ceai înseamnă să încurajezi spiritul antreprenor în alţi oameni şi înseamnă să susţii economia prin locuri noi de muncă. Să facilitezi accesul la idei şi limbi noi înseamnă să susţii curiozitatea şi educaţia. Toate chestiile astea mărunte pot conta enorm în viitor. În liceu nimeni nu mi-a spus că aş putea deveni comerciant de ceaiuri.

Variantele erau clare: medicină, avocatură, limbi străine sau economie. A sosit timpul să mai colorăm peisajul puţin.

7. Știu o groază de oameni pe care-i aud că au idei de mici afaceri prin care să-și monetizeze pasiunea, dar nu ajung s-o facă din diverse frici… Care au fost fricile tale și cum ai trecut peste ele? Ai trecut peste toate?

În momentul în care am luat decizia de a porni o afacere în România, mulţi au crezut că nu mai am toate ţiglele pe casă. Am auzit poveşti privind situaţia economică nefavorabilă, inflaţie, tăieri de sarii etc.

Am auzit şi poveşti de groază privind fiscul, eventuale controale, amenzi şi şpăgi năucitoare. Mi s-a spus de foarte multe ori “NU FACE ASTA. NU E O IDEE BUNĂ”. Cu toate că n-am ascultat de aceste sfaturi, ele mi-au transmis o doză uriaşă de frică… care mă bântuie în fiecare zi.

Cea mai mare frică… e cea de birocraţie. A doua cea mai mare frică e cea de lipsa de timp. Business-ul şi cu facultatea se suprapun foarte des, iar uneori deciziile luate se rezumă la dileme de tipul facultate VS. ceai. Să-mi fac eseul pentru Hindi sau să scriu un articol despre ceai? Să vin o săptămână la Bucureşti ca să particip cu magazinul la un festival sau să rămân în Germania şi să învăţ pentru examene?

8. Care ar fi, pe foarte scurt, cele 3 sfaturi pe care i le poți da unui om care vrea să-și facă o afacere din pasiune în România?

1. Fă-ţi un plan de afaceri! E bine să ştii de înainte ce vrei să faci, cine îţi sunt clienţii, unde vrei să ajungi, ce buget necesită totul şi în cât timp îţi poţi recupera investiţiile.

2. Nu-ţi face un plan de afaceri! Să porneşti un business înseamnă să te ocupi de enorm de multe lucruri. Să le ştii pe toate de înainte este util dar şi foarte descurajant. Uneori e bine să iei lucrurile pas cu pas, să urci pe o scară imaginându-ţi că fiecare treaptă este ultima.

3. Alege ceva care să-ţi placă. Nu te apuca să vinzi şosete de bumbac sau şerveţele parfumate doar pentru că ai auzit de la cineva că e profitabil. Mergi pe mâna lucrurilor de care eşti pasionat!

9. Un citat favorit sau după care-ţi conduci viaţa?

“An idea that is developed and put into action is more important than an idea that exists only as an idea.” – Prince Gautama Siddharta

1 COMENTARIU

  1. Wow. . . . cat ma bucur sa vad ca mai sunt oameni pasionati de ceaiuri. Ador ideea ta si te felicit pentru initiativa si pentru afacere. Din propria experienta stiu ca e destul de greu sa gasesti ceaiuri deosebite la noi. Credeam ca sunt singura care citeste carti despre ceaiuri ♥

LĂSAȚI UN MESAJ